De pe culmi direct în anonimat » "Să ai soarta lui Gojgaru"

Expresia defineşte ghinionul suprem din fotbal şi rezumă amar viaţa fostului atacant Gică Gojgaru, depistat cu afecţiune la inimă şi cu diabet după ce a cîştigat Cupa, în ’73, şi cu scleroză multiplă la bătrîneţe





Eroul finalei Cupei României din ’73, Chimia Rîmnicu Vîlcea (Divizia B) - Constructorul Galaţi (Divizia C), 3-0, după rejucare, are astăzi 60 de ani. Omul care a marcat două goluri pentru formaţia din Zăvoi locuieşte cu soţia şi cu fiul lor de 33 de ani într-un apartament de 3 camere, dintr-un bloc cu 4 etaje, situat în zona cimitirului Evreiesc din cartierul Berceni. În ajunul Crăciunului, Gheorghe Gojgaru a povestit fără remuşcări ce înseamnă, de fapt, expresia folosită ca un blestem “Să ai soarta lui Gojgaru”.



Pensionat pe caz de boală

Nea Gică şi-a derulat fără remuşcări filmul vieţii, începînd din vremurile actuale: "De 10 ani, sînt pensionar pe caz de boală pentru probleme la cap! Medicii de la Spitalul 9 m-au diagnosticat cu scleroză multiplă. Aş mai fi putut muncii, dar după ce s-a desfiinţat echipa de fotbal de la Prefabricate mi-au propus să fiu paznic. N-am acceptat. Mai bine pensionar pe caz de boală, cu 783 de lei pe lună, decît să fi avut de-a face cu toţi nebunii". Scleroza multiplă afectează sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării şi nervii optici.



Plonjoane cu capul în bară

Gojgaru: “În timpul carierei am suferit cîteva comoţii cerebrale. Fiind mic de înălţime, doar 1,64 metri, făceam multe plonjoane pentru a le lua faţa fundaşilor. Numai eu ştiu de cîte ori am intrat cu capul în bară". Nici în afara terenului n-a fost ferit de probleme: “În ’95, mi-au dat unii în cap şi m-au tîlhărit. Mi-au furat 7.000 de lei şi adidaşii din picioare. Am tras doi ani de pe urma incidentului. Mi-era frică să mai merg singur pe stradă".





"Eram tehnic şi aveam o viteză de reacţie nemaipomenită, doar Dumitrache mă întrecea. Din păcate, soarta m-a lovit cînd îmi era lumea mai dragă"

Gheorghe Gojgaru





"Am diabet şi  nu văd bine cu un ochi"

Şi asta nu e tot. Gojgaru are în frunte o cicatrice mare: "Am leşinat în casă şi am căzut cu capul în colţul unei noptiere. Norocul meu că era uşa deschisă şi m-a găsit un vecin, care-l căuta pe fi-miu, că altfel acolo rămîneam". Gojgaru continuă: "Din cauza diabetului am şi  vederea slăbită, nu văd bine cu un ochi. Port ochelari doar la citit şi cînd mă uit la televizor".



Nepoţica nu merge

Soarta i-a mai dat o lovitură cruntă lui Gojgaru: “Am din partea fiicei o nepoţică o nepoţică, pe care o cheamă Maria Gabriela. Are 10 ani şi suferă de tetrapareză spastică, nu poate merge în picioare decît susţinută. A fost operată la ambele picioare şi sperăm să-şi revină prin exerciţiile de kinetoterapie. Este în clasa a patra şi învaţă bine. Îi place matematica".  





"N-am băut cînd eram fotbalist. Am luat-o razna după 2000, stăteam la poveşti cu prietenii şi îi cinsteam. De 8 luni m-am lăsat de băutură"

Gheorghe Gojgaru





Inima l-a trădat la Dinamo

Gojgaru explică momentul decăderii: "În decembrie '73, după ce am cîştigat Cupa cu Vîlcea, m-a luat Dinamo, cu care am ieşit vicecampion. Aveam 24 de ani şi eram în preajma lotului olimpic. Medicii mi-au depistat însă probleme cardiace, diagnosticul fiind extrasistole ventricular stîng". Din cauza asta, n-a jucat decît un retur la Dinamo, care l-a trimis în Divizia B, la Dinamo Slatina. Gojgaru continuă: "După ani, am înţeles că s-a vrut, de fapt, scoaterea mea din schemă. Uite, am ajuns la 60 de ani şi am jucat bine-mersi pînă la 38 de ani. Şi acum am curaj să fac sprinturi de 16 metri cu ăştia tineri, cu banii jos, la bară".  



L-a bătut pe Dumitrache

Gojgaru are un mare regret. "Poate dacă nu-l băteam pe Florea Dumitrache n-aş fi fost îndepărtat de la Dinamo, iar cariera mea ar fi fost alta. Aş fi prins <naţionala>! M-am enervat fiindcă Mopsu' m-a înjurat de mamă în timpul unui meci cu Petrolul, 2-0 pentru noi. S-a supărat că eu am introdus în plasă, prin alunecare, o minge pe care el o trimisese spre poartă. Eram mic, dar iute la mînie. L-am încins pe scările care duceau spre vestiarele fostului stadion 23 August. Ne-au despărţit Cornel Dinu şi Radu Nunweiller".





"Nu ştiu cîţi jucători care evoluează azi din Liga I ar fi avut loc pe vremea mea la echipe din Divizia C"

Gheorghe Gojgaru





"Lumea îmi băga bani în buzunar"

Gică Gojgaru îşi aminteşte cu nostalgie perioada petrecută la Vîlcea. "Suporterii mă iubeau. Mă aşteptau după meciuri şi-mi băgau bani în buzunare. Dumitru Dragomir, care m-a luat în ’72 de la TMB Bucureşti, mi-a făcut viaţa frumoasă. Îmi aranjase să mănînc gratis la două cîrciumi şi la cantina Partidului. ÎI luam cu mine şi pe Ion Crăciunescu, fost coleg de echipă, care nu-mi mai dă acum nici un semn de viaţă. Asta e viaţa, cînd aveam bani erau cîte 20 la mine în casă, acum nu mă mai caută nimeni. Noroc cu finul meu, Marian Rusen, de la la Juventus Bucureşti, care mă mai ajută".   





CV Gheorghe Gojgaru



Născut pe 9 octombrie 1950, Bucureşti

A evoluat la: Constructorul Bucureşti (’64-’70), TMB Bucureşti (Divizia C/’71-‘73), Chimia Rîmnicu Vîlcea (Divizia B/’72-’73, Divizia A/’75), Dinamo Bucureşti (Divizia A/’74), Dinamo Slatina (Divizia B/’74), Ceahlăul Piatra Neamţ (Divizia B/’75-’76)

Meciuri/goluri în Divizia A: 24/3

A cîştigat Cupa României în 1973 cu Chimia Rîmnicu Vîlcea