Accidentul lui Şerban Huidu naşte o întrebare: cît de periculoase sînt sporturile de iarnă? » Între agrement şi moarte

Viteza, pîrtia proastă, glodurile de pe derdeluş sau impactul cu gheaţa pot avea urmări fatale





Comunicatul poliţiei din Tirol în cazul realizatorului TV Şerban Huidu arată clar că schiul e un sport periculos. Chiar dacă eşti experimentat şi porţi echipament de protecţie, şi în ciuda faptului că schiezi într-una din zonele cel mai bine puse la punct din lume.



Din vina pîrtiei

Surpriza pe care o oferă prompt poliţiştii în cazul vedetei de la Prima TV e dură: Huidu a fost victima unei zone proaste de pîrtie: "La data de 29.12.2010, orele 13.45, un tînăr român în vîrstă de 34 de ani schia împreună cu familia sa în masivul Patscherkofel, în zona Patsch. Purta cască. În zona netedă a pîrtiei a întîlnit un şanţ ud în care i s-a blocat un schi şi s-a prăbuşit în partea stîngă a pîrtiei aproximativ 10 metri, printre copacii din pădure. A suferit leziuni grave la cap...".



Conform ultimelor comunicate medicale ale Clinicii Universitare de Neurologie din Innsbruk, Huidu a fost scos ieri de la terapie intensivă şi mutat într-un salon, aşadar starea lui se ameliorează constant. Recuperarea va mai dura însă,  "săptămîni sau chiar luni", au precizat medicii.



Mirajul vitezei

Concret discutăm de un accident petrecut în Austria, ţară aleasă ca destinaţie pentru schi de milioane de turişti tocmai pentru condiţiile excelente de aici. Vorbim despre un schior care s-a protejat cu cască şi nu a făcut nici o manevră greşită, aşa cum se vorbea iniţial.







Părerea specialiştilor e lagată de viteză: " Singura eroare a lui Şerban Huidu, prin care se puteau reduce proporţiile accidentului, a fost acea că, sigur pe el, a schiat puţin cam agresiv şi cu viteză. În cazul în care el ar fi mers încet, schiul se bloca, Şerban ar fi căzut, însă nu cu o asemenea forţă care să îl arunce pînă în copaci", este de părere şi Dan Cristea, antrenor la Federaţia de Schi Alpin şi Biatlon.



Ca o cădere de la 10 metri

Accidentul lui Şerban Huidu a readus în actualitate discuţia pericolelor din schi, dar şi din celelalte sporturi de iarnă. Statisticile făcute în Elveţia, o altă destineţie ideală pentru schi, arată că în ultimii ani în acea zonă a Alpilor au avut loc peste 70.000 de accidente, în minimum 10 dintre ele urmările fiind fatale.



Tot elveţienii au oferit ca exemplu calculul conform căruia o cădere pe pîrtie la viteza de 50 de kilometri la oră, una pe care o atinge relativ uşor un schior în coborîre liberă, echivalează cu o prăbuşire de la 10 metri.





Poliţe speciale pentru schiori

Turiştii care merg la schi în străinătate îşi pot face asigurări medicale speciale. "Pe lîngă poliţele obişnuite de 0,6 euro pe zi, există poliţe care acoperă şi accidentele suferite la sporturile de iarnă. O astfel de asigurare costă la noi 1,76 euro pe zi şi include transportul asiguratului de pe pîrtie la spital cu elicopterul, investigaţiile medicale, operaţii dacă e nevoie, tratament, chiar şi transportul înapoi în ţară dacă e cazul. Totul în limita sumei asigurate de 45.000 de euro. Ce depăşeşte suportă turistul", a explicat pentru GSP Gabriel Sauer, directorul general QBE Insurance, Sucursala România. 





200 de euro costă un abonament de 7 zile pentru adulţi pe pîrtiile din Austria



143 de lei, echivalentul a 35 de euro, costă transportul pe cablu pentru o zi de schiat la Predeal



1.200 de lei costă un echipament de schi Fischer (schiuri, legături, clăpari, beţe)





Protecţie scumpă

"Pentru un schior amator elementele de protecţie sînt esenţiale, îl ajută să evite o catastrofă", a explicat antrenorul federal Dan Cristea. Acest echipament nu este însă deloc ieftin. O cască pentru protecţia capului costă între 150 şi 500 de lei. Ochelarii, între 80 şi 550 de lei. Corsetul pentru coloana vertebrală este de la 150 la 350 de lei, iar pantalonii scurţi cu protecţie pentru zona genitală 500 de lei. Un service al schiurilor, care include ceruirea şi ascuţirea canturilor, costă la Predeal 70 de lei. (Mihaela Simion)





Cu radarul pe pîrtie

Incredibil în alte vremuri, în Alpii din Elveţia s-a hotărît limitarea vitezei de deplasare pe pîrtie. E vorba de schiori! "Unii amatori ai acestui sport supun unui risc sporit atît viaţa lor cît şi a celor din jur", a fost explicaţia autorităţilor. Au fot montate radare precum cele ale poliţiei rutoere (foto), dar şi senzori. Deocamdată vitezomanii nu sînt amendaţi, dar pe viitor se va ajunge şi la interzicerea lor pe pîrtie.



Şi săniuşul poate fi fatal

Fermecătorul săniuş al copilăriei poate avea urmări fatale. Dar aceste lucruri se petrec în mare măsură în staţiuni precum cele din România, unde organizarea e proastă şi pîrtiile amenajate artizanal. Unul dintre accidentele clasice se petrece cînd turiştii se dau cu sania pe pista schiorilor. Impactul e aproape inevitabil. Un alt tip de accident e un exemplu fatal petrecut anul trecut la Predeal: o femeie a căzut de pe sanie cu spatele pe un bolovan ascuţit. Pînă să îi poată fi oprită hemoragia a murit.



Cruci ca pe şosele

Imaginea şocantă e de pe o pîrtie din zona austriacă  Riesneralm. Semn că pistele de schi încep să semene cu şoselele, crucea (foto) marcînd locul unde a murit un om. În cazul de faţă, politicianul german Dieter Althaus a provocat un accident în care a murit o femeie, pe 1 ianuarie 2009. Pe lîngă alte urmări, tribunalul din Graz l-a supus unei amenzi de 33.000 de euro.



"La snowboard ai picioarele blocate"

Snowboardul a devenit şi în România un sport de agrement la modă. Pericolele care te pîndesc pe placă sînt cam de acelaşi tip ca la schi. Dragoş Golăeş, fost component al lotului naţional de schi, explică: "Nu prinzi chiar aşa de mare viteză ca pe schiuri, însă aici ai ambele picioarele blocate. Nu te poţi redresa". Mergînd pe aceleaşi pîrtii, oamenii cu placa sînt un coşmar pentru schiori: "Din cauză că sînt imprevizibili, merg în faţa ta şi se întorc brusc de pe un picior de sprijin pe celălalt. Aşa se nasc accidentele", mai spune Golăeş.





Schiul e cel mai periculos sport de iarnă



SCHI ALPIN - COBORÎRE:

Viteza medie: 110 km/h (maxim:120-130 km/h; minim: 90-100 km/h)

Protecţie: cască şi ochelari, apărătoare pentru  glezne şi încheieturi, corset pentru coloana vertebrală

Particularităţi: traseul este amenajat în aşa fel încît pe anumite porţiuni să existe zone de plat, viraje şi dîmburi care au rolul de a micşora viteza pentru durate scurte

11 schiori au decedat în cursele oficiale de coborîre



BOB

Viteza medie: 120 km/h (maxim: 150-155 km/h)

Protecţie: cască.

Particularităţi: frînarului îi este permis să încetinească doar după ce bobul a trecut linia de sosire

7 boberi au decedat de-a lungul timpului în competiţiile oficiale



SANIE

Viteza medie: 120 km/h (maxim: 150-155 km/h)

Protecţie: cască

Particularităţi: săniile nu au sistem de ghidare şi nici de frîne

2 decese s-au înregistrat în probele de sanie



SKELETON

Viteza medie: 110 km/k (maxim: 135-140 km/h)

Protecţie: cască prevăzută cu vizor; sania are în spate şi în faţă tampoane mici cu rol de protecţie a sportivului faţă de pereţii pistei

Particularităţi: nu există sistem de ghidare şi nici frîne; sportivii care încearcă să micşoreze viteza pe parcursul cursei sînt descalificaţi



SĂRITURI CU SCHIURILE

Viteza de desprindere: 90-110 km/h

Protecţie: cască, ochelari

Particularităţi: schiorul stă în aer între 5 şi 8 secunde; în timpul zborului, sportivul nu se află la o înălţime mai mare de 3-5 m faţă de sol; din momentul în care au pornit pe zona de elan, competitorii nu mai au nici o posibilitate de a se opri; condiţiile meteo nefavorabile, cum ar fi schimbarea direcţiei vîntului, pot duce la dezechilibrarea săritorului în timpul zborului

2 sportivi au murit în probele oficiale de sărituri cu schiurile