Poartă cască! O campanie a GSP » Ştiinţă, nu miracol!

Pentru a primi avizul, o cască de schi trebuie să reziste unei forţe echivalente cu cea la care e supusă o maşină care loveşte un copac cu 60 km/h





În spatele durităţii căştilor stă o mulţime de teste riguroase. Gazeta vă prezintă criteriile de alegere a acestora şi cum le este verificată rezistenţa



Accidentul lui Şerban Huidu atrage încă o dată atenţia asupra importanţei purtării căştii pe pîrtia de schi. Pînă acolo însă, pasionatul de sport extrem trebuie să aibă în vedere cîteva criterii atunci cînd achiziţionează echipamentul de protecţie a capului. O recomandă chiar organizaţiile ce se ocupă de siguranţa schiorilor.



1. Rezistenţa la impact. Realizat din plastic, de obicei din policarbonat, învelişul căştii atenuează şocuri puternice. Spre a primi avizul, echipamentul pentru cap e testat şi trebuie să reziste unei forţe egale cu de 250 de ori valoarea acceleraţiei gravitaţionale.

"Este aceeaşi cu cea aplicată unei maşini care loveşte un copac la o viteză de 60 km/h", explică Ioan Stamatin, profesor de fizică.

Avizul european este cel mai permisiv, dar şi cel mai des întîlnit. Mult mai drastice sînt cele americane. În cazul acestora, casca trebuie să reziste unei forţe mai mari, iar în timpul testelor sînt redate fidel condiţiile de pe pîrtie (în special temperatura).

2. Stabilitatea căştii. Trebuie să fii sigur că eşti protejat atunci cînd vei avea nevoie. "Nu trebuie să se clintească!", spune Dan Cristea, antrenor de schi.

3. Rezistenţa sistemului de prindere. Legăturile ce acoperă bărbia trebuie să fie suficient de puternice încît să ţină casca în eventualitatea unei coliziuni.

4. Extensia protecţiei asupra altor părţi ale capului. Pasionaţii de schi şi snowboard pot alege ori o cască full-face, ce acoperă întreaga faţă, ori una open-face, care acoperă doar capul. "Chiar dacă aparent te protejează mai bine, cea full-face se poate agăţa şi poate cauza o accidentare mai gravă", completează Dan Cristea.







RECOMANDĂRILE SPECIALIŞTILOR

! Casca trebuie să fie specifică fiecărui sport. Nu mergeţi la schi cu o cască de biciclişti, spre exemplu!

! Casca trebuie să fie cît mai fixă. În momentul în care este legată, între legături şi bărbie trebuie să poată intra un singur deget!

! Cînd îţi mişti capul, casca nu trebuie să se mişte pe cap!

! Există căşti care rezistă unui singur impact! Nu cumpăra o cască la mîna a doua!

! Pentru a-ţi alege casca potrivită, măsoară-ţi circumferinţa capului deasupra urechii şi la două degete lăţime deasupra sprîncenelor!





"Pînă la a-ţi alege o cască bună, trebuie să-ţi alegi o pîrtie şi o viteză de deplasare potrivite nivelului de experienţă"

Dan Cristea, antrenor schi





Cum e testată o cască

Pentru a primi avizul european, casca este supusă unui test la un mecanism asemănător unei ghilotine (foto). De la o înălţime de 1,5 metri cade pe o nicovală şi trebuie să reziste unei forţe echivalentă cu de 250 de ori valoarea acceleraţiei gravitaţionale. Se testează şi cît de uşor poate fi străpunsă casca, fiind lăsată să cadă de la 0,75 metri pe un corp din metal cu formă conică. Dacă acesta atinge forma capului introdusă în interior, casca nu primeşte avizul!



Costă 150 - 500 lei

Căştile de schi se găsesc la oricare dintre magazinele ce comercializează articole sportive sau la magazinele de specialitate. În România, preţul acestora variază în funcţie de dimensiuni şi firma care le produce. Dacă o cască pentru copii costă 150 de lei, un model nou pentru adulţi ajunge şi la 500 de lei.



Obligatorie în Italia

Copiii sub 14 ani care schiază în Peninsulă sînt obligaţi conform legii să poarte căşti. În caz contrar, părinţii sînt amendaţi. La fel se întîmplă şi în Slovenia, în cazul puştilor sub 13 ani. În Austria, cei mici  trebuie să poarte echipament de protecţie, însă acolo nu este prevăzută nici o contravenţie. În Norvegia şi Andorra, căştile pentru copii sînt oferite gratuit.