Pentru cîteva ore, şahul a fost sportul-rege într-un liceu bucureştean. Regina s-a mutat din cartea de istorie direct pe tabla de joc, pionii au fost, pentru prima oară, premianţi, iar piesele s-au mişcat la simpla comandă a celor doi finalişti.
“Geniul înseamnă 99 % transpiraţie şi doar 1 % inspiraţie”, afirma Thomas Alva Edison cu un secol şi jumătate în urmă. Jocul de şah nu alterează în niciun fel proporţiile procentuale enunţate de marele inventator, ci doar demonstrează strînsa legătură între inteligenţă sau momente de sclipire şi imensul efort psihic depus pentru a putea elimina, pe rînd, piesele de pe tabla de joc.
Careul însufleţit
Inspiraţia secolului al XIX-lea pare a fi mai actuală ca niciodată, deoarece holul Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu” pare desprins din celebra „Alice în ţara minunilor”, fantezia autorului britanic Lewis Carroll.
În locul traversat zi de zi de zeci de adolescenţi grăbiţi să ajungă la cursuri se întinde o uriaşă tablă de şah, iar în locul clasicelor piese, folosite de zeci de ani în rotonda Cişmigiului, se află elevi ai liceului, transformaţi pentru cîteva clipe din olimpici sau premianţi în personaje feerice.
De jur împrejur, zeci de elevi curioşi aşteaptă intrarea în scenă a celor doi finalişti, iar după tragerea la sorţi pentru desemnarea culorilor, partida poate începe. Într-un ritm sfios, ce-i drept, deoarece avangarda pionilor, în marea majoritate elevi de clasa a cincea, se orientează cu greu după ce aud indicaţiile primite de la şahiştii-comandanţi.
N-a fost să fie Blitzkrieg!
Odată cu trecerea timpului, piesele încep să dispară de pe uriaşa tablă de joc, însă partida este departe de a se fi încheiat. Oboseala începe să cuprindă piesele de joc, iar pionii, consideraţi în jocul de şah drept bravi soldaţi, nu îşi respectă blazonul şi încep să ceară, milos, un scaun care să le mai aline suferinţa.
După mai mult de o oră de joc, o linişte mormîntală cuprinde clădirea, puţin atipic pentru un loc plin de copii. Nimeni nu înţelege care este motivul, pînă cînd stupoarea cuprinde toată adunarea: simţindu-se încolţit, „negrul” renunţă la luptă şi îi oferă victoria adversarului său, care, năucit, nu înţelege că a cîştigat decît după ce este asaltat de colegii săi!
„Nici măcar o diferenţă!”
Marele cîştigător, Daniel Claudiu Vasile (foto, în stînga), nu este la primul succes de acest gen. Tînărul, care în luna august va împlini 16 ani, a reuşit să cîştige numeroase premii naţionale şi internaţionale, cel mai prestigios fiind titlul de campion mondial pe echipe la şah şcolar, distincţie pe care a cucerit-o la Pardubice, în Cehia.
„Sunt foarte încîntat că am cîştigat această competiţie. Să ştiţi că a fost foarte dificil, am avut mari probleme în tururile precedente. Deşi am participat la diverse concursuri (n.r. în afară de titlul de campion mondial, Daniel e vicecampion naţional la şah rapid şi medaliat cu bronz la şah practic), nu a fost nicio diferenţă între aceste meciuri şi cele profesioniste, eu am tratat cu aceeaşi seriozitate toate partidele”, a declarat tînărul, elev în clasa a noua şi legitimat la clubul CS Otopeni.
„Am vrut să creez ceva original”
Organizatoarea competiţiei, Alexandra Petre (foto, în dreapta), este elevă în clasa a XII-a şi s-a arătat încîntată de urmările campionatului de şah şi a ineditei finale: „Am vrut să creez ceva nou, original, care să atragă mulţi oameni şi să fie o activitate plăcută.
Chiar dacă am întîmpinat dificultăţi, a meritat tot efortul. Faptul că am avut peste o sută de concurenţi, că s-au legat noi prietenii la meciurile de şah şi că, acum, văd elevi jucînd şah de plăcere în timpul pauzelor, mă umple de bucurie şi de satisfacţie."
„A fost dificil pentru noi să jucăm cu elevi pe post de piese, deoarece ne-au grăbit ritmul de gîndire şi am făcut unele mutări mai repede, pentru a preveni momentele statice”
Răzvan Onciul, finalist
11 ani este vîrsta la care cîştigătorul finalei, Daniel Claudiu Vasile, a devenit campion mondial la şah şcolar
107 elevi s-au înscris la ineditul campionat de şah
Fotografii de Răzvan Burlăcioiu şi Mihai Zamfirescu
{{text}}