Sîrbul Djokovici a cucerit ieri titlul la Melbourne, la fel cum făcuse şi în urmă cu trei ani
Nole e omul ultimelor două săptămîni în tenis. Cel mai bun, cel mai hotărît, ambiţios şi lucid. Cel mai inspirat. Cel mai puternic, atît fizic, cît şi, mai ales, psihic. După ce îl învinsese în semifinale pe campionul anului trecut, Roger Federer, ieri, în lupta directă pentru titlu, Djokovici a fost încă şi mai dominator în faţa bunului amic din copilărie Andy Murray. Un meci de trei seturi pe care sîrbul şi l-a uşurat, dincolo de evoluţia indecisă a adversarului, graţie imensei sale dorinţe de a merge pînă la capăt.
N-a fost un ultim act dramatic, însă a avut un învingător meritat. Novak Djokovici, pentru a doua oară campion la Melbourne, însă ca un jucător diferit de cel care ridica trofeul în 2008. Mai matur, mai complet, mai agresiv, dar şi mai răbdător, mai puţin fatalist, mai îngăduitor cu propriile-i (rare) erori. Nu mai e puştiul care punea pe youtube filmuleţe cu el însuşi imitînd alţi jucători. Acum nu mai face asta deloc. A trecut vremea copilăriilor care puteau deranja, deşi nu şi-a pierdut umorul. Nici vorbă. Îl foloseşte însă în doze mici şi mai bine ţintite.
Numărul unu de la 4 ani
Sîrbul va împlini 24 de ani pe 22 mai. Istoria lui în tenis e aproape la fel de veche. Jelena Gencici, o antrenoare legendară în Serbia, îşi aminteşte o întîmplare de la începutul anilor '90. "E o zi pe care nu o voi uita niciodată. La clubul meu de tenis a venit un băieţel de patru ani cu o geantă frumos garnisită, ca pentru un antrenament profesionist. L-am întrebat cine i-a pregătit-o şi mi-a spus că el singur. L-am mai întrebat şi ce vrea să fie cînd va creşte. Am primit acelaşi răspuns pe care mi-l dăduse cu mulţi ani în urmă Monica Seles, pe cînd era doar o fetiţă: «numărul unu mondial»", povesteşte Gencici. Copilul era Novak Djokovici. Locul: Kopaonik, o staţiune de schi unde părinţii lui Nole aveau un restaurant specializat în pizza şi clătite.
"A fost destinul meu să practic acest sport", spune azi Djoko. "L-am îndrăgit din prima clipă şi m-am dedicat lui în totalitate". În 1997, a ajuns la academia lui Nikola Pilici, un fost mare jucător iugoslav de origine croată din anii '70, şi a rămas acolo pînă în 1999.
Amintiri cu bombe
Apoi a venit amintirea cea mai brutală a copilăriei sale. Ziua de 22 mai 1999. Casa din Belgrad a familiei Djokovici. O mică festivitate. Nole făcea 12 ani şi ai săi îi cîntau "La mulţi ani!" cînd a început să se audă zgomotul bombelor lansate de trupele NATO asupra oraşului, ţinta fiind centrala termoelectrică de la Veliki Crljeni. Pereţii au pornit să vibreze, brusc s-a făcut întuneric. "Mă trezeam noaptea în zgomot de bombardament şi mă uitam la chipul mamei. Vedeam că îi e frică", îşi aminteşte Novak. "Au fost vremuri teribile. Timp de două luni, ne-au bombardat în fiecare noapte. Fugeam de la o clădire la alta, căutînd adăpost".
"Iubesc Serbia"
Toate acestea au lăsat urme. "Ca junior, cînd călătoream, aveam mereu impresia că oamenii făceau un pas înapoi cînd auzeau de unde vin. Erau speriaţi. Nu ştiau la ce să se aştepte de la mine. Ţara mea avea o reputaţie proastă în lume din cauza celor care o conduceau atunci. Nu era vina mea. Eu iubesc însă Serbia şi sînt mîndru că m-am născut acolo. Nu am crescut precum Andy sau Rafa. Noi am avut instabilitate politică şi economică, război, o grămadă de probleme", spune Djokovici.
Cu timpul, tenisul lui Nole a crescut. Talentul şi munca au învins piedicile unei existenţe aflate mereu pe muchie din cauza problemelor interne din fosta Iugoslavie. Întîi în Top 100, apoi din ce în ce mai sus. În 2007 a primit titlul de jucătorul cu cel mai mare progres pentru rezultatele din 2006. Prima semifinală de Mare Şlem: Roland Garros 2007. Prima finală: în acelaşi an, la US Open, pierdută la Roger Federer. Primul titlu: Australian Open 2008. Acum a venit şi al doilea, după ce anul trecut disputase din nou ultimul act la New York.
Declicul venit la timp
A avut şi o perioadă mai tulbure, în 2009 şi începutul lui 2010. Ceva s-a întîmplat însă la timp. "A fost ca un declic, undeva, în mintea mea", explica ieri Djoko. "Mă zbăteam pentru că nu puteam separa complet viaţa mea profesională de cea privată. Sîntem oameni. Dacă lucrurile nu merg în afara terenului, asta se va reflecta pe teren. Am reuşit să rezolv aceste probleme. A fost foarte important pentru mine".
Acum, chiar dacă e în continuare numărul 3 mondial, Nole nu mai este un "one Slam wonder". Şi-a confirmat valoarea la cel mai înalt nivel. Şi poate nici locul unu nu e chiar aşa de departe. E o dorinţă pe care un copil de patru ani a ştiut s-o exprime cu toată tăria. Şi poate un tip de 24 o va face realitate.
Bucureşti, un reper istoric
Novak Djokovici a cîştigat primul meci ATP al carierei în 2004, la Bucureşti (foto). Avea 17 ani şi jumătate şi era numărul 272 mondial. Slab ca o scîndurică. Venit din calificări. Nu avea nici măcar fotografie pentru acreditare, dar problema a fost rezolvată cu ajutorul unuia dintre fotoreporterii acreditaţi la Open România. Nole l-a învins atunci pe francezul Arnaud Clement, mult mai bine cotat, 67 ATP, cu 2-6, 6-4, 6-4. Promitea să fie Djokerul de azi: la finalul meciului şi-a aruncat tricoul în tribună, a mimat că face acelaşi lucru şi cu racheta, dar s-a răzgîndit în ultima clipă, spunînd parcă suporterilor: "Credeaţi că o dau şi pe asta? No, no, no!". A pierdut în turul următor la Davíd Ferrer, 54 ATP, tot în trei seturi, 6-4, 4-6, 4-6, dar acela a fost începutul lui.
Inedit despre Nole
- Îi place la nebunie opera. "Am nevoie de cineva care să-mi împărtăşească această pasiune. Nu te poţi duce singur la operă. Vittorio Selmi, de la ATP, e o asemenea persoană. Într-un an, la Wimbledon, am fost în biroul lui şi am ascultat «Don Giovanni» pe laptop. Chiar îmi place muzica clasică".
- Citeşte. Întotdeauna are două-trei cărţi cu el atunci cînd călătoreşte.
- A fost invitat special la prima semifinală a concursului Eurovision 2008, ţinut la Belgrad. A aruncat o minge de tenis în public, anunţînd startul votului.
- Apare în videoclipul melodiei "Hello" a lui Martin Solveig şi Dragonette, care a fost filmat pe arena principală de la Roland Garros.
- Idolul copilăriei este Pete Sampras, dar recent l-a citat şi pe Andre Agassi drept sursă de inspiraţie.
- Îi plac mîncarea făcută în casă, salatele şi sucul de fructe.
- E antrenat din 2006 de slovacul Marian Vajda. În 2009 a început o colaborare cu Todd Martin, care s-a dovedit lipsită de rezultate pentru că americanul intenţiona să-i schimbe serviciul şi dreapta. S-a întors la Vajda exclusiv la începutul lui 2010.
- Prietena lui, Jelena Ristici, are o licenţă în economie. Cei doi s-au cunoscut prin amici comuni şi sînt împreună din 2005.
22,3 milioane de dolari a cîştigat Novak Djokovici în carieră, inclusiv premiul de la Melbourne 2011
19 titluri a adunat sîrbul pînă acum, între care două de Mare Şlem, ambele în Australia
{{text}}