Foer a încercat să răspundă la întrebări simple, care ascund uneori răspunsuri tulburătoare: "E fotbalul numai un joc?". "Sînt suporterii doar iubitori de sport?". Într-o lume în schimbare, fotbalul devine vîrful de lance al globalizării
În 2001, ziaristul american Franklin Foer, 36 de ani, era redactor la The New Republic, un săptămînal al cărui editor-şef fusese timp de patru ani. Avea în spate experienţe jurnalistice inclusiv la New York Times şi Wall Street Journal.
Din dragoste pentru fotbal şi intrigat de globalizare, părăseşte postul şi, timp de opt luni, călătoreşte pe stadioane de pe mapamond. Spre a înţelege mersul lumii şi într-o altfel de cheie decît cea politicianistă.
Rezultatul e o carte provocatoare, apărută în 2004 şi distribuită pe piaţa din Europa, dar netradusă pînă acum în limba română: "How football explains the world: an unlikely theory of globalization" (Cum explică fotbalul lumea: o teorie neverosimilă a globalizării). Urmează poveşti impresionante din această aventură, de pe San Siro pînă pe arenele din Iran.
Zanetti ignorat de fanii comunişti ai lui Inter
Două paradoxuri deschid fotbalul italian. Primul e faima arbitrului Collina, care "contrazice toate legile celebrităţii în sport" cu înfăţişarea lui "de casă bîntuită", ochii ieşiţi din orbite şi chelia "tip Kojak". Apoi stilul de joc inestetic, la un popor ai cărui bărbaţi "consumă energii mentale considerabile ca să asorteze şosetele cu cureaua".
Fotbalul italian îl frapează pe Foer prin "cel mai mare clişeu" al peninsularilor: implorarea arbitrilor cu palmele împreunate. Iar şocul total îl trăieşte într-un club de intelectuali comunişti, fani ai lui Inter, unde participă la o serată literară dedicată căpitanului Javier Zanetti. Întîlnirea devine prilej pentru discuţii aprinse legate de legendele interiste de-a lungul vremii. Ignorat, Zanetti se ridică brusc şi pleacă fără să fie băgat în seamă!
Sportul bate fundamentalismul iranian
La Teheran, Foer descoperă "revoluţia fotbalului" într-o ţară supusă strict rigorilor religioase. În Iran, pentru femeile interzise pe stadioane, barajul pentru mondialele din '98, contra Australiei, reprezintă un punct de cotitură. La revenirea echipei naţionale, 5.000 de femei se aşază în faţa stadionului Azadi (libertate, în persană) şi forţează cu succes intrarea, declarîndu-se şi ele parte a naţiunii!
Foer constată că fundamentaliştii nu pot încorseta atracţia fanilor către fotbal, aşa că se ajunge la întîmplări carnavaleşti. La mondialul din vara lui '98, televiziunea iraniană a eliminat la meciurile naţionalei imaginile tribunelor înţesate cu contestatari politici din exil. Doar că au pus în loc imagini cu fani îmbrăcaţi în haine groase de iarnă!
Cîntece anticatolice dirijate de catolicul Amoruso
Povestea cu conotaţii religioase se regăseşte, sub altă formă, şi în Scoţia, la clasicul Rangers - Celtic, pe Ibrox Park.
"Cînd protestanţii sărbătoresc un gol, sînt stîrniţi de căpitanul Lorenzo Amoruso, un italian cu părul lung şi înfăţişarea unui top model din anii '80. Îi îndeamnă, cu braţele, să cînte mai tare cîntecele lor anticatolice. Ironia e evidentă: Amoruso e catolic".
Aventura unui nigerian în Ucraina
În Ucraina, jurnalistul descoperă aventura lui Edward, jucător nigerian legitimat la Karpatî Lvov, unde eşuează: neadaptare la climat, izolare în lot, diferenţă de stil între "brazilienii Africii" şi sistemul "ştiinţific" propus de Lobanovski, o "evanghelie" a fotbalului ucrainean.
Nici Golac, antrenorul sârb, un globe-trotter veritabil, nu se adaptează. După o serie de eşecuri, duce echipa la o slujbă greco-catolică unde se petrece o scenă memorabilă. Sîrbii musulmani din lot sînt stingheriţi, în timp ce, aidoma lor ca şi religie, nigerianul Edward urmează ritualul alături de colegii ucraineni şi sîrbii ortodocşi!
"Familia lui Arkan încă avea acces la oamenii din brigada lui. Văduva, idolul pop Ceca, a înţeles nevoia să distrugă aura de criminal de război a fostului său soţ: «E groaznic să faci legături între politică şi sport»"
pasaj despre întîlnirea de la Belgrad cu fosta soţie a lui Arkan
Tratat cu fundul gol de Stoicikov
După săptămîni de insistenţe, Foer obţine o întîlnire cu Stoicikov, în vestiarul echipei D.C. United, pe cînd Hristo evolua peste Ocean. Bulgarul, îmbrăcat doar în halat de baie, întreabă din start: "Vei cîştiga din cartea asta? Ideile mele îmi vor aduce bani? Nu pentru mine, pentru copiii săraci". Foer e contrariat: "Nu, nu aşa se procedează, nu face parte din sistemul nostru etic". "Ei bine, din sistemul meu etic face parte", spune Stoicikov, se întoarce, aruncă halatul, iar interviul nu mai are loc!
{{text}}