Mersul pe jos al lui Mircea Lucescu

Balaci, Cămătaru, Gabor, Hagi, Pirlo... Ce mai rămăsese neinventat de "Il Luce"?





Povestea e ceva mai veche. Eram, în mai anul trecut, la Doneţk. A doua zi după ce Şahtior o bătuse pe Dinamo Kiev cu 1-0 şi îşi asigurase matematic un nou titlu de campioană a Ucrainei. În barul de zi de la "Donbass Palace", hotelul de 5 stele al lui Rinat Ahmetov, era linişte. Ziaristul, Mircea Lucescu şi două ceşti de cafea. Între noi, revista oficială a lui Şahtior, o bijuterie editorială de 120 de pagini full-color.





Obsesiile lui "Nea Mircea"

"Hai, n-o mai răsfoi atît, vouă oricum vă plac can-can-urile, aia e o revistă de fotbal! Bine, nu tu neapărat, aşa, în general". Glumea şi nu prea. "Nu e adevărat, Nea Mircea. Uitaţi, la Gazetă, Andrei Vochin face analize tehnico-tactice extraordinare. Sîntem abonaţi la un program, <Digital Soccer Project>...". Liniştea de la "Donbass" s-a făcut praf. "Ha-ha-ha, nu pot să cred! Sînteţi abonaţi voi la firma asta? Păi, asta am înfiinţat-o eu, la Brescia!".



Mi s-a făcut un pic jenă şi am schimbat subiectul. Eternele obsesii ale lui Lucescu... Revenirea lui Cămătaru, ajutorul dat lui Balaci cînd "Marele Blond" era la FC Olt, învestirea lui Hagi cu banderola de căpitan la 20 de ani, debutul lui Hagi, ca să nu mai vorbim de Hunedoara, de Lupu, de Răducioiu, de Sabău... Cu puţin timp în urmă, Lucescu a declarat inclusiv că i-a marcat începuturile carierei de antrenor chiar şi lui Iordănescu!



A trecut timpul. În mintea gazetarului rămăsese, totuşi, ceva. Acum o lună, după Revelion, ne-am întîlnit în Bucureşti. Voiam să fac un reportaj, gen "Revelioanele lui Lucescu". Dar Mircea Lucescu n-are timp şi nici chef de astea. Dacă l-aş fi întrebat de Corvinul, de Bearzot, de Brescia, ar fi stat o jumătate de zi. Aşa, s-a scuzat că mai are "vreo 10 întîlniri" în ziua cu pricina, nu glumea, iar discuţia a alunecat - cum altfel? - către fotbal. Era în ziua în care Gazeta a publicat un material despre faptul că echipele din Liga I n-au fost interesate să achiziţioneze programul de analiză a meciurilor oferit de firma ProZone.





"Sună-l pe Bacconi!"

"Cîtă ignoranţă!", a şoptit Lucescu, citind. "Cum să nu te foloseşti de aşa ceva? Eu am făcut chestia asta încă de la Pisa şi la Brescia. Am fost primul care a înfiinţat o asemenea firmă"... Era prea de tot! De data asta am continuat. N-am mai schimbat subiectul, cum făcusem anul trecut, la "Donbass".



A urmat o discuţie de aproape două ore despre sisteme, analize, programe de computer şi toate celelalte. Lucescu uitase de "cele 10 întîlniri" care îl aşteptau. La un moment dat, enervat de insistenţa ziaristului, a spus: "Sună-l pe Bacconi!". A făcut-o cu uşurinţa cu care ar fi spus "sună-l pe Sichitiu", să zicem. Habar n-aveam cine e Bacconi.



Peste cîteva zile, Daniel Scorpie, specialistul pe Italia al "Gazetei", l-a sunat pe Adriano Bacconi. A făcut interviul din paginile care urmează. M-am uitat pe text. Sînt multe afirmaţii tari, dar mi-a sărit în ochi fraza potrivit căreia "Ideea lui Lucescu de la Pisa şi definitivată mai apoi la Brescia reprezintă una dintre cele mai importante inovaţii care au revoluţionat tehnologic fotbalul mondial".



Cînd Mircea Lucescu se lansează într-o polemică, în redacţiile ziarelor plouă cu zîmbete. "A inventat-o Nea Mircea şi pe asta!"... De la Baratki încoace, el a inventat toţi marii fotbalişti români, cel puţin! Va veni ziua în care va spune că a inventat şi mersul pe jos!".





Drumul de lîngă Cărămidarii de Jos

Probabil că va veni şi ziua aceea. Cine ştie dacă nu cumva a şi venit. Adriano Bacconi, astăzi milionar în euro, asistent al lui Marcello Lippi la titlul mondial cucerit în 2006 de Italia şi unul dintre cei mai importanţi oameni care lucrează la analiza meciurilor, i-a mărturisit lui Daniel Scorpie că "Lucescu a revoluţionat fotbalul" Sau că "80 la sută din ce am realizat i se datorează lui Mircea Lucescu". Citiţi CV-ul lui Adriano Bacconi!



În "Mirajul gazonului", autobiografia sa apărută în 1981 la editura "Junimea", Mircea Lucescu scrie: "În fiecare primăvară, în perioada salatelor, eu, împreună cu unul din fraţii mei, ajutam un prieten să împingă un cărucior plin cu salată şi ridichi de lună, mergînd de-a lungul Căii Văcăreşti, urcînd Dealul, trecînd pe lîngă cimitirul Cărămidarii de Jos... Eram răsplătiţi cu doi lei şi cîteva salate mari pe care le duceam imediat acasă, pentru a ne întoarce apoi cu toţii la joaca noastră: fotbalul. Îl ajutam nu atît pentru cîştig, cît pentru faptul că el era singurul care avea o mingea adevărată. Dacă ar fi făcut drumul singur, joaca ar fi început cu o oră mai tîrziu. Era un drum greu pentru toţi trei. Peste 6 kilometri dus-întors...".



Cred că atunci, de-a lungul Căii Văcăreşti, Mircea Lucescu începea să inventeze mersul pe jos.





Totul a început la Hunedoara



Mircea Lucescu afirmă că bazele sistemului de azi le-a pus încă de cînd antrena Corvinul!





- Domnule Lucescu, Adriano Bacconi a confirmat varianta...

- Hai, măi copii, asta vă trebuia vouă, confirmarea, nu? Ce aţi crezut, iar bate Lucescu cîmpii, nu?



- E o surpriză că în spatele analizelor de azi au stat ideile unui antrenor român. Adriano Bacconi, care a fost şi asistentul lui Lippi în 2006, la titlul mondial cucerit de italieni, spune că aţi revoluţionat tehnologic fotbalul şi că 80 la sută din ceea ce a realizat vi se datorează.

- Mă bucur dacă spune asta. Mi-l amintesc cum era atunci, la Pisa. Un tînăr entuziast, nebun după fotbal. De asta l-am şi pus să facă analizele acelea. Chiar dacă era preparator fizic am văzut în el omul capabil să facă aşa ceva.



- Dar în ce a constat noutatea absolută?

- Nimeni nu s-a gîndit să analizeze atît de amănunţit jocul pe video şi, mai ales, să transforme totul în analiză computerizată. Asta a fost marea găselniţă. La început, am ţinut totul secret. Pisa, Brescia, erau echipe mici, cum mă puteam eu măsura cu coloşii de atunci ai Italiei? Nu uitaţi că la acea vreme, Serie A era cel mai puternic campionat din lume! Măi, copii, eu am jucat împotriva lui Maradona! Apoi, pe la jumătatea anilor '90, am început să oferim şi altor tehnicieni programele noastre.



- Dar cum lucrau pe atunci antrenorii?

- Fiecare după cum voia. Cei mai mulţi, după rapoarte ale colaboratorilor lor, care urmăreau meciuri. Dar erau rapoarte scrise, nu pe computer. Computerul a fost marea inovaţie. Poate că alţii nu lucrau după nici o analiză.



- Aţi luat vreo sumă de bani după ce Bacconi a vîndut firma?

- Nici un euro. Mi-am luat înapoi cei vreo 35.000 de dolari investiţi la început. Asta după ce eu am plecat din Italia. E meritul lui Bacconi că a găsit oamenii care să poată pună ideile mele în aplicare. Eu am cîştigat destul din fotbal. M-ar bucura mai mult dacă Vochin, care lucrează după o muncă gîndită de mine, ar scrie măcar două cuvinte de apreciere la adresa mea. Oricum, ideile astea nu le-am avut în Italia, ci mult mai devreme, la Hunedoara.



-?

- Da, da, la Hunedoara. Am cunoscut în familia unor prieteni, un tînăr, Olivian Goţiu se numeşte, care era pasionat. Pe el şi pe sora lui îi puneam să monitorizeze, cu creionul şi hîrtia, jocurile Corvinului. Ha-ha-ha, poate că şi lui Olivian ar trebui să-i mulţumească Bacconi şi toţi ceilalţi!





Citiţi mîine

Spectaculoasa mărturie a lui Olivian Goţiu, azi în vîrstă de 48 de ani, tînărul care monitoriza la finalul anilor '70 meciurile Corvinului! Plus poveşti şi fotografii emoţionante despre tinereţea lui Mircea Lucescu şi copilăria lui Răzvan.