Dialog cu vedeta Universităţii din mercato, ivorianul Zoro: "Fotbalul nu trebuie împărţit în albi, negri şi galbeni"

Stoperul de culoare povesteşte experienţa de 8 ani din Il Calcio, explică de ce rasismul apare în Italia doar pe stadioane şi în ce problemă apelează la Dumnezeu să-l ajute în România





Jucătorii străini care vin în România, indiferent că sînt africani, europeni, sud-americani sau asiatici, au ceva aparte. Sînt amabili, nu se încruntă cînd văd un aparat foto sau o cameră de televiziune, acceptă imediat un interviu. Marco Andre Zoro nu face notă discordantă. "Urc în cameră, fac un duş şi revin", spune, după care adaugă: "În ce limbă facem dialogul, franceză, engleză sau italiană? O să vorbesc din fiecare acolo unde nu ne înţelegem, OK". Îşi comandă un ceai turcesc, în care nu pune zahăr deloc, după care porneşte o discuţie despre viaţa, cariera, experienţele lui trecute, dar şi despre planurile pe care le are la Ştiinţa.



- Marco, de ce un jucător cu CV-ul tău a acceptat să vină în România?

- Din două motive. Primul: Craiova m-a solicitat, iar Benfica şi-a dat acordul. Al doilea: femeia pe care o am în casă la Lisabona şi care se ocupă de tot, de la curăţenie, la mîncare şi la îngrijitul copiilor, este româncă şi mi-a vorbit extraordinar despre ţara voastră, despre Craiova, despre tot. Ea m-a convins.



"În viaţă trebuie să accepţi şi un pas înapoi"





- OK, dar după ce stai 8 ani în Italia şi după alţi aproape 4 ani în Portugalia, dintre care doi la Benfica, nu e un pas înapoi?

- Ştii cum am gîndit? În viaţă, uneori, e bine să ştii să faci şi să accepţi să faci un pas înapoi pentru ca apoi să reuşeşti din nou să urci. Dacă la un moment dat te complaci că doar ai fost cineva, dar nu mai lupţi pentru aţi relansa cariera, atunci nu mai faci nimic. Cred şi sper ca Universitatea să fie "jump-ul" meu.



- Dar ce motivaţie mai ai?

- Motivaţia e că mai pot juca fotbal. Un jucător trebuie să se gîndească la faptul că la 35-37 de ani, degeaba mai ai motivaţie, că nu mai ai potenţă fizică. Apoi, fotbalul mi-a dat totul, trăiesc fotbal, e a doua mea familie.



"Echipa e cool, iar Dorel Stoica e superjucător"





- Ai apucat să-ţi cunoşti colegii?

- Da, îi ştiu pe toţi după nume, pe ce posturi evoluează, cum sînt ca oameni. Sînt nişte copii cool, de gaşcă, simpatici, glumeţi. Am jucat 3 amicale, am făcut multe antrenamente şi deja pot spune că Dorel Stoica e un fotbalist total, un mare jucător, cu calităţi senzaţionale.



- Ştii că acum o săptămînă au fost şi minus 20 de grade în România?

- Hmmm... Trebuie să mă pregătesc mental pentru aşa ceva. E destul de greu pentru mine, mi-aduc aminte că am mai avut o experienţă asemănătoare cînd plecasem în probe la Blackburn. Ningea, era frig, se pusese zăpadă, ceva horror, pînă la urmă Benfica mi-a dat mai mulţi bani şi m-am dus în Portugalia. Oricum, sper ca Dumnezeu să fie cu mine şi să mă ajute să înfrunt frigul şi vremea rea din România.



"Sper ca în România să nu existe rasism"





- Ce ai făcut pînă acum cu Universitatea în cantonament diferă faţă de ce erai tu obişnuit?

- Antrenorul nostru e italian, a impus o mentalitate italiană, iar eu am evoluat acolo 8 ani, deci sînt adaptat. Apoi, am lucrat cu antrenori importanţi în carieră, care puneau accent din punct de vedere tactic, deci sînt un jucător disciplinat.



- Ţi-e teamă că în România ai putea avea probleme cu rasismul, aşa cum ţi s-a întîmplat în Serie A?

- În Italia, în general, nu există rasism, v-o spune unul care a stat acolo mulţi ani. Totuşi, stadioanele de acolo transformă oamenii, devin răi, agresivi, apare rasismul. N-am înţeles niciodată de ce fotbalul trebuie împărţit în albi, negri, galbeni. Nu, fotbalul e un tot la nivel mondial, el trebuie să unească oamenii. Sper că la Craiova şi în România nu voi avea astfel de probleme.



"Hagi a fost un fenomen"





- Ce te-a învăţat Il Calcio ca jucător şi ca om?

- Ca fotbalist, m-a perfecţionat tactic, mi-a dat mentalitate, m-a făcut matur în joc. Apoi, ca om, Italia mi-a dat totul. E o ţară splendidă, cu oameni amabili, care sînt atenţi cu tine, îţi doreşti să joci acolo doar ca să-i mulţumeşti pe acei oameni.



- Îl ştii pe Hagi?

- Hagi a fost un fenomen. Eram mic, l-am văzut jucînd, era absolut fantastic. Mai spuneţi-mi jucători din ziua de azi, exceptîndu-i pe Messi şi pe Ronaldo, care ştiu să facă tot ce făcea Hagi! A jucat la Real, la Barcelona, acum antrenează la Galatasaray, asta înseamnă să fii cineva important în fotbal, să contezi la cluburi mari.





"Am auzit că Universitatea aduce 30.000 de fani înfocaţi la stadion. Abia aştept să joc într-o asemenea atmosferă"



"Nu mă întrebaţi dacă la vară aş putea accepta vreo ofertă de la Steaua, Dinamo, CFR. Mintea mea e doar la Craiova, voi juca şi voi apăra doar culorile acestei echipe"



"Să mă caracterizez ca fotbalist? Cred că valoarea mea stă în forţa fizică, în faptul că sînt puternic şi, ca toţi africanii, am nativ o capacitate mare de efort"



"Am jucat împotriva lui Mutu în Serie A. E un superjucător, foarte tehnic, are şi viteză, mi-a fost destul de greu să-i fac faţă"





Colegi celebri la echipele de club

Aimar

Saviola

Cardozo

Luisao

Di Maria



Colegi celebri la "naţională"

Drogba

Kolo Toure

Zokora

B. Kalou

A. Kone



Antrenori celebri pe care i-a avut

Sven Goran Eriksson

Quique Sanchez Flores

Jose Antonio Camacho



Cel mai bun atacant împotriva căruia a evoluat în Serie A

"Iaquinta. Excepţional vîrf, se mişca tot timpul, căuta spaţii, pleca, revenea, aproape imposibil de marcat"



Adversarul cel mai rău din Serie A

"Pavel Nedved, pe cînd juca la Juventus. Şi fotbalist, şi extrem de dur"





CV Marco Andre Zoro

- a împlinit 27 de ani pe 27 decembrie

- are 1,82 metri şi 75 de kilograme

- cînd avea doar 16 ani a ajuns la Salernitana

- în 2003 a fost achiziţionat de Messina, la care a jucat 5 sezoane, dintre care 4 în Serie A

- între 2007 şi 2009 a jucat la Benfica, după care a fost împrumutat la Vitoria Setubal

- are 22 de selecţii şi un gol la echipa naţională a Coastei de Fildeş