Luminiţa Paul » Twitter-ul adevărului

Oamenii se dezvăluie chiar şi din mesajele cele mai scurte. La fel şi sportivii


Mare invenţie twitter-ul! Scrii acolo tot ce-ţi trece prin cap. Rapid şi la obiect. Lumea poate afla o grămadă de chestii despre tine, sigur, din cele pe care eşti pregătit să le dezvălui. Te uiţi la un film, îţi place, ţuşti!, ai postat trei vorbe bine cumpănite şi uite aşa creşte numărul de download-uri! Ai fost la masă, ai păpat spaghete sau pui, poate le faci poftă şi altora. Sau, ca să virăm înspre subiectul nostru, eşti sportiv, ai fost accidentat şi ai făcut azi dimineaţă primul antrenament. Asta da, veste! Toată lumea va afla şi se va bucura că ţi-ai revenit.

Într-un dicţionar al limbii engleze, "to twit" înseamnă să necăjeşti, să ridiculizezi, să tachinezi pe cineva mai ales în legătură cu ceva jenant. "Twit" mai înseamnă, în argou, o persoană pisăloagă, enervantă. De aici a şi pornit totul. Între timp, verbul s-a topit în "to twitter" şi, chiar dacă nu şi-a făcut încă loc în dicţionare, nici mult nu mai lipseşte pînă la asta. Twitter-ul s-a lansat în 2006 şi a devenit extrem de popular. E un fel de SMS pe Internet. Normal, o grămadă de sportivi şi-au făcut conturi şi le menţin publice. Mulţi sînt foarte activi. Ce scriu ei acolo?

Dacă îl urmăreşti pe Lance Armstrong, îi detectezi inteligenţa printre cele mai banale faze. Şi abilitatea. Felul în care îşi promovează fundaţia de prevenire şi tratare a cancerului n-are nimic agresiv sau patetic. A anunţat naşterea ultimilor doi copii ai săi pe Twitter, însoţită de poze, şi a ştiut să facă evenimentul interesant, dar şi haios. Andy Roddick, unul dintre cei mai activi, începe fiecare zi de twitter cu "Morning!". Umorul lui e servit aici în doze mici şi tari. Exemplu: în urmă cu ceva vreme, i s-au pierdut bagajele, iar sponsorul lui de echipament, Lacoste, i-a trimis nişte haine. Cu vreo două numere mai mici. Andy s-a pozat în tricoul pînă la buric şi şortul care aproape plesnea pe el şi a postat imaginea. O mostră de autoironie pe care numai cei cu simţul umorului o pot avea!

De pe Twitter am aflat că Viktoria Azarenka e, de fapt, o fiinţă foarte simpatică, nicidecum bestia de pe teren. Şi că-i plac filmele lui Guy Ritchie. Şi să urmăreşte twit-urile lui Dalai Lama. Prietena ei, Caroline Wozniacki (of, iar am ceva cu ea!), spune tot felul de nimicuri cu semn de exclamare la coadă. Cam ca la conferinţele ei de presă. Pentru că, pînă la urmă, n-ai cum să te ascunzi ori să te prefaci. Chiar şi din acele scurte mesaje te dezvălui, spui ceva despre tine, despre lucrurile care-ţi plac şi care te definesc. Cum am aflat dintr-un episod din "Criminal Minds", nici agenţii CIA nu au mai mult de trei nume conspirative. De la trei în sus riscă să se dea de gol. La fel şi pe Twitter.

Sigur însă, oriunde există şi excepţii. Cum o fi rezistat Tiger Woods să nu se laude cu toate cuceririle lui? Ăsta da, mister! Nu Mister.