La fel ca la Bratislava, în 1983, cînd a calificat "naţionala" la Euro, antrenorul lui Şahtior a impresionat prin siguranţa sa într-o atmosferă ostilă
Peluza cîntă înfiorător. "Roma-Roma-Roomaaa, Core de 'sta Cittaaa, Unico grande amoreee..." Cred că sînt peste 20.000 de oameni strînşi în peluza la care a atacat Şahtior în prima repriză. Ploaia a stat. A ieşit Pyatov! După el, toţi ucrainienii... Lucescu! 65 de ani, antrenorul român al lui Şahtior, fost la Brescia, Reggiana şi Inter, aşa cum l-a identificat mereu presa italiană în aceste zile.
Siluetă impecabilă, un parpalac trei sferturi, parcă ar fi la Bratislava, acum... Acum cînd? Noiembrie 1983. 30 noiembrie 1983, acum 27 de ani şi mai bine! Ioan Chirilă a scris atunci un articol care dăinuie şi acum. "O viaţă de om dăruită fotbalului". Ce viaţă, nea Vanea? Mircea Lucescu avea pe atunci 38 de ani. Dar poate că trecuse o viaţă...
Ovidiu Ioaniţoaia a fost şi el la Bratislava. "Ce meci! De fapt, n-a fost un meci, a fost un război!". Directorul Gazetei pătrunde cu greu pe "Olimpico". La porţi e o aglomeraţie de necrezut, cam cum e la noi cînd se deschide vreun hipermarket, iar oamenii se îmbulzesc să ia bormaşini, burghie şi pînze de fierăstrău!
Ovidiu spune că la Bratislava s-a aruncat în teren cu sticle, cu pahare goale, cu beţe de lemn! De data asta a scăpat mai uşor. Doar că i-au furat ţigările! "Am stat cu o mînă pe portofel şi cu alta pe buletin. La buzunarul cu ţigări n-am mai fost atent... Bine măcar că mi-au lăsat bricheta!"...
A început! Lucescu le-a spus la conferinţa de presă că "stăm mai bine ca Roma la organizare... Oricum, calificarea se va decide la Doneţk, iar <sferturile> sper că ne vor primi pe noi".
{{text}}