Andrei Pavel vorbeşte despre trecerea de la jucător la antrenor şi nu numai! » "Hănescu mă poate depăşi"

La doi ani de la retragere, Andrei Pavel pare neschimbat. A rămas tot vesel şi optimist, dar şi-a păstrat seriozitatea şi ambiţia atunci cînd vine vorba de tenis.



Nu a ezitat nici o clipă atunci cînd i-a fost propusă întîlnirea. Locul? Unul care de-a lungul anilor i-a devenit atît de drag, Arenele BNR, gazda singurului turneu ATP din România. Alături de părinţii săi, dar şi de elevul Horia Tecău şi prietena acestuia, Andrei a răspuns cu amabilitate la toate întrebările reporterilor Gazetei. Ar putea povesti zile întregi. A văzut multe şi a trăit multe, în special în lumea tenisului, iar acum încearcă să dea înapoi sportului care i-a adus atîtea bucurii. A început cu o academie în Arizona, dar şi cu echipa de Cupa Davis a României, pe care a readus-o în Grupa Mondială.



- Cum a început aventura în tenis?

- A fost o decizie spontană! În clasa a doua, un antrenor de tenis a venit la şcoală în căutare de jucători. Imediat m-am trecut pe liste, iar cînd am ajuns acasă am primit sprijinul total al părinţilor. Cu o singură condiţie, să mă ţin de carte. Ei m-au susţinut mereu, în special tata. Pe el l-a prins la fel de repede microbul acesta. Cam la 1-2 ani după aceea deveneam campion naţional.



- Care ar fi meciul carierei tale?

- Sînt multe meciuri despre care aş putea să vorbesc. Normal că mă gîndesc întîi la partida cu Patrick Rafter, cînd am cîştigat Mastersul de la Montreal. Totuşi, sînt foarte multe, cînd l-am bătut pe Andre Agassi, la Stuttgart, în 2000. Cupa Davis rămîne însă pe primul plan. Am trăit momente uluitoare alături de echipa României.



"Mi-aş fi dorit să cîştig la Roland Garros"

- Ai evoluat în faţa lui Agassi, chiar la turneul său de retragere...

- Am avut un ghinion teribil atunci! L-am întîlnit la US Open, în 2006. Am prins o zi foarte proastă, m-am simţit rău. Puteam să-l bat, dar m-a ajuns oboseala, mă durea stomacul. A fost un meci spectaculos, dar mi-aş fi dorit să îl şi cîştig.



- Care Grand Slam ţi-a fost mai aproape de suflet?

- M-am simţit foarte bine la toate. Mereu am mers cu drag, poate la Wimbledon să fi fost mai scăzut entuziasmul. Mi-ar fi plăcut să cîştig la Roland Garros, aşa cum am reuşit cînd eram junior.



- Nadal e jucătorul momentului. Ai fi dorit să îl întîlneşti?

- Am jucat cu Rafa de două ori în turneele de dublu. Era mai greu să ne întîlnim la simplu. El de abia îşi făcea apariţia în turneele mari, iar eu eram aproape de retragere. Nu cred că mi-ar fi plăcut să ne întîlnim... (rîde) Poate doar dacă eram şi eu mai tînăr.



- Mats Wilander a declarat că reverul tău...

- Daaa, ştiu şi eu acel articol! Mi l-a trimis un prieten şi vă daţi seama cum m-am simţit. Cînd un jucător ca Mats Wilander vorbeşte aşa despre tine rămîi fără cuvinte. El a trecut prin trei generaţii de tenismeni, i-a prins pe cei mai mari jucători. Nu mă aşteptam la aşa ceva! Nu pot decît să mă bucur că s-a gîndit la mine.





"Rivalitatea dintre Roger şi Rafa dă culoare tenisului"

- Federer sau Nadal?

- Roger Federer este cel mai bun jucător! E un sentiment aparte să îl vezi jucînd. Vă spun, sincer, că una este să îl priveşti la televizor şi alta să îl vezi evoluînd live. Te impresionează mereu. Am jucat de multe ori cu el, dar am reuşit să îl bat numai o singură dată. Nu pot să spun că mi-a plăcut foarte mult, pentru că era prea eficace. Am făcut însă meciuri bune mereu, chiar dacă nu l-am învins.



- Ce părere ai de rivalitatea dintre cei doi?

- Îmi place! E frumos să vezi aşa ceva. În tenis, astfel de dueluri sînt senzaţionale. Totuşi, ei doi au ceva aparte. Îi depăşesc pînă şi pe Pete Sampras şi Andre Agassi! Avem în faţă un jucător mai "lejer" şi unul extrem de muncitor. E, practic, un duel între eleganţa şi rafinamentul lui Roger şi forţa şi determinarea lui Rafa. Asta face ca duelul dintre ei să fie mai interesant şi mai captivant. E o poveste aparte care dă culoare tenisului.



"Hănescu mă poate depăşi"

- Cu ce impresii ai rămas de la BCR Open 2010?

Îmi pare rău că n-au venit jucători din Top 10, dar trebuie să apreciem calitatea tenisului de care am avut parte! Dacă vine numai un jucător bun, există riscul ca el să fie dezinteresat. Aşa am putut urmări jucători buni, care au dat totul.



- Românii au ieşit din nou repede...

- E foarte greu ca un român să se impună aici. Sincer, nici eu nu am trecut de primul tur cînd veneam imediat după Cupa Davis, aşa că îi înţeleg pe băieţi. Ştiu că ne bazam mult pe Hănescu şi Tecău, dar au avut un program încărcat anul acesta. Să nu uităm de partea bună a lucrurilor, pentru că Ungur şi Crivoi au făcut meciuri excelente şi au fost la un pas de sferturi.



- Ce părere ai de evoluţiile lui Hănescu din ultima vreme?

Eu am foarte mare încredere în el şi vă spun că mă poate depăşi. Nu am nici un dubiu! Trebuie să îşi gestioneze cît mai bine programul şi va reveni printre cei mai buni jucători din lume. Sînt sigur de asta!





"Avem în continuare talente"

- În afară de Victor?

Tenisul românesc nu va duce lipsă de valori. Din spate vin Marius Copil şi Petru Luncanu. Poate că nu au progresat atît de repede precum ne aşteptam, dar îi ajutăm să ajungă la un nivel înalt cît mai repede.



- Cum arată viitorul tenisului românesc?

Avem tenismeni care vin din urmă, dar nu este aşa uşor să îi creşti. Talente sînt, cu siguranţă. Am văzut mulţi copii pasionaţi de tenis atunci cînd am mers prin ţară cu campania "10 pentru Pavel". M-am antrenat cu juniorii noştri şi vă garantez că sînt promiţători. Poate că antrenorii ar trebui formaţi mai bine. Trebuie să recunoaştem însă că sportul este foarte costisitor.



- Crezi că lipsa investiţiilor influenţează nivelul actual al tenisului românesc?

- Nu cred că există vreo legătură, cel puţin aşa mi se pare mie. Mă uit la englezi, spre exemplu. Ei aduc o grămadă de bani în sport, dar îl au numai pe Andy Murray. Culmea, el e un produs al şcolii spaniole de tenis. Iarăşi, sîrbii nu au foarte mulţi bani orientaţi spre tenis, dar au jucători precum Novak Djokovici, Nenad Zimonjici, Jelena Jankovici sau Ana Ivanovici. Nici unul nu a fost format "acasă".



- Fetele le-au cam luat faţa băieţilor...

- Tot timpul e aşa! Uneori o duc fetele mai bine, alteori băieţii. Să nu uităm că au fost perioade în care am avut noroc de generaţii puternice în acelaşi timp. Ţin minte că mergeam la turneele de Grand Slam şi eram eu, Voinea, Pescariu, Sabău şi Trifu, iar la feminin le aveam pe Irina Spîrlea, Ruxandra Dragomir, Cătălina Cristea şi Raluca Sandu. E adevărat că acum au un uşor avans, dar băieţii sînt acolo şi vin din urmă. Aşa e în tenis, mai şi urci, dar mai şi cobori.



- Crezi că Alexandra Dulgheru poate ajunge în primele 20 de jucătoare?

- Alexandra ştie ce vrea din tenis, e o fată foarte determinată. La fel şi Sorana Cîrstea, chiar dacă anul acesta nu a fost unul foarte fericit pentru ea.



(Tatăl său îl întrerupe, zîmbind, din dialog: "ţine şi cu constănţeanca noastră, Andrei! De Simona Halep nu zici nimic?". Acesta zîmbeşte şi îşi continuă discursul)



...Şi Simona, normal. Avem multe jucătoare bune, care pot face performanţă. Acelaşi lucru se întîmplă şi la băieţi.



- Întîlnirea cu Argentina?

- Pornim din start cu şansa a doua, mai ales că jucăm în deplasare. Ei au o echipă foarte bună, care joacă an de an în sferturile Cupei Davis. Victor i-a bătut însă pe toţi, şi pe Nalbandian şi pe Chela. Nu ştiu dacă Del Potro va evolua, mai ales că a fost accidentat mult timp. Eu îmi doresc să fie toţi jucătorii mei sănătoşi la ora întîlnirii, asta mă interesează cel mai mult. Ne jucăm şansa acolo şi vom vedea ce va ieşi.



"M-am obişnuit cu retragerea, dar îmi lipsesc meciurile"

- Cum s-a schimbat viaţa ta după retragere?

- E mult mai relaxată acum, dar duc dorul competiţiilor. Nu-mi lipsesc antrenamentele, astea le fac şi acum, dar mi-e dor de senzaţia aceea pe care o aveam cînd mergeam la turnee. Meciurile şi atmosfera din jurul lor sînt lucrurile care îmi erau foarte dragi ca jucător.



- Ai regrete legate de carieră?

- Nu foarte multe. Sînt două meciuri pe care aş fi vrut să le cîştig din tot sufletul, dar le-am pierdut unul după altul. Au fost pe muchie de cuţit. Puteam să intru în Top 10 în 2004, dar asta este. Apoi, am vrut să îmi iau un antrenor care îmi plăcea foarte mult, dar am ezitat şi n-am mai avut ocazia.



- Ce face Andrei Pavel la un an de la retragere? S-a schimbat?

Am înfiinţat cu un prieten o academie în SUA: Pavel & Blackwood Tennis Academy. Ce pot să spun, îmi place foarte mult. Îmi prieşte viaţa acasă, m-am obişnuit repede. Îmi petrec mult timp cu copiii, ceea ce e foarte important pentru mine. Programul meu obişnuit conţine antrenamente alături de grupele Elite de la academie, unde mă duc de două ori pe zi. Apoi, îmi petrec timpul alături de familie. Andrei Pavel a rămas acelaşi şi în afara terenului.