Mai are doar un picior. Pe celălalt l-a lăsat în piaţă. Ieşise să cumpere bostani. Era topit după plăcinta de dovleac. 19 aprilie 1993. Puţin după miezul zilei. De la 15 kilometri, din Puticevo, Consiliul Croat al Apărării a tras. Bombele au nimerit în inima Zenicei. El, Edzved, a leşinat pe loc. S-a trezit direct în miros de spirt. Suferise o amputare. Acum se pregăteau să-i ia şi mîna, cînd un medic bătrîn a cerut puţin răgaz. Toată viaţa se va ruga la Allah pentru sănătatea lui. I-a pus-o între atele din oţel, i-a făcut sute de injectii, dar i-a lăsat-o, acolo, în umăr.
Cînd a văzut pozele, s-a întrebat cum de a scăpat. 15 morţi şi 65 de răniţi. Croaţii trăseseră direct în piaţă. Au spus că n-au fost ei, ci sîrbii, dar...Mai contează?
Avea 17 ani. Peste trei, chiar de ziua lui, americanii i-au făcut cadou o proteză. Fotbal nu mai putea juca, dar de mers, da. Apoi, peste timp, l-au chemat la Haga, la tribunal, ca martor. "Zenica - Lotul masacrului din piaţa centrală", aşa l-au strigat cîteva zile. A auzit numai "Srebreniţa", "Bijeljina", "Vukovar", "Mostar", "Sarajevo".
Sămbătă, Bosnia joacă împotriva României. Nu ştie daca va ajunge sau nu la această partidă. Pe stadionul "Bilino Polje" n-a fost de multe ori. Lîngă stadionul "Bilino Polje" însă, da. În spatele tribunei acoperite, e un cimitir. Acolo dorm patru prieteni de-ai lui.
{{text}}