Ajutaţi-mă să răspund

Am jucat sîmbătă cu Bosnia, dar murmurele produse de modul in care România a capitulat în finalul meciului încă nu s-au stins. Este trist că am ajuns o ţară care în 12 ani, pentru că nimeni nu-şi mai face iluzii că ajungem în Polonia şi Ucraina, am fost în stare să ne calificăm la capătul unei singure campanii din şase! Iar copiilor care au început să înţeleagă ce e cu fotbalul le este din ce în ce mai greu să iubească o astfel de naţională. Despre asta a scris Gabriel Berceanu. Citeşte editorialul său şi spune-ne ce crezi!

Faptul că Zicu n-a fost titular la Zenica nu m-a întristat. Oamenii care au cearcăne de tineri ştiu că orice dezamăgire preconizată e încă o cafea băută fără rost.

Doar că, uneori, încăpăţînarea absurdă te face să taci. După ani în care răcneşti, vin ani în care rabzi. Te îndrepţi de la patimă spre esenţa jocului. Dar apar obsesiile umane, atît de umane, ale cuiva, care dau parametrii peste cap şi taie curentul tocmai cînd credeai că statistica poate fi învinsă, măcar o dată, de "răzvănisme".

Fratele meu s-a născut în iunie '94. Cînd am învins Argentina, avea o lună şi două zile. O vreme, a crezut tot ce i-am spus despre "naţională". DVD-urile cu Hagi i s-au părut o minune şi o uimire, cum şi eu trăiam "Fotbal, minut cu minut", la un aparat rusesc, sub o boltă de viţă de vie. O vreme, l-am mai convins cu Euro 2008. Încă puţin timp, a crezut că existăm ca echipă doar pentru că eram fratele mai mare. Apoi, a îndurat multe, ca noi toţi, şi a învăţat şi el să tacă, însă în alt fel. Cu cît eşti mai copil, cu atît vezi mai bine lucrurile simple.

"Răzvan nu vede că luăm mai mereu gol din faze fixe? De ce din minutul 70 sîntem «varză»? De ce Bogdan Stancu s-a transferat pe milioane de euro şi joacă Florescu, pe care nu-l ia nimeni?"
Pesemne că nu mai e tocmai un copil, cum îl cred. Nu ştiu ce să-i spun, la fel cum nu ştiu cum să-l învăţ să nu capete cearcăne de timpuriu. Pentru generaţia lui, cărţile lui Ioan Chirilă devin literatură SF. Ironiile pentru Luxemburg ajung semne serioase de întrebare.
Sînt curios, cum i-ar preda Răzvan patriotismul? Şi cît l-ar îmbărbăta Torje, înainte să se înfurie?

Dacă voi găsi răspunsuri pînă la "derby-ul" cu Luxemburg, să le păstrez şi pentru cînd voi avea copii? Pînă la zece (marţi, trei ceasuri rele), mă înspăimînt la gîndul că vine şi ziua cînd o să mă întrebe cum de e Mircea Sandu preşedinte FRF de dinainte să se nască el?!