O altfel de cronică la Poli-Steaua » Derby văzut din mijlocul suporterilor

Gazeta propune o imagine inedită a derby-ului de sîmbătă dintre Poli şi Steaua. Meciul trăit din mijlocul tribunei de unul dintre jurnaliştii Gazetei Sporturilor, Adrian Bucur, alături de suporterii lui Poli, consideraţi de mulţi cei mai frumoşi fani din România.



Toate biletele s-au vîndut cu două zile înaintea meciului. Sînt sfătuit să vin din timp la stadion şi decid chiar să-mi iau o marjă mare. Două ore şi jumătate. La stadion, surpriză. O sută de oameni aşteaptă deja deschiderea porţii K. După zece minute sînt în sfîrşit în stadion: "Aveţi ceva în geantă? Vă rog să-mi arătaţi ce aveţi în ea".



Prima impresie

Mai sînt aproape două ore pînă la startul meciului şi stadionul este pe jumătate plin. "Incredibil cum a venit lumea. Dacă Poli va juca finalul cu titlul pe masă, în ultima etapă cu Dinamo, cred că 20.000 de oameni vor rămîne pe afară. Eu o să vin cu o seară înainte pe stadion ca să prind loc. Asta înseamnă să trăieşti în spirit alb- violet", se aude în dreapta mea. Imaginea de ansamblu pare să îi dea dreptate.



Mai este doar o oră şi dacă întorc capul în spate deja văd oamenii cocoţaţi pe reclamele care stau la ieşirea din tribună. Imediat se porneşte un cor de huiduieli. E prima reacţie a fanilor timişoreni în momentul în care steliştii ies să inspecteze gazonul. Nu mai este mult...



"Sclavule, sclavule!"

Pulsul creşte, se simte în aer apropierea startului. Aplauze în picioare, fulare ridicate spre cer şi sporadic nişte vuvuzele în care se suflă cu patos. MM atrage toată atenţia: "Sclavule, sclavule", se aude dinspre galeria bănăţenilor. Oamenii de lîngă mine îi acompaniază imediat, dar din înaltul tribunelor Stoica arată ca un om impasibil.



"A început! Îi subordonăm"

În tribunele stadioanelor de la noi nu există să nu găseşti personaje cărora le place să iasă în evidenţă. Încearcă mereu să facă glume, strigă spre jucători şi aşteaptă zîmbete. Meciul a început, dar prima replică pare deja învechită: "Hai, Poli, să-i subordonăm". Dar după doar cîteva minute se lasă liniştea. Steaua parcă joacă mai bine, controlează, iar Poli nu reuşeşte să-şi creeze ocazii. Omul "responsabil" cu buna dispoziţie îl ia în vizor pe Nicolae Dică. Stelistul a ieşit la încălzire. "Dicăăăă!". Nici un răspuns, iar fanul improvizează rapid pe ritmul de alergare al jucătorilor: "Dicăăă, du-te Dică, du-te!". Încă este nemulţumit şi vrea o reacţie. Aşa că insistă: "Dicăăă!". Agasat, stelistul se întoarce şi priveşte spre tribună. Urmează lovitura de graţie: "Sper că nu vrei să faci ca Şumudică!?". Jucătorul izbucneşte în rîs, iar tribuna îl aplaudă. "Noi rîdem şi ne distrăm cu Dică, dar nu jucăm nimic. S-a şi terminat prima repriză", este reacţia fanului de lîngă mine.



"Şi-au dat foc singuri"

Partea a doua a meciului debutează cu un moment de panică. Peluza Sud este în flăcări, iar fanii caută căi de ieşire cînd văd că pompierii nu schiţează nici un gest vreme de cîteva minute. "Scările sînt blocate, dacă trebuie să fugim măcar să ştim şi noi din timp", este gluma amară a acestora. Meciul trece pe planul doi, iar situaţia este dezamorsată de personajul de mai sus. După cîteva minute în care pompierii au reuşit să stingă flăcările, vine şi concluzia: "Staţi liniştiţi, nu vă impacientaţi. A fost doar un exerciţiu" :)



Meciul fără sonor

În faţa mea, pe cinci scaune stau cinci oameni care nu par deloc deranjaţi de sunetul vuvuzelelor. După cîteva minute primesc şi răspunsul. Doi dintre ei, mai în vîrstă încep să comunice prin limbajul semnelor. Încearcă să arate că echipa lui Uhrin este presată prea mult spre propria poartă şi trebuie să iasă la joc. Brusc, Surdu rămîne singur cu Pantilimon, dar portarul reuşeşte să respingă cu piciorul. Cei doi bat satisfăcuţi cuba şi îşi menţin atenţia spre goalkeeperul timişorean ai cărui părinţi au dizabilităţi asemănătoare.



"Deja e gata?"

Repriza a doua se trăieşte la intensitate mult mai mare. Suporterii bănăţeni cer vehement penalty după faultul la Curtean: "A arătat penalty Balaj! Ce face? E nebun? A arătat penalty!". Era doar o iluzie optică, centralul arătînd că Iliev a jucat mingea. Apoi vine indecizia lui Nikolici, iar frustrarea atinge cote maxime după ce atacantul îl întinde pe Alexa cu o pasă de neînţeles la 8 metri de poartă: "Cum poate să i-o dea aşa? Cuuum? Nu putem rata mingi din astea! Las-o naibii!". Steaua presează din nou şi parcă se aşteaptă fluierul de final.



Intervenţia incredibilă a lui Pantilimon din final subliniază acest lucru: "Nu este ziua lui Poli". "Imediat e gata, ce repede a trecut timpul" sînt doar cîteva dintre reacţiile suporterilor. După patru ore urmează drumul spre casă, iar concluziile sînt tot mai optimiste cu trecerea minutelor: "Practic am recuperat în clasament. Sîntem la un singur punct de Oţelul. Nu este deloc rău, chiar dacă se putea mai bine",

se aude în spatele meu.