Cum se explică agresivitatea fotbaliştilor? Belo: "Eu nici după 24 de ani nu ştiu de ce mi-am bătut un adversar"

Fostul fundaş al "naţionalei", Miodrag Belodedici, explică perioada neagră prin care trece internaţionalul nostru de la Internazionale Milano



Belo nu-l consideră pe Chivu un tip violent, care se "lipeşte" la cartonaşe, ci pune perioada neagră a interistului pe seama unei scurte căderi. Coordonatorul "naţionalelor" de tineret exemplifică printr-un episod surprinzător din propria-i carieră: "Nu există fundaş fără scăpări, eliberări ciudate de energie. În '87, jucam cu Steaua în Cupa Campionilor. În tur, bătusem Omonia Nicosia cu 3-1, la Bucureşti. În retur, la 1-0 pentru noi, cînd arbitrul nu se uita, i-am dat un cot în gură unui cipriot şi l-am lăsat lat. Nu ştiu nici astăzi de ce am făcut asta!".



Oboseală, derby-uri, griji personale

Dublu cîştigător al Cupei Campionilor, Belodedici pune în altă lumină şi forma slabă prin care trece căpitanul "naţionalei": "La nivelul la care joacă el se adaugă importanţa competiţiilor, Serie A şi Liga Campionilor, dar şi presiunea derby-urilor adevărate, a rivalităţilor istorice din Italia". Ştiut ca un jucător exemplar ca fair-play, Belodedici înţelege totuşi eliminările lui Chivu: "Dincolo de stres şi oboseală, te influenţează lucruri neştiute: probleme în familie sau griji la care ceilalţi nici nu visează. După ce greşeşti o dată, de două ori, trebuie să te aşezi şi să-ţi spui: gata! În meciul următor am şansa să-mi revin!".



Părerea psihologului

Suferă Chivu de teama de victorie?

Specialist în psihologie sportivă, Rodica Cornianu-Drăgan analizează căderea de formă şi reacţiile lui Cristi Chivu: "Parametrii fizici şi fiziologici ai unui sportiv nu sînt constanţi. După primul cartonaş roşu, presiunea psihică a ajuns la nivel foarte înalt. Oare ce i-au spus atunci colegii şi stafful tehnic? Contează foarte mult. După un eşec, sportivii de înaltă performanţă, cum e Chivu, pun presiune în plus pe ei înşişi. Acest lucru, fără sprijin calificat, duce inconştient la nikefobie: teama de victorie, mai periculoasă decît frica de eşec şi cu rezultate dezastruoase în planul performanţei. Şi psihicul trebuie antrenat constant!".