Copos îi răspunde lui Decebal Rădulescu!

Stimate domnule Rădulescu,



Am citit cu interes, dar şi cu surprindere, ideile pe care le-aţi postat pe blog şi care reprezintă profunda dumneavoastră stare de nemulţumire faţă de faptul că un grup de oameni din fotbal, pe care îl denumiţi „Borcea şi ai lui”, nu respectă justiţia română.



Opinia mea este că tratarea oamenilor „la grămadă”, procedeu specific unor alte timpuri, nu este un lucru de acceptat. Nu ştiu ce înţelegeţi prin „Borcea şi ai lui”. Personal, cred că cei care suntem implicaţi în aşa - numitul „Dosar al Transferurilor” suntem suficient de diferiţi pentru a nu fi trataţi ca o singură entitate. Spre exemplu, Rapid nu e Dinamo, Borcea nu e Pădureanu, Copos nu e Becali. Vârstele, educaţia, manierele, preocupările, totul ne face să fim diferiţi. Inclusiv comportamentul în raport cu Justiţia.



Personal, nu îmi amintesc să fi sfidat vreodată, în vreun fel, Instanţele de judecată. Când sunt în ţară, mă prezint la termenele fixate. Nu vorbesc neîntrebat. Nu fluier în sala de şedinţe şi respect procurorii. Vorbesc civilizat. Uneori dau citate din replici celebre. Nu cred că este ceva condamnabil în asta, a cita pe cineva nu e nici crimă, nici plagiat.



Din altă perspectivă, faceţi două afirmaţii pline de adevăr, pe care le salut cu entuziasm. Prima afirmaţie corectă este aceea că nu am nici un fel de teamă. NU AM DE CE să am vreun fel de teamă. Ştiu precis că nu s-a făcut nimic ilegal. Toate mişcările Rapidului au fost corecte şi transparente. Se va vedea aceasta în final, chiar dacă complexitatea şi eterogenitatea grupului de oameni de fotbal implicaţi a făcut ca, până în prezent, 30 de şedinţe de judecată să nu fie suficiente pentru clarificarea unor lucruri, altminteri relativ simple.



A doua afirmaţie corectă este aceea că, potrivit prezumţiei de nevinovăţie, până când Instanţa se va pronunţa printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, toţi cei implicaţi în acest dosar trebuie să fie consideraţi ca fiind nevinovaţi. NU mai suntem, zic unii, în comunism, astfel ca orice acuzaţie, oricât de absurdă şi de nefondată ar fi, să atragă oprobiul public şi eliminarea din viaţa socială. Deşi se încearcă acest lucru, cu din ce în ce mai multă insistenţă.



În ceea ce mă priveşte, aştept cu răbdare sfârşitul procesului şi absolvirea mea publică de acuzaţiile nefondate care mi se aduc.

În fine, mi se pare adorabil modul, probabil involuntar, în care luaţi în zeflemea, chiar dumneavoastră, şedinţele de judecată, descriind într-o manieră umoristică desfăşurarea lucrărilor. Desigur, dumneavoastră ştiţi foarte bine că ordinea în sala de judecată, „poliţia instanţei”, cum se spune, este asigurată de Instanţa însăşi. Degeaba vă oripilaţi, distinse domn: dacă Instanţa a decis să trateze cu oarecare flexibilitate persoanele audiate, înseamnă că, din diferite motive, aceasta a fost voinţa Ei, a Instanţei, şi nicidecum nu e vorba despre indisciplina unor inculpaţi zurbagii, cum prezentaţi dumneavoastră lucrurile.



Ştim cu toţii că, atunci când vrea, Instanţa are capacitatea, şi mijloacele, şi ştiinţa, şi voinţa de a aduce la ordine pe oricine şi de a se face respectată, cu atât mai mult cu cât preşedinta Completului de Judecată este un magistrat extrem de exigent şi de sever. Justiţia română nu are nevoie de avocaţi – din – oficiu. Se impune prin justeţea hotărârilor pe care le pronunţă.



Să auzim de bine !

Gheorghe Copos





Pînă cînd inculpaţii din “Dosarul Transferurilor” mai pot lua justiţia la mişto? La propriu



Justiţia luată peste picior de Borcea şi ceilalţi inculpaţi din “Dosarul Transferurilor. Ei sînt mai presus de lege.



Colegul Radu Oprişan descrie perfect sala de şedinţă. Faze de rîsu-plînsu’ cu George Copos, Ioan Becali, Victor Becali, Cristi Borcea sau Jean Pădureanu. Ca-n “BD la Munte şi la Mare”. Copos în rolul lui Puiu Călinescu. Vi-l amintiţi în faţa instanţei: “Doamnă judecător, noi ne aflăm aici pentru a afla adevărul. Ca şi dumneavoastră!”. Acestea au fost şi cuvintele lui Copos. Borcea intervine mereu cu glume proaste. Ca un copil de şcoală generală care vrea să răspundă înaintea colegilor lui la întrebarea învăţătoarei... (CITEŞTE CONTINUAREA)