Cronica meciului Sportul-Steaua 1-2: "Două cuburi de ciocolată"

Bonfim şi Ricardo trebuie să fie nervoşi. E clar, nu doar ei au fugit din cantonament să tragă un şpriţ adînc pînă-n zori, pentru că în Regie întreaga echipă a Stelei a părut mahmură.

Un mijloc cu mintea tulbure, în care Marinescu şi Tănase chiţăie indispuşi în benzi, plus un atac deşirat, cu Dică somnolent şi Bilaşco nesărat, au produs fix zero ocazii într-o repriză întreagă. Zero! Frumoasă cifră pentru un club al cărui patron zbiară înaintea, la pauza şi în finalul fiecărui meci că mai e un pic şi Steaua ajunge pe primul loc.

"Albii" şi-au făcut curaj şi au vizitat cu tupeu careul lui Tătăruşanu. Portarul lui Cîrţu a fost, de altfel, cel mai activ stelist, blocînd şutul lui Postolache (13), centrarea parşivă a lui Irimia (17) şi lovitura de cap a lui Ferfelea (18).

Pauză. Apoi Răduţ în locul lui Dică. În sfîrşit, o minte limpede? După vreo 10 minute, Cîrţu îşi răspunde singur: "Nu". Şi mai face o-ncercare: Onofraş îl scoate din teren pe Marinescu. Maicon, care o bătuse etapa trecută pe Oţelul, face pitici pe margine.

Bijuteria lui Irimia

Steaua continuă să se plimbe bezmetică pe teren, Sportul continuă să joace un fotbal simplu, curat şi estetic. Golul pluteşte în aer, cum auzeam pe vremuri la radio, şi de-acolo, din aer, l-a pescuit pe neaşteptate Irimia, cu un voleu fabulos (64). Ce bijuterie!

Cîrţu caută din priviri un perete de plexiglas. Nu găseşte, dar dă cu ochii pe Maicon. "Hai, mă, intră şi tu. Ce contează că MM nu te-nghite şi că Gigi nu crede că eşti fotbalist?  Ce-o fi o fi. Intră, fă şi tu ce poţi". Şi băiatul de ciocolată poate ce n-au putut toţi ceilalţi preferaţi ai şefilor, Bilaşco, Tănase, Răduţ şi Onofraş deghizaţi pe rînd în "omul invizibil".

Maicon X 2

Maicon intră pe iarbă în minutul 72, iar după cîteva zbateri găseşte plasa. "Cap" din 5 metri (80) şi bucurie reţinută, cu mesaj spre lojă şi bancă: "Acum vă place de mine?". Sportul nu mai are copii pe teren, dar a rămas o echipă copilăroasă, aşa că brazilianul îşi croieşte încă o dată drum spre gol. Centrare Răduţ, uite-l, joacă şi el!, mingea se scurge pe lîngă un Raţiu buimac, se lipeşte de atacant şi apoi ajunge dincolo de linie (86).

1-2, nemeritat totuşi, pentru că Steaua fără Maicon a fost un zero imens. Final de meci, Gigi se bucură, MM se bucură. Maicon nu e bun, dar ei zîmbesc larg. Şi-acum urmează declaraţiile clasice. "Cîştigăm titlul, o să vedeţi!", "Ce mare brînză că a dat Maicon două goluri? Mie nu mi se pare fotbalist, mă pricep mai bine decît voi". Mahmureala continuă în Ghencea.