Maratonul din oraşul american şi-a disputat prima ediţie în 1897. Nu s-a oprit, niciodată, devenind un etalon în competiţia-competiţiilor
John Graham fusese în Grecia, la prima Olimpiadă Modernă, ca team-manager al americanilor. Băieţii lui cuceriseră şase medalii, ceea ce nu era rău. Cînd s-a întors, s-a gîndit să organizeze aşa ceva şi la Boston, oraşul natal. Ideea trebuia susţinută financiar. L-a găsit pe Herbert H. Holton, un industriaş cu dare de mînă şi...s-au pus pe treabă. Nu ştiau că mica lor competiţie avea să devină cea mai faimoasă din lume!
La primul start au fost doar 15 băieţi aleşi pe sprînceană. Au stabilit ca întrecerea să aibă loc de "Ziua Patrioţilor", eveniment însemnat din istoria SUA, reprezentînd prima bătălie din Războiul de Independenţă. John McDermott, de loc din NY, a cîştigat cursa, în două ore, 55 de minute şi 10 secunde. Putea scoate mai puţin, însă o procesiune funerară i-a tăiat calea bietului alergător şi a trebuit să aştepte minute bune ca dricul să se mişte...La final a primit o coroniţă făcută din ramuri de măslin...
De la cei 15 din 1897 s-a ajuns la 38.708 în 1996. Cursa nu s-a întrerupt, niciodată, în 114 ani, indiferent că au fost cutremure, crize economice ori războaie. De la 180 de spectatori s-a ajuns la 500.000 şi la peste 1.000 de jurnalişti acreditaţi. S-a umblat şi la date. 19 aprilie, cea stabilită la început, a picat într-o sîmbătă şi lumea a vrut să se odihnească. Atunci s-a mers pe ideea ca a treia zi de luni din fiecare lună să găzduiască alergarea şi aşa a rămas. În 1951, în timpul războiului din Coreea, imigranţii din Asia nu au putut participa. "Atîta vreme cît soldaţii noştri luptă să le apere ţara, fiecare coreean necomunist are datoria să facă la fel, chiar dacă este cetăţean amercian", avea să declare Walter A. Brown, preşedintele Asociaţiei Atletice din Boston.
Femeile n-au avut voie, oficial, pînă în 1972. "Oficial", pentru că Roberta "Bobbi" Gibb participase, icognito, la cursă, în 1966. Un sezon mai tîrziu, Katherine Switzer s-a înregistrat drept "K. V. Switzer", a primit număr şi a terminat cursa...În 2011, 43 la sută dintre concurenţi proveneau din rîndul sexului frumos...
Dick şi Rick Hoyt
De-alungul celor 114 curse, Bostonul a trăit multe momente interesante. Dick şi Rick Hoyt au devenit aici faimoşi. Cel de-al doilea a avut grave probleme la naştere şi, la opt luni, medicii le-au spus părinţilor să se pregătească de ceea ce e mai rău. În august 2008 participaseră la 66 de maratoane şi la 229 de triatloane. Rick, în scaunul cu rotile, împins de tatăl său, Dick...
În 1980, surpriza s-a numit, la feminin, Rosie Ruiz. Miraţi că nu auziseră, pînă atunci, de ea, oragnizatorii au luat la puricat imaginile video...Cu un kilometru şi jumătate înainte de finiş, profitînd de o îngrămădeală, Rosie se "integrase" în pluton...
Anuţa Cătună, medalie de bronz în 1998
Atleta noastră a reuşit să cucerească bronzul în 1998, pe 20 aprilie, terminînd cursa în 2 ore 27 minute si 34 secunde. Anul următor s-a clasat pe poziţia a 10-a, iar în 2000 a ratat podiumul la mustaţă.
În 2005, Nuţa Olaru a condus mare parte din timp, dar şi-a epuizat resursele şi a terminat pe 10. În 2004 obţinuse locul al 5-lea, în 2008 se clasa pe 7!
60.000 de dolari este primul premiu acordat, la masculin, pentru cîştigătorul Robert de Castella, în 1986
{{text}}