Şi steliştii, şi dinamoviştii, ca orice alţi suporteri din lumea fotbalului, le cer jucătorilor, favoriţilor, să evolueze pentru culori şi pentru emblema clubului. Sigla echipei reprezintă mîndria, apartenenţa unui grup restrîns la o mare comunitate, acel must have care rămîne indiferent de schimbările produse într-un club sau într-o societate.
Ca şi trofee, indiferent că place sau nu, Steaua şi Dinamo sînt cele două mari cluburi din România şi se vor întîlni luni în derby-ul etern al Ligii 1. Emblemele atît de dragi suporterilor, încît unii şi le-au şi imprimat pentru totdeauna pe piele ca şi tatuaje, au evoluat în timp. Ca fapt divers, gruparea din Ghencea a şi scos o ediţie specială cu stemele pe care echipa le-a avut în istoria de 64 de ani, pe care microbiştii şi-o pot procura pentru suma de 100 de lei. Acelaşi lucru îl au în plan şi oficialii din Ştefan cel Mare.
Început fără emblemă
Simbolurile echipelor au în spate şi o istorie deosebită. Steaua Bucureşti a luat naştere pe 7 iunie 1947 ca şi ASA Bucureşti, club fondat de către Armata Regală. Pe atunci echipa nu avea nici o stemă oficială! Cum comuniştii au preluat, treptat, controlul ţării, pe 30 decembrie 1947 Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului. Inspirat de Armata Roşie sovietică, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club. Aceasta era o stea roşie inscripţionată cu un A mare în centru (simbolul Armatei Roşii), pe un disc albastru. S-a schimbat şi numele în CSCA, prescurtarea de la Clubul Sportiv Central al Armatei.
Stele şi vulturi
Doi ani mai tîrziu, schimbarea numelui în CCA, a adus şi o nouă stemă. O stea roşie, inscripţionată CCA, şi înconjurată de o cunună de lauri. Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a transpus în 1961 în schimbarea numelui clubului. Aşa s-a născut Steaua. S-a optat pentru o emblemă cu un nou design, care a revenit în ultimii ani ca simbol oficial al grupării: fundalul dungat roş-albastru, cu o stea galbenă, de aur, în mijloc, reprezentînd tricolorul românesc. Au mai existat modificări, întrucît după Revoluţia din '89, s-a dorit ruperea de vechiul regim. De aceea a mai apărut stemele cu vulturul, care era prezent şi pe stema Ministerului Apărării dar şi a României. Din 2003 s-a revenit la emblema clasică care a funcţionat între anii 1974 - 1991 şi care a bifat cea mai glorioasă perioadă din istoria grupării.
Dinamo a apărut în primăvara anului 1948, mai exact pe 14 mai. În scurt timp, clubul a trecut în jurisdicţia Ministerului de Interne. Chiar dacă şefii grupării au găsit în greaca veche etimologia cuvîntului Dinamo, care reprezintă termenul elen pentru putere, forţă, duritate, la începuturi, numele a fost preluat de la ruşi, care au împînzit Europa de Est cu astfel de formaţii. În primii doi ani simbolul clubului a fost un steag alb-roşu, cu iniţiala numelui, un D mare, arborat în centru.
După aceea, ca implementare tot mai mult a obiceiurilor sovietice în România, s-a produs o modificare a stemei. Care era apropiată de siglele clubului-mamă de la Moscova. S-a ajuns ca sigla dinamoviştilor să incorporeze o stea, simbol comunisto-sovietic, şi să prezinte şi culoarea albastră, specifică Ministerului de Interne. În 1974 s-a schimbat acest simbol tocmai pentru a se face o deosebire mai clară de celălalt club puternic al ţării, Steaua. S-a păstrat o bună parte din vechea stemă, dar albastrul nu mai era atît de vizibil, culorile predominante fiind roşul şi albul, ambele de tradiţie la gruparea din Ştefan cel Mare. A fost integrat şi drapelul ţării. Această stemă a rămas şi peste timp în patrimoniul Clubului Sportiv Dinamo, chiar şi acum, fiind emblema celui mai titrat club sportiv din România.
Tradiţia "cîinilor"
După Revoluţie s-a ajuns la diverse modificări. Culorile predominante au rămas roşul şi albul, dar s-a dorit a se renunţa la vechea stemă, considerată comunistă, deşi Dinamo a ajuns cunoscută în Europa sportivă, nu doar fotbalistă, cu respectiva emblemă. Renumele de "cîinii roşii", celebru nu doar în România, a fost transpus şi pe sigla grupării. După întunecaţii ani '90 în care clubul a fost la un pas de colaps şi a fost sărac în trofee, Dinamo a adus în prim-plan, într-un plin proces de ascendeţă de marketing, emblema cu cei doi cîini roşii pe piept, simbol al tradiţiei şi al forţei grupului, aşa cum s-ar dori de către şefii clubului.
{{text}}