La 61 de ani, milionarul american a fost primul om care a plătit pentru a vedea Pămîntul de sus, dintr-o navetă spaţială. Astăzi se împlinesc 10 ani de la startul "excursiei" sale
"Mi-am zis aşa: trebuie să merg în spaţiu înainte să mor!". Asta şi-a promis milionarul american Dennis Tito acum mai bine de un deceniu. Şi s-a ţinut de cuvînt. Specialist în aeronautică şi astronautică, americanul ajunsese, în 2001, la 61 de ani. "Ştiam că cel mai bătrîn om care urcase în spaţiu fusese Deke Slayton, la 51 de primăveri. Aveam cu 10 mai mult, aşa că era cazul să nu mai amîn".
A încercat, prima oară, la NASA, dar a fost respins. "Nu credem că este momentul să vorbim despre turism spaţial", a sunat comunicatul. Apoi, a auzit că ruşii au nevoie de bani pentru proiectele lor orbitale. S-a întrebat: "De ce nu?". În iulie 2000, a semnat un contract cu moscoviţii de la "MirCorp". A scos din conturi 20.000.000 de dolari şi au bătut palma.
"Alergam precum un hamster în centrifugă"
S-a apucat de antrenamente, oarecum cu incertitudine. Dăduse banii, parafase actele, dar nu ştia cînd va putea "urca" în spaţiu. A revenit la NASA, cerînd voie să se antreneze în centrele lor. A fost izgonit. "Nu suntem de acord să ne pregătim alături de cei care fac astfel de turism", au declarat cosmonauţii americani. Logic, a găsit înţelegere tot la ruşi."Opt luni m-am antrenat, zi de zi, în Oraşul Stelar Iuri Gagarin. Crescuse cu isprăvile comonautului rus, aşa că era mîndru că-i călca, la propriu, pe urme. Zboruri la gravitaţie zero, alergări în centrifugă precum un hamster, simulări propriu-zise ale decolării, cîte 90 de minute, alergare şi multă, multă condiţie fizică". S-a pleoştit puţin în martie 2001, cînd a aflat că "Mir" s-a dezintegrat pe orbită, dar şi-a revenit cînd ruşii i-au spus că "Soyuz TM-32" e soluţia.
Şapte zile, 22 de ore şi patru minute
Pe 28 aprilie 2001, fix acum 10 ani, a...decolat. "Nu mi-am dat seama ce se petrece cu mine. La un moment dat, nişte creioane, legate cu un fel de fir, au început să danseze, să leviteze. Pluteau. Atunci mi-am dat semaă că suntem în spaţiu. Am înghiţit şi mi-a zis că am realizat visul", au fost vorbele sale. Şapte zile, 22 de ore şi patru minute a durat "excursia". "Am văzut curbura Pămîntului şi n-am mai putut respira. Era ceva incredibil". Pe 6 mai ateriza, fără probleme, în Kazahstan. Începea să dea interviuri iar televiziunile titrau: "Primul turist spaţial".
{{text}}