Elis Bakaj spune că nu sărăcia l-a împins să practice fotbalul, ci pasiunea pentru acest sport
Elis Bakaj e în Ştefan cel Mare de aproape patru luni. "Înţeleg tot în română, dar mi-e mai greu să vorbesc. Termenii fotbalistici i-am învăţat repede, n-am probleme de comunicare cu băieţii", povesteşte fotbalistul de 23 de ani. Albanezul a acceptat să vorbească despre Dinamo, cu Demollari pe post de translator, pentru cititorii Gazetei.
- Elis, cum şi de ce te-ai apucat de fotbal?
- Prima dată m-am înscris la un club la vîrsta de 7 ani, la Kristal Tirana, apoi am mers la Partizani, după care a urmat Dinamo Tirana. Am fost pasionat de fotbal de mic copil, nu m-a împins nimeni de la spate. Am zis: "Vreau să joc fotbal!", iar familia m-a dus la Kristal. Părinţii m-au susţinut şi aşa am început să dau cu piciorul în minge.
- Îţi aminteşti primul tău joc la seniori?
- Da, nu aveam cum să uit asemenea eveniment important din viaţa mea. Am debutat pentru Partizani, la vîrsta de 15 ani, contra lui Maccabi Haifa într-un meci în Cupa UEFA Intertoto.
- Faci parte din tiparul fotbalistului care s-a apucat de fotbal pentru a scăpa de sărăcie?
- Fac parte dintr-o familie normală, cu venituri destul de bune, nu pot spune că mi-a lipsit ceva cînd am fost mic. Din punctul ăsta de vedere nu mă plîng. Pentru mine fotbalul nu reprezintă o afacere sau o sursă de venit, e vorba mai întîi de pasiune, dragoste pentru acest sport. De mic am fost atras de minge.
"Fac lucrurile cu cap, fără excese!"
- Te-ai acomodat în Bucureşti, la Dinamo?
- Băieţii, antrenorii m-au adoptat repede, m-au făcut să mă simt parte din grup. Toată lumea s-a comportat foarte frumos cu mine. Şi oraşul îmi place, iar oamenii sînt primitori, călduroşi, mă opresc pe stradă pentru poze şi autografe.
- Pe ce post dai cel mai bun randament?
- Ca mijlocaş stînga mă descurc cel mai bine, mi-a spus asta şi antrenorul. Din această postură am şi marcat, iar aceste goluri mi-au dat un moral mult mai bun.
- Preferi un dribling sau un tackling perfect?
- Driblingurile dau spectaculozitate partidei, iar un tackling perfect e pe placul fanilor. "Floricelele" nu le ţine minte nimeni, dar golurile sînt de neuitat, ele aduc puncte, prestigiu, trofee.
- Ce ar însemna pentru tine să cîştigi Cupa României cu Dinamo?
- Ar fi minunat să iau un trofeu după numai cîteva luni petrecute la Dinamo. Mai am în palmares două Cupe ale Albaniei, un titlu şi două premii personale de cel mai bun jucător din campionatul albanez, dar îmi doresc să am o carieră prodigioasă.
- Ce viaţă trebuie să ducă un fotbalist pentru a face performanţă?
- Eu pot să spun cum sînt eu. Am o viaţă normală, de familie. Nu beau, nu fumez, iar distracţia trebuie făcută cu măsură. Cum ai sărit calul, ţi-ai dat organismul peste cap şi e greu să ai rezultate. Eu mizez şi mi-a plăcut mereu să fiu calculat, echilibrat, să fac lucrurile cu cap.
- Ultima întrebare: cine se califică la Euro, România sau Albania?
- Uitîndu-ne la clasament, noi avem prima şansă, dar depinde de ce vom face în următoarele meciuri. Oricum, dacă va fi să nu ne calificăm, mi-aş dori să o facă România.
3 goluri şi o pasă decisivă a reuşit Bakaj în cele 15 meciuri disputate pentru Dinamo
400.000 de euro a plătit Dinamo către omologii de la Tirana pentru transferul lui Elis
I se spune Ronaldo, dar e fan Messi
Elis Bakaj e alintat în Albania după starul lui Real Madrid, Cristiano Ronaldo, dar mijlocaşul nu e încîntat. "Adevăratul Ronaldo nu este Cristiano, ci cel care a evoluat pentru Barcelona, Real, Inter sau Milan. Iar dintre Cristiano Ronaldo şi Messi îmi place de argentinian pentru că e constant în evoluţii şi decisiv pentru echipa lui", spune Elis.
{{text}}