Dai Guohong îşi aminteşte. Cum în ziua aceea de 12 mai 2008 s-a dus la şcoală, ca în atîtea alte zile. Cum s-a aşezat în bancă şi cum şi-a întins ambele picioare, să şi le relaxeze după atîta mers. Se gîndea, poate, cum va juca fotbal în pauză, cu colegii săi.
Pauza însă nu a mai venit. Sau, cel puţin, nu aşa cum îşi imagina baiatul de 15 ani. Cutremurul din provincia Sichuan, de 8 grade pe scara Richter, l-a azvîrlit sub tone de beton. Cînd şi-a revenit la spital, peste cîteva zile, nu mai avea picioare. Din clasă, el a fost însă cel norocos. 26 dintre tovarăşii lui de la şcoală au murit după seism.
Şi-a găsit libertatea în bazin
După intervenţia de amputare şi după două luni în care s-a aflat în comă, băiatul a mai fost supus altor 8 operaţii. Medicii nu credeau că Dai Guohong îşi va putea urma viaţa, din cauza handicapului sever. Nici familia nu se gîndea că adolescentul, mai mult mort decît viu, va ajunge una dintre speranţele Chinei la înot, la Jocurile Paralimpice de la Londra, din 2012.
"Era să mor în timpul fiecărei operaţii. Cînd mi-am revenit, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva cu viaţa mea", a spus chinezul.
Un antrenor retras din activitate şi-a intersectat, din întîmplare, calea cu cea a tînărului. Omul a văzut în Dai Guohong neastîmpărul şi entuziasmul celui care, dincolo de membre amputate, are mintea deschisă şi chef de luptă intact. Aşa că l-a luat sub aripa sa şi a început să-l pregătească la înot.
"Nu m-am antrenat pentru înot atîta vreme cît am fost întreg. Doctorii au spus că înotul mă va ajuta. Cel mai important este că am descoperit că în apă mă simt cu adevărat liber. În apă nu mă mai simt o persoană cu dizabilităţi. De-abia aştept să merg la Londra, ca să arăt ce pot", a declarat Dai Guohong pentru Shanghai Daily.
Campion şi viitor politician
Dai a cîştigat campionatele naţionale pentru persoane cu handicap la doar două luni după ce a învăţat să înoate bras. A doborît şi recordul naţional la 100 metri bras la antrenamente. "Trebuie doar să mă menţin aşa de bun încă două luni, pînă la calificările pentru Jocurile Paralimpice", spune băiatul, care vrea cel puţin o medalie de aur la Londra.
Dai şi tatăl său trăiesc la Chengdu din 1.000 de yuani pe lună, adica aproximativ 130 de euro. Încă 300 de yuani îi primeşte, ca alocaţie de invaliditate. În ciuda sărăciei, Dai spune că simte că divinitatea a vrut ca el să trăiască pentru a realiza ceva măreţ. După Jocurile Paralimpice de la Londra, el se retrage din sport şi va merge la Universitate.
"Vreau să mă specializez în politică sau drept. Vreau să devin o voce publică, să vorbesc în numele invalizilor şi să-i ajut, prin fapte", a adăugat Dai. "O medalie la Jocurile Paralimpice m-ar ajuta să-mi îndeplinesc visul, pentru că aş fi mai cunoscut. Dar dacă nu o s-o obţin, nu voi fi foarte supărat".
Ce sînt Jocurile Paralimpice?
Jocurile Paralimpice sînt o întrecere internaţională rezervată sportivilor cu dizabilităţi fizice (invalizi, amputaţi, nevăzători şi persoane cu paralizie cerebrală. Această competiţie urmează Jocurilor Olimpice de vară şi iarnă, iar prima ediţie a avut loc în 1960, la Roma.
{{text}}