Ne-am plictisit de cîte ori am spus "Roland Garros-ul la feminin e mai deschis ca oricînd". Să ne mai plictisim o dată
Toată lumea vorbeşte despre Nole şi despre Rafa. Mai mult despre Nole şi pe bună dreptate. Cele şapte titluri consecutive ale lui în 2011 sînt mai tari decît cele şase finale la rînd ale lui Nadal, dintre care doar două cîştigate. Se simte însă că e un moment important, poate chiar istoric. Recordurile se ţin de un fir de aţă, peisajul tenisului masculin e dens şi valoros, îşi păstrează consistenţa creînd, în acelaşi timp, fiinţe excepţionale. Surprizele sînt mai rare. Mereu găseşti aceleaşi figuri în fazele finale ale concursurilor care contează. Şi, contrar unei idei seculare, milenare, epocale, băieţii sînt mai serioşi decît fetele în aceste zile.
De ce au devenit ele atît de nestatornice? Să mergem un pic în trecut. Acum doar 8 ani, 2003 adică, în săptămîna dinainte de Roland Garros primele şapte jucătoare ale lumii erau, în ordine: Serena Williams, Kim Clijsters, Venus Williams, Justine Henin, Amelie Mauresmo, Lindsay Davenport şi Jennifer Capriati. Toate cîştigătoare deja sau viitoare învingătoare în turnee de Mare Şlem. Oricare dintre ele poate figura pe locuri de faţadă ale istoriei tenisului.
Astăzi, Top Ten-ul WTA este, scuzaţi cuvîntul, o vînzoleală de toată minunea. Un soi de haltă, în care unele trenuri rămîn adeseori doar cîteva minute. Să ajungi acolo e mult mai uşor decît să rămîi. Promisiunile nu sînt onorate decît fragmentar. Consistenţa lipseşte sau, atunci cînd e prezentă, nu are pic de strălucire. De fapt, fosta mare campioană spaniolă a anilor '90 Arantxa Sánchez-Vicario a explicat foarte plastic situaţia: "Pe vremea noastră exista mai multă varietate, erau jucătoare cu stiluri diferite, caractere puternice, mai multă personalitate. Acum totul e mult mai deschis. Poţi fi numărul unu fără să fii o mare campioană. E mult mai multă forţă în joc, dar lipseşte diversitatea. Dacă întrebi oamenii, ei ştiu numele surorilor Williams ori al lui Kim Clijsters, dar să nu-i întrebaţi cine e pe primul loc în lume".
Comentariile Arantxei, de 4 ori învingătoare de Mare Şlem, n-au picat tocmai bine. WTA a pregătit o campanie spectaculoasă, intitulată "Strong Is Beautiful", în care au fost implicate 38 de jucătoare de vîrf sau în devenire. Imaginile sînt superbe, ideea merită 10 stele, va fi răspîndită pe TV, print şi digital cu speranţa revitalizării şi creşterii popularităţii tenisului feminin. Cine va cîştiga însă Roland Garros-ul? Apoi Wimbledon-ul? Apoi US Open-ul? Careul Williams mare şi mică, Clijsters şi Henin a cucerit 28 din ultimele 39 de turnee de Grand Slam. Şarapova are şi ea 3. În rest, meteori. Aşa că la Paris o să pariez pe Petra Kvitova. Nu poate veni acum nimeni să-mi spună că n-are nici o şansă!
{{text}}