Şumudică îl înţeapă pe Dinu Gheorghe şi explică declinul de la REVELAŢIE la antrenor FĂRĂ echipă

Marius Şumudică a vorbit deschis pentru GSP.ro despre aventura de la Rapid, gesturile care i-au atras critici şi despre dezamăgirea produsă de Dinu Gheorghe. Dar şi despre ochiul care nu îl înşală la fotbalişti. Fără angajament, Şumudică a trecut printr-un moment groaznic acum cîteva zile, cînd fetiţa sa, Sara, a fost lovită de o maşină.

- Domnule Şumudică, anul trecut eraţi revelaţia, acum nu aveţi echipă. De unde această răsturnare a situaţiei?
- Revelaţie am fost după returul de la Bistriţa şi acel tur frumos la Rapid, cînd băteam cu cîte 5 sau 7 goluri. Apoi a venit o perioadă cu momente bune, dar şi cu unele mai puţin bune. Aş fi terminat sezonul pe banca Rapidului, calificam echipa în Europa League, dar nu am fost sprijinit în anumite momente de oameni în care am crezut prea mult. Doar fanii au fost extraordinari.

"Cu Dinu am împărţit bucurii, dar şi drame"

- Vă referiţi la preşedintele Dinu Gheorghe?
- Da, mă refer la omul cu care am petrecut în acea perioadă mult mai mult timp decît cu familia mea, la cel cu care am împărţit bucurii, dar şi drame. La omul care nu îmi răspunde la telefon de două luni deoarece Rapid are să îmi dea bani.
- Despre ce sumă e vorba?
- Nu contează, vreo două salarii. Dar am muncit pentru ei şi corect ar fi măcar să mi se spună un cuvînt, că de căsuţe vocale m-am săturat.
- Riscă Rapid neprogramarea din cauza datoriei faţă de dumneavoastră?
- Nu cred că se va ajunge la aşa ceva. Suma nu e mare, şi-o permit lejer, poate doar îşi bat joc de mine aşa cum au făcut şi cu alţi rapidişti.

"Nu am fost clovn, ci fan prea pătimaş"
- Credeţi că toate gesturile extreme din acea perioadă v-au afectat cariera? S-a comentat că sînteţi exagerat, prea teatral.
- Vreau să vă spun că dacă am greşit am făcut-o pentru că în anumite secunde vorbea suporterul din mine. Iubeam atît de mult Rapidul şi mă exteriorizam astfel. Nu am fost un clovn, aşa cum s-a spus, ci un fan prea înflăcărat. Şi asta e clar, la următoarea echipă la care voi lucra nu voi mai reacţiona aşa!

Moraes, Marcos Antonio, Papp, Latovlevici, Băjenaru...

- OK, dar v-aţi ales şi cu o altfel de caracterizare, că aveţi ochi la jucători. Exemplul ar fi Moraes.
- Da, e unul din lucrurile la care nu mă înşel. Şi mă pot lăuda că am văzut potenţialul lui Moraes la fel ca şi pe cel al lui Marcos Antonio. Pot să mai amintesc cum l-am luat la Farul pe Papp, de la echipa a doua a Vasluiului, şi uitaţi unde e acum! La fel, pe Latovlevici, care ajunsese în umbra lui Sepsi la Poli şi după ce am lucrat împreună la Bistriţa l-a luat Steaua. La fel ca pe Băjenaru, cu care am pornit-o de la Dodu Berceni, la Progresul, apoi la Bistriţa. Şi a ajuns în Ghencea.
- E frustrant că nu v-aţi ales cu nimic financiar în urma acestor lucruri?
- Nu. Nici nu prea aveam cum. Mulţumirea e că am lucrat bine şi nu m-am înşelat.
- Aveţi oferte?
- Au fost cîteva, din Cipru şi din Ungaria, dar nu s-au concretizat discuţiile.

"L-am simţit pe Dumnezeu"
- Nu speraţi că soarta vă va întoarce şi un succes?
- Am simţit altceva legat de soartă, zilele trecute. Mult mai important decît un contract. Pe fetiţa mea, Sara, a lovit-o o maşină în faţa casei noastre. Şi nu a avut absolut nimic! Atunci L-am simţit pe Dumnezeu, că a fost cu mine.
- Cum s-a întîmplat aşa ceva?
- A ieşit cu bicicleta pe stradă şi a luat-o în plin un taxi. Eram pe balcon, am auzit trosnitura şi în clipa următoare am văzut bicicleta sub maşină şi parbrizul spart. Miracolul a fost că nu a avut absolut nimic, nici măcar o fractură! Sînt un om care merge la biserică şi care Îl are pe Dumnezeu mereu în gînd. Ştiu că m-a ajutat atunci. Vedeţi, asta contează mai mult decît orice contract!