EXCLUSIV GSP » Sergi Gomez (FOTO): "Presiune? Nu! Statutul de favoriţi ne motivează în plus"

joacă în mod constant la echipa a doua a Barcelonei, Barça B, şi a debutat deja la prima echipă a catalanilor, sub comanda lui Josep Guardiola.



Modest, educat şi realist. Aşa e puştiul care calcă pe urmele lui Pique şi care a copilărit cu Cesc Fabregas. GSP.RO a stat de vorbă cu Sergi Gomez despre prestaţia echipei sale la CE care se desfăşoară în România. Pustiul vorbeşte cu o modestie incredibilă despre prezenţa sa la Bucureşti, pentru turneul final Under 1



- Sergi, ai jucat toate partidele din calificări pentru a ajunge la acest turneu final, iar acum ai fost integralist în cele două partide disputate din grupa B. Nu oboseşti niciodată?

- E complicat, vin după un an foarte bun pentru mine, am jucat în toate partidele de la echipa de club, dar şi de la naţională. Sîntem 22 de jucători aleşi, cei mai buni din generaţia noastră. Am muncit mult pentru a fi selecţionat şi, cred eu, mi-am îndeplinit aşa cum trebuie sarcinile. Sînt norocos şi fericit că mă aflu aici.

- Cum ţi se pare acestă competiţie pînă acum?

- De obicei, cunoaştem foarte bine toate echipele, ştim cum joacă, ce joacă, acum însă ne confruntăm cu o situaţie un pic mai neobişnuită. Sînt echipe contra cărora nu am jucat niciodată, de exemplu Serbia şi România, aşa că intervine un pic de teamă. Dacă evoluezi contra Italiei, a Franţei, ştii cum joacă, ce poţi specula, intuieşti cum ar putea încerca să te surprindă şi e mai uşor.

- Aţi urmărit şi meciuri din cealaltă grupă?

- Nu am avut timp să vedem meciuri întregi, dar oamenii din staff-ul nostru s-au ocupat de tot şi ne-au pregătit un montaj cu faze de la toate partidele. 



"Trebuie să ştii să reacţionezi!"



- Vorbeşte-mi puţin despre meciul cu Belgia, primul pentru voi la acest turneu, suspendat pentru o zi din cauza ploii şi reluat în ziua următoare.

- A fost un avantaj pentru Belgia că meciul a fost întrerupt şi reluat a doua zi de la 0-0. În cele 15-16 minute ne-au văzut cum jucăm, au avut o zi la dispoziţie să  gîndească o strategie pentru a stopa ofensiva noastră. Ştiam că nu va fi un meci uşor, cunoaştem nivelul Belgiei, dar în cele din urmă ne-am impus jocul şi am marcat 4 goluri. Şi, cel mai important, am revenit după  ce fuseserăm egalaţi.  Ei au jucat cu un om în minus, o eliminare dezechilibrează întotdeauna o echipă, dar ei au strîns rîndurile şi au luptat, a fost un plus de motivaţie, au jucat unul pentru celălalt, ne-au egalat şi cînd se întîmplă asta trebuie să ştii să reacţionezi. Am avut încredere în noi, nu ne-am temut şi totul a ieşit aşa cum ne doream.

- Şi al doilea meci, contra Serbiei? Aţi avut o singură zi la de odihnă, iar sîrbii două. Aţi resimţit în timpul meciului oboseala?

- Să ştii că da, s-a adunat oboseala, e şi foarte cald aici, ceea ce face ca lucrurile să fie mai dificile, dar nu ne plîngem. Facem asta de mici, ne-a intrat în reflex, sîntem obişnuiţi să avem doar două, trei zile de odihnă. Trebuie să ne adaptăm din mers la orice, am fost aleşi pentru că cineva a crezut în noi şi fiecare dintre noi vrea să arate că merită să joace în naţionala asta. Adversarii au dat dovadă de forţă, terenul i-a avantajat, dar noi ne-am impus jocul.

- Sîrbii au început tare, în primele 10 minute au forţat, au presat. V-aţi temut vreo clipă?-

- Ştii cum e, în primele minute dacă nu cunoşti adversarul, n-ai mai jucat împotriva lui, încerci să analizezi, să vezi ce intenţii are, ce strategie a pregătit. Nivelul fizic creşte, îţi dai seama ce trebuie să faci şi unde trebuie să forţezi. Cam asta a  fost. 4-0 pentru noi la final, dar se putea termina şi 7-0, pentru că ne-am creat multe alte ocazii. Sîntem mulţumiţi de prestaţia avută.



"Secretul nostru stă în forţa grupului"



- Spaniolii par a fi specialiştii competiţiei de Under 19, aţi fost campioni în 2002, 2004, 2006 şi 2007. Cîştigaţi şi acum?

- Sîntem favoriţi pentru că prima reprezentativă este campioană europeană şi mondială. Pentru că selecţionatele de Under 20, Under 21 au făcut performanţă. Avem un grup foarte bun, se încearcă formarea unei echipe şi a  unor jucători pentru următorul nivel. Pe unde mergem sîntem priviţi bine datorită lor, pentru că ei au avut performanţe. Asta vrem şi noi, nu simţim presiune, e doar o motivaţie în plus să ştii că joci pentru una dintre favorite. Avem jucători care evoluează la echipe de prestigiu din prima ligă spaniolă, fotbaliştii ăştia primesc mai multă atenţie, adună meciuri şi devin "veterani". Secretul nostru stă în forţa grupului, ştiu, pare o banalitate, dar sîntem o familie pe teren şi în afara lui, ne bucurăm de tot ce ni se întîmplă.

- Care ar fi cel mai dificil adversar pe care l-aţi putea întîlni în semifinale?

- Toate formaţiile care au ajuns pînă aici au muncit enorm, nu e nimeni aici din întîmplare, fiecare a trebuit să treacă de două faze preliminare, echipele au demonstrat forţă fizică şi psihică. Irlanda, Cehia şi Grecia sînt echipe bune, România nu prea mai are şanse de calificare. Oricare dintre Cehia, Irlanda şi Grecia ele poate fi un adversar puternic, să vedem cine merge  mai departe din această grupă. Vrem să ajungem în finală şi să o cîştigăm. Sînt foarte încrezător în şansele noastre, vom lupta dacă vom întîmpina momente mai grele, nu mă gîndesc că am putea eşua. 

- Hai să vorbim un pic şi despre tine. Recuperări rapide în defensivă, viteză în jocul ofensiv, puternic în jocul aerian, agresiv în duelurile corp la corp şi un joc bun cu mingea la picior. Pare că le ai pe toate. Unde crezi totuşi că ar mai trebui să lucrezi?

- Pentru mine e o mîndrie să ştiu că sînt apreciat, dar mereu poţi progresa în toate aspectele. Messi e cel mai bun din lume şi tot munceşte în fiecare zi şi încearcă să fie mai bun, să se autodepăşească. Toate cele enumerate de tine sînt calităţi pe care trebuie să le aibă un fundaş central. Cred că trebuie să fiu mai atent pe jocul defensiv, pentru că noi  jucăm mult pe atac şi trebuie să fii atent, pentru că poţi plăti scump orice greşeală în apărare.



"Debutul la Barca, un vis împlinit"



- Cum ai ajuns la Barcelona? Ştiu că ai progresat destul de rapid, ai trecut pe la toate categoriile de juniori ale clubului, ai jucat la Barca B şi ai debutat şi sub comanda lui Guardiola.

- Am jucat timp de 3 ani la Mataro, iar în ultimul meu sezon acolo, director sportiv era Albert Benaiges (n.r. i-a descoperit pe Pique şi pe Iniesta). A venit la mine şi mi-a zis: "Sergi, pregăteşte-te la fel cum ai făcut-o pînă acum şi o să fii fericit. Antrenează-te pentru că o să fii recompensat". El a semnat apoi cu Barcelona, echipă la care mai lucrase, m-a chemat acolo, cei de la club m-au plăcut şi am rămas.



La Barca B a debutat într-un moment dificil, cînd colegul său, Andreu Fontas s-a accidentat pe final de sezon. Sergi Gomez a disputat ultimele 4 meciuri din acel sezon, plus toate partidele din "play-off-ul" pentru promovare, iar în meciul decisiv a fost cel mai bun jucător al echipei.



- Cum a fost debutul la prima echipă, în meciul pierdut cu 1-3 în faţa Sevillei, în Supercupa Spaniei?

- Am pierdut partida, dar debutul a fost ca un vis împlinit! Să te antrenezi cu Ibrahimovic, Pique, Iniesta, Puyol, Messi... Orice puşti de vîrsta mea ar plăti să fie acolo. Am considerat acel meci ca un premiu pentru că mi-am făcut bine treaba de cînd am venit la Barcelona.

- Dar şi succesul are preţul lui, nu? Ţi-ai cam luat adio de la vacanţe în ultimii doi, trei ani.

- Da, aşa e, dar nu mă plîng, pînă la urmă e vorba de ce alegi. Iar eu am ales să muncesc, să lupt şi să ajung cît mai sus. Toţi cei care sîntem aici am ales să facem anumite sacrificii, dar niciunuia nu îi pare rău. Unii au evoluat mai mult la echipele de club, alţii mai puţin, dar toţi am înţeles că dacă vrem să facem performanţă trebuie să renunţăm la anumite lucruri. Ăsta e şi motivul pentru care am intrat în cantonament cu o lună înainte. O să am cîteva zile libere după acest turneu şi apoi mă întorc la antrenamente. Sper să revin din postura de campion european Under 19.  



"Pe Fabregas, Pique şi Puyol îi admir cel mai mult"



- Ai un idol, un fotbalist care să fie un exemplu pentru tine?

- Apreciez 3 fotbalişti foarte mult. Primii doi sînt Pique şi Puyol, cel mai bun cuplu de fundaşi centrali. Pique e un jucător de referinţă pentru mine, are calităţi pe care nu cred că le mai are vreun fundaş central. De Puyol nu mai e nimic de zis, e un exemplu atît pe teren, cît şi în afara lui. Nu excelează la capitolul tehnică, dar ştie ce poate şi scoate maximum din asta, e de netrecut. Al treilea fotbalist pe care îl apreciez enorm e Cesc Fabregas, un jucător senzaţional!

- Bunul tău prieten, ştiu că v-aţi născut în aceeaşi localitate, Arenys del Mar, şi că ai fost anul trecut în campusul lui şi i-ai antrenat timp de cîteva zile pe copiii de acolo.

- Aşa este, îl cunosc pe Cesc de cînd eram foarte micuţ, a fost un exemplu pentru mine, a jucat la toate categoriile de la Barca şi a ajuns, ca şi Pique, să evolueze în Anglia. Ţinem legătura şi sper să-l văd jucînd din nou pentru Barcelona, e un tip senzaţional. E catalan, e normal să îşi dorească să revină acasă. Presiunea asta din jurul lui, discuţiile zilnice despre un eventual transfer, nu cred că îi fac bine, dar e un tip puternic, o s-o scoată cumva la capăt.

- E generaţia '92 cea mai bună din istoria Spaniei?

- E greu de zis, s-au mai cîştigat titluri europene şi mondiale, noi trebuie să ne facem treaba şi să progresăm. Nu pot da verdicte.

- Ştiai ceva despre România înainte de a veni aici?

- Nu vreau să te mint. Ştiam foarte puţin, ceva despre vampiri şi contele Dracula. Cam atît. 

- Cum ţi s-au părut terenurile pe care aţi evoluat?

- Am jucat şi pe terenuri mai proaste, dar şi pe altele mai bune, cred că şi căldura afectează starea gazonului, dar nu-i nimic, ne descurcăm.