Abidal îşi arată pentru prima dată cicatricea, semnul triumfului în lupta cu cancerul: "Am jucat meciul vieţii şi am cîştigat!!"

Revista italiană GQ a publicat un amplu reportaj cu Eric Abidal. Fotbalistul francez a arătat pentru prima dată lumii întregi cicatricea rămasă după ce a fost supus unei operaţii de extirpare a tumorii pe care a avut-o la ficat. E semnul celui mai important triumf din viaţa sa: "Am jucat meciul vieţii şi am învins!"

"Ai cancer, te operăm săptămîna viitoare"
Au trecut 4 luni de cînd Eric a fost diagnosticat cu o tumoare la ficat. Jucătorul francez vorbeşte acum despre momentele dificile prin care a trecut. Cel mai dur meci din viaţa fundaşului francez nu a fost cînd i-a avut în faţă pe Cristiano Ronaldo sau pe Van Persie, ci atunci cînd a aflat că are o tumoare la ficat. Nu s-a dat bătut nici o clipă:  "Există o putere mai presus de noi care decide totul, noi nu putem decît să acceptăm ce se întîmplă", spune fotbalistul Barcelonei.

Vestea că are o tumoare la ficat a căzut brusc, într-o zi de martie 2011, cînd medicul catalanilor, Josep Fuster Obregon i-a spus fără prea mari ocolişuri: "Ai cancer, o tumoare la ficat, te operăm săptămîna viitoare".

"Nu", a venit răspunsul jucătorului. "Mă operezi mîine. Nu vreau să stau să mă gîndesc la asta atîta timp".

"Ne vedem pe Wembley!"
Trei săptămîni mai tîrziu, fotbalistul era titular în finala Ligii Campionilor şi ridica trofeul după victoria în faţa lui Manchester United, pe Wembley.
"Ani de-a rîndul, de cînd am venit la Barcelona am mers să vizităm spitale, orfelinate. Aşa că eram pregătit, ştiam ce trebuie să spun şi ce trebuie să fac. Am învăţat că e un lucru normal, că aşa e viaţa, o astfel de lovitură poate primi oricine. De ce tocmai eu? Nu am gîndit nici o clipă aşa, ar fi fost nedrept".

Vestea că Abidal are o tumoare şi trebuie să fie operat i-a făcut pe colegii săi, pe prieteni şi pe cei din familia să dea dovadă de o solidaritate fără precedent, dar ceea ce Eric nu va uita niciodată sînt vorbele doctorului Fuster, imediat după operaţie: "Mă trezisem după anestezie şi mi-a spus: Dragă Eric, ne vedem pe Wembley. Eu merg sigur la meci şi vei fi şi tu acolo". M-am gîndit că e nebun. Dar profeţia lui Fuster - la acel moment Barcelona era în sferturile Ligii Campionilor - a devenit realitate, chiar dacă Abidal nu a ştiut că va juca pînă înainte cu o oră de marele meci.

Finala de vis şi gestul căpitanului Puyol
"Guardiola ne-a dat ultimele indicaţii şi ne-a citit primul 11. Nimeni nu a clipit. În afară de mine, desigur. Apoi l-am căutat cu privirea pe Puyol şi l-am întrebat: «De ce nu joci?» M-a privit în ochi şi mi-a spus: «Eu nu contez acum, cel care contează eşti tu, nu îţi face griji pentru mine». Îţi dai seama ce căpitan avem? Asta e Barcelona, echipa, grupul, colegii sînt pe primul loc. Cîştigăm o grămadă de bani, dar ne antrenăm cu aceeaşi dăruire ca atunci cînd eram copii. Am văzut fotbalişti care s-au îmbogăţit şi au început să creadă că sînt buricul pămîntului. Aici, la Barcelona, lucrurile sînt diferite. Ne mai spunem unii altora uneori că e un joc, ne plătesc pentru a face ceea ce ne place, ceva frumos, aşa că trebuie să tratăm totul cu respect, dar fără să ne luăm prea în serios".

Celor care i-au fost alături la meciul vieţii sale, Abidal le-a transmis un mesaj de mulţumire: "Suferinţa nu înseamnă să pierzi o finală de CM, pierzi şi cîştigi ca o echipă. Aşa am fost educat. Nici lupta cu tumoarea nu am cîştigat-o singur. A fost un joc de echipă, fără ajutorul familiei, al oamenilor care au trecut prin asta, al colegilor, nu aş fi învins niciodată"