Fostul fundaş stînga al Petrolului, Aurelian Leahu "Cuchi", stabilit acum în Elveţia, povesteşte cum a căpătat forţe incredibile cînd a văzut că pe stadion intră mii de fani ai "găzarilor"
- Cuchi, cum ai trăit finala din '95?
- Îmi aduc aminte că, atunci cînd am ajuns la"23 August" şi am intrat pe gazon, n-am văzut nici un fan al Petrolului în tribune. Aproape că m-a luat tremuratul şi mă gîndeam că asta e nasol rău! Dar apoi, dintr-odată, au început să apară cu miile. Tocmai veniseră autobuzele de la Ploieşti şi, în cîteva minute, am văzut numai galben-albastru în faţa ochilor pe jumătate de stadion. Ăla a fost momentul care mi-a dat un elan nemaipomenit.
- Te mai uiţi din cînd în cînd la caseta meciului?
- Da, chiar da! Şi mă distrez copios cînd văd că, la golul lui Andreicuţ din minutul 82, nea Mihai Cristache, "vicele", ţîşneşte de la marginea gazonului şi ajunge în două secunde pe la centrul terenului de bucurie!
- Ai fost primul om care a sărit la tuşierul Erdei la faza aceea a golului marcat din ofsaid de Iulian Chiriţă.
- Faza m-a prins în retragere, cu faţa la poarta noastră şi am văzut imediat că în faţa mea erau patru rapidişti. Cînd am văzut că tuşierul nu zice nimic, iar Crăciunescu validează golul, mi-a căzut cortina peste ochi. Am zis că nu-i adevărat! A venit şi Fane Preda peste asistent, dar nu l-am mai putut întoarce. Dumnezeu a făcut însă dreptate pînă la urmă!
- Cheful de după?
- Domn'e, nu era aranjat nimic de noi! Eu am plecat primul de la Bucureşti, cu o rudă, şi m-am dus direct la stadion la Pertolul. Nu era acolo nici un pişcot, pauză totală! Dar s-a aranjat repede o petrecere de senzaţie la Seciu, lîngă Ploieşti, unde am stat cu toţii pînă pe la şase dimineaţa. Cu lăutari, băut şampanie din Cupă, tot tacîmul! A fost super!
{{text}}