Foloseşti mai multe conturi şi un nume fictiv, înregistrezi un contract mai mic, apelezi la un intermediar. Uneori, şmecheriile nu ţin. Gazeta reconstituie cazul Dulca, un transfer care apoi s-a transformat într-un slalom prin Codul Penal
13 ani s-au scurs de la transferul lui Cristian Dulca de la Rapid la Pohang. 13 ani şi 33 de termene de judecată au trecut pînă cînd, în urmă cu cîteva zile, am auzit prima declaraţie incriminatorie. "George Copos mi-a oferit 25.000 de dolari ca să nu reclam nereguli la transfer", a mărturisit în faţa instanţei Ioan Martin, fostul secretar al clubului CFR Cluj. Înainte, jurase să spună adevărul.
Au înregistrat 120.000 de dolari
Ce nereguli ar fi putut invoca echipa din Ardeal? Să o luăm cu începutul. Pe 30 decembrie 1998, fundaşul Cristian Dulca era transferat de Rapid în Coreea de Sud.
Transferul a fost înregistrat la FRF pe 14 ianuarie 1999. 120.000 de dolari era suma declarată, destul de mică pentru fundaşul care evoluase titular în meciul cu Tunisia de la Campionatul Mondial din Franţa. Isăilă, transferat de Rapid de la Braşov, costase 210.000 de dolari! Dulca venise la Rapid de la CFR, iar gruparea clujeană aştepta 35% din banii încasaţi de giuleşteni de la Pohang Steelers, adică 42.000 de dolari. Suma a fost virată abia în august, cînd Rapidul a cedat, după ce i-au fost blocate transferurile. S-a încheiat o înţelegere, prin care se confirma plata, dar CFR îşi rezerva dreptul de "a verifica autenticitatea sumei de transfer declarate de UFC Rapid.
Semnătura suspectă
Mircea Balaj, preşedintele CFR-ului, care atunci activa în Divizia C, a simţit că e ceva putred. L-a contactat pe avocatul Marcel Lăzăreanu, primul român care a jucat în Coreea de Sud, la Il Hwa. Fostul portar a citit actul şi i-a sărit în ochi că managerul echipei Pohang, Kim Chung, nu folosise "Hangul", grafia sud-coreeană, cînd a semnat. S-a luat legătura cu Pohang, iar responsabilul cu afacerile externe a fost şocat. "Cine e Chung? Nu există nimeni cu acest nume în clubul nostru! Noi am plătit 600.000 de dolari pentru Dulca". Pentru Rapid iscăleau contractul managerul general Dinu Drăgan şi directorul sportiv Paul Cazan.
Sică Puşcoci semnează deşi nu are mandat
Prin intermediul federaţiei sud-coreene, documentul autentic a fost expediat în octombrie 2000 la FRF. Surpriză şi nu prea! 600.000 de dolari era suma tranzacţiei, pe care asiaticii se obligaseră să o achite pînă pe 31 ianuarie 1999. Au plătit în două tranşe.
Pe 13 ianuarie 1999, 120.000 de dolari au fost trimişi în contul UFC Rapid de la BCR, iar 150.000 de dolari ajungeau în contul lui Sică Puşcoci de la Bancorex. Pînă la finalul litigiului, Sică Puşcoci nu a putut proba că fusese mandatat de giuleşteni să se ocupe de transfer deşi semna, în calitate de reprezentant al Rapidului, pe contractul original.
"Comisia nu a putut determina dacă a existat un mandat expres în acest sens", se specifică în concluziile Comisiei pentru Statutul Jucătorului. Pe 30 ianuarie 1999 erau viraţi încă 330.000 de dolari spre UFC Rapid.
Noua strigare: 210.000 de dolari
După noua grilă, CFR trebuia să încaseze 210.000 de dolari. "Este irelevant faptul că o parte din suma totală, respectiv 150.000 de dolari, a fost achitată către dl Sică Puşcoci, acest lucru neputînd afecta drepturile solicitate de CFR Cluj", aprecia comisia federală.
Cum 42.000 de dolari fuseseră deja plătiţi, datoria Rapidului era de 168.000 de dolari. S-au adăugat şi penalităţi în valoare de 18.477 de dolari. FRF şi LPF erau cointeresate în acest caz. Doar FRF încasa 8% din orice transfer extern, iar LPF lua 2%. Între timp, au avut loc tratative, bucureştenii încercînd să-i convingă pe clujeni să accepte ca bază de calcul suma de 450.000 de dolari, pentru că 150.000 de dolari au ajuns la Sică Puşcoci. CFR n-a cedat.
Compromisul final
Prin hotărîrea pronunţată pe 15 noiembrie 2000, Rapidul a fost somat să-şi achite datoria pînă pe 30 noiembrie 2000. În plus, preşedintele giuleştenilor a fost suspendat şase luni, iar clubul este amendat cu 5 milioane de lei. S-a ajuns la Comisia de Apel, care avertiza Rapidul pe 8 decembrie 2000 că va fi penalizată cu 0,25% pentru fiecare zi de întîrziere, iar, dacă în termen de 30 de zile nu-şi va achita obligaţiile, va fi penalizată cu cîte un punct pe săptămînă.
Rapid tot a ieşit pe plus, fiindcă ardelenii s-au mulţumit cu puţin. "Am acceptat în final să primim încă 120.000 de dolari şi 20 de mingi. Lucram în acelaşi sistem, eram tot feroviari. N-au fost presiuni, n-am fost ameninţat că-mi pierd postul din Regionala CFR. Am renunţat la penalităţi. În final, am luat în total 162.000 de dolari pentru Dulca", a declarat Mircea Balaj.
Pe lîngă nereguli în relaţia cu FRF, putem vorbi şi de fapte cu caracter penal, evaziune fiscală, fals şi uz de fals. E doar un exemplu dintr-o lume bulversata acum de insistenta justitiei. Procesul se derulează greu, dar încă nu s-a oprit.
>>>>>
Istoricul transferului lui Dulca
Pădureanu şi CFR Timişoara
Cristian Dulca a fost achiziţionat de Rapid în 1996. În schimbul fundaşului, giuleştenii au achitat 150 de milioane de lei clubului CFR Cluj. În actul de transfer a fost trecut şi un procent de 35% pe care ar urma să-l primească ardelenii la o vînzare ulterioară. În momentul negocierilor, preşedinte la Rapid era Jean Pădureanu. "Nea Jeane, am pus şi un procent pentru un transfer ulterior", i-au spus reprezentanţii CFR-ului. "Trece-l liniştit, că şi aşa nu o să-l vîndă mai departe", a răspuns "Lordul". Un alt amănunt de culoare: în dreptul echipei care-l vinde pe Dulca apare CFR Timişoara!
"Martin nu avea putere"
Fostul preşedinte al clubului CFR, Mircea Balaj, nu-şi aminteşte episodul invocat în proces de Ioan Martin. "El nu avea nici o putere. Fără mine nu se făcea nici o tranzacţie. Dacă au încercat să-l mituiască, poate s-au gîndit că mă va influenţa. Nu s-au făcut presiuni asupra mea. M-am întîlnit cu domnul Copos, la sediul Ana Electronic, unde ne-au oferit 70.000 de dolari să stingem litigiul. Nu am acceptat, am vrut să luăm toţi banii. Cu 120.000 de dolari am plătit datoriile clubului din ultimii doi ani", a spus Balaj.
FILMUL TRANSFERULUI
- Cristian Dulca a fost transferat de Rapid la Pohang pe 30 decembrie 1998
- CFR avea dreptul la 35% din suma de transfer
- Rapid înregistrează la FRF, pe 14 ianuarie 1999, un contract de 120.000 de dolari
- Pohang plăteşte 600.000 de dolari în două tranşe: 270.000 de dolari pe 13 ianuarie (120.000 ajung la UFC Rapid, 150.000 ajung la intermediarul Sică Puşcoci), iar restul de 330.000 de dolari îi achită pe 30 ianuarie
- FRF primeşte documentul original prin intermediul federaţiei sud-coreene
- CSJ şi Comisia de Apel dau cîştig de cauză CFR-ului
- CFR acceptă în final să ia mai puţini bani
{{text}}