Liderul noii generaţii de scriitori nordici, Mons Kallentoft vorbeşte în exclusivitate despre sport, cărţi şi problema răului
Romanul poliţist "Toamna", de Mons Kallnetoft, va apărea miercuri, 5 octombrie, în cadrul Seriei Negre
Mons Kallentoft a virat în adolescenţă de la terenul de fotbal spre bibiliotecă. O schimbare inspirată. A lucrat ca jurnalist, critic culinar, apoi, în 2000, a debutat ca scriitor de romane poliţiste. Maestru al suspansului şi al personajelor care trăiesc "pe muchie", Kallentoft, 43 de ani, a devenit, fapt rarissim, adoratul criticilor şi al publicului deopotrivă.
O voce sigură pe ea, în ciuda tinereţii, originală, "făcută să spună poveşti", cum se recomandă autorul suedez, pe site-ul personal. "Toamna", romanul care apare miercuri, 5 octombrie, împreună cu Gazeta Sporturilor, este inclus în seria Malin Fors - detectiva ieşită din tipare, care a făcut furori inclusiv printre fotbaliştii scandinavi.
- Ai jucat fotbal şi hochei pînă la 14 ani. Apoi ai devenit pasionat de literatură. Cum s-a produs schimbarea?
- Am început să citesc pentru prima dată cînd eram la pat, după o accidentare. O mare descoperire, lectura! Mi s-a părut mult mai distractivă decît să stau la geam şi să privesc păsările ciripind.
- Ce părere ai despre faptul că romanul tău apare împreună cu un ziar de sport?
- O părere foarte bună! Îmi place sportul, iar cărţile mele sînt foarte populare printre jucătorii de fotbal şi hochei pe iarbă. Printre personajele mele se numără şi fotbalişti, şi fotbaliste lesbiene.
- Ai o echipă favorită, mai practici vreun sport?
- Alerg aproape zilnic, mă uit la fotbal. Îmi plac Barcelona şi Zlatan Ibrahimovici.
- După ce ai devenit interesat de literatură, de ce ai ales romanul poliţist dintre celelalte genuri?
- Toate poveştile bune sînt despre violenţă, moarte şi sex. "Crimă şi pedeapsă" de Dostoievski este cel mai bun roman poliţist scris vreodată. Scriu în spiritul acestei cărţi. Sau, mă rog, încerc să scriu aşa. Pe de altă parte, cititorilor le plac poveştile despre crime, deci poţi să-ţi cîştigi traiul scriind romane poliţiste.
"Norvegia a pierdut din inocenţă"
- Personajul principal din romanele tale este o femeie, detectiva Malin Fors. De ce nu un bărbat?
- Pentru că femeile sînt mult, mult mai interesante decît bărbaţii. Le iubesc!
- Malin este inspirată de un model din viaţa reală?
- Nu, este produsul sută la sută al imaginaţiei mele.
- Ce crezi despre cazul teroristului Anders Breivik?
- Este o persoană nebună, alienată mintal. Astfel de indivizi au apărut şi vor mai apărea în societatea zilelor noastre. După Breivik, Norvegia a pierdut din inocenţă. Dar va rămîne, mai mult sau mai puţin, aceeaşi.
- Ca autor de romane poliţiste, te simţi responsabil, faţă de cititori, să-i avertizezi asupra răului şi a manifestărilor sale?
- Încerc să scriu despre rău, care apare în multe forme şi unde te-aştepţi mai puţin. Dar toţi oamenii trebuie să fie responsabili pentru ei înşişi. Ca scriitor, pot să arăt spre rău şi să spun: să înfruntăm realitatea, răul este mereu prezent, aveţi grijă, mai ales de copiii voştri!
- Viaţa imită arta? În opinia ta, scriitorii nordici de romane poliţiste sînt, într-un fel, vizionari?
- Da, aşa-i, viaţa imită arta. Dar scriitorii nordici nu cred că au astfel de abilităţi vizionare. Eu doar pun mîna pe fruntea societăţii, să-i iau temperatura. Uneori, se întîmplă să-mi dau seama că societatea suferă de un mare rău, o maladie groaznică, dar asta înseamnă să vezi, nu să prevezi.
"Scriu din suferinţă, din dragoste de poveşti"
- Cum e să creşti într-o casă fără cărţi?
- N-am avut cărţi, asta înseamnă că m-am concentrat pe viaţă. Ceea ce poate să-i prindă bine unui viitor scriitor.
- Şi cum e să scrii cărţi într-o societate dominată de Internet?
- Poveştile bune vor găsi întotdeauna un loc pe piaţă. Mă străduiesc să spun poveşti care să meargă spre adîncimile vieţii moderne. E minunat să fii scriitor de succes, duci o viaţă bună, deşi poţi părea un pic cam anonim, dacă nu apari la televizor.
- De ce scrii?
- Nu neapărat din nevoie. Din suferinţă, din dragoste de poveşti.
- Care sînt lucrurile în care crezi?
- Cred în uciderea pedofililor. Cred că trebuie să-i apărăm pe copii. Să le oferim iubire adevărată.
- Cum te-ai descrie, în cîteva cuvinte, nu într-o carte?
- Un hedonist neliniştit.
- Care crezi că sînt cele mai mari pericole pentru democraţiile nordice?
- Extremismul, de dreapta şi de stînga. Criza economică.
- Şi care e cel mai mare avantaj să trăieşti în lumea de azi?
- Totul îţi este mereu la îndemînă, mai mult sau mai puţin. E stresant, dar e minunat. Lumea e un loc uimitor, încerc să mă simt liber în el.
{{text}}