Reportaj din Curtea de Apel Bucureşti în ”Dosarul Mită în elicopter” » Acolo unde camerele TV nu ajung

Un bărbat scund, transpirat şi cu privirea zguduită de spaime, scos parcă din cala unui vapor pe cărbuni şi fără destinaţie. Altul ţanţoş, cu rînjet aspru şi pas larg de ardelean. Îi despart 30 de centimetri înălţime, îi apropie mustăţile. Şi o pereche de cătuşe.



Vasile Avram şi Sorin Ţerbea intră în sala de judecată la 11:35, după două ore de aşteptare, năduşiţi, în mijlocul şedinţei dinainte, în care instanţa decide recursul unui inculpat pentru tîlhărie. Sînt aduşi de un jandarm, împinşi într-un film din care doar Ţerbea mai are amintiri: 12 zile de arest în '93, graţiere prezidenţială, restul condamnării de doi ani s-a voalat.

A, da, şi îi mai uneşte ceva: fapta pentru care procurorii scriu scenariul.



Avram, fostul şef, acum, un om palid

Ex-tartorul arbitrilor priveşte în pămînt. Întoarce, cu un efort uriaş, ochii spre stînga, apoi revine. Peste cîteva secunde îndrăzneşte mai mult. Caută prin sală ceva care să semene cu lumea de dinainte. Cocoşat şi umilit. În timp ce Ţerbea, cu spatele drept, aruncă zîmbete largi cunoscuţilor prezenţi.



Cincizeci de oameni în sală. Ce ironie, tocmai cît îi trimite Borcea lui Avram într-o stenogramă. Pentru fostul cap CCA, doar soţia, fiul Valentin, tuşierul, şi fostul coleg de generaţie în arbitraj, acum avocat, Adrian Stoica. Pentru Ţerbea, mai mulţi: amici, cucoane cu genţi aurii, un prieten jurist. Se împart bezele. Faţa lui Avram nu se crapă nici cînd îşi zăreşte familia. Iar Stoica nu-l reprezintă, a venit de curiozitate.



Jumătate de litru de apă în 10 minute

Preşedintele instanţei ascultă declaraţiile unui tip acuzat că înşală prin metoda "Maradona". E singurul lucru care îi mai aduce aminte lui Avram de fotbal. Minutele se rostogolesc ca boabele de sudoare ale celor doi inculpaţi. Avram cere apă. Bea jumătate de litru în zece minute. Se sprijină de marginea ţarcului de lemn, rotind încheieturile eliberate de cătuşe.



Surpriză însă: instanţa hotărăşte o pauză de treizeci de minute. Cei doi li se pun iarăşi brăţările şi părăsesc sala. E 11:50. Pe holuri se zvoneşte că şedinţa se va amîna, pe motiv că nu s-a găsit nimeni care să-l apere pe Avram! La 12:20, un Ceauşescu coborît din TAB şi un Avram Iancu trucat revin în sală. Instanţa avea să sosescă peste o jumătate de oră.



Diferenţă de atitudine

Pentru Vasile Avram există totuşi avocat: acesta se apropie greoi de boxa din care fostul arbitru se ridică ameţit. Abia azi dimineaţă a citit dosarul, cînd a acceptat să reprezinte. Avram îi explică înverşunat apărătorului, gesticulează mecanic din mîna dreaptă, muncitoreşte, disperat. Soţia îi urmăreşte cu fălcile încleştate.



Apărătorii lui Ţerbea sînt  Lucian Badin şi Dan Apostol, apărătorul lui Borcea în dosarul Transferurilor. În timp ce Avram termină a doua sticlă de apă, afaceristul mureşean vorbeşte degajat, cu mîinile în buzunare, glumeşte cu jandarmul care l-a adus. 12:44. Vin judecătorii. Iar Avram vrea să declare:



"Sînt total nevinovat. Deci, nu există aşa ceva! N-am primit nici o sumă de bani de la Sorin Ţerbea sau alte sume prin intermediari, nu am acceptat niciodată, nu am dat de înţeles că aş accepta şi nu am mulţumit pentru asta"



"Nu-l cunosc, dacă îl cunosc"

Îl ia pe "nu" în braţe, însă şocul ultimelor zile îl face incoerent: "Procurorii se bazează pe delegările mele, dar nu există, nu are cum, cum să fie ceva care să mă incrimineze pe mine, n-are cum...". Înroşit, creşte tonul şi dă din braţele rigide, "Pe recepţioner, nu-l cunosc. Dacă-l cunosc!", apoi se pierde de tot. Încep scene amare şi ilare.



Judecător: "Nu-l cunoaşteţi nici pe pilotul elicopterului?"

Avram: "Nu! Eu m-am suit în spate. Ştiţi, mie îmi e mai rău, şi la maşină, uneori, mă ia un fel de rău..."

Judecător: "Am înţeles, continuaţi."

Avram: "Aşa. Şi m-am urcat direct în spate, mi-am pus căştile, pilotul şi-a pus căştile, am tremurat pînă la Tîrgu-Mureş, am coborît transpirat. Deci eu cu căşti, el cu căşti. M-a întrebat lumea cînd am ajuns dacă mi-e bine, că ştiţi, eu, v-am spus..."

Judecător: "Am înţeles asta!"

Avram: "Iertaţi-mă! Iertaţi-mă!"



Acest dureros "Iertaţi-mă!"

Rugăminţile se vor repeta obsesiv, de fiecare dată cînd poveştile lui Avram se vor contrazice între ele, cu afirmaţiile din convorbirile interceptate sau cu mărturiile din dosar. "Iertaţi-mă" devine sunetul enervant, ţăcănitul planşetei după care se strigă: "Motor! Acţiune!" Iar grefiera notează conştiincioasă tot.



Cînd e vorba de delegări, fostul şef CCA "se mai consulta, dar doar la meciuri excepţionale, cum ar fi derby-urile, adică, ştiţi, meciurile dintre locul 1 şi 2, sau finala Cupei". Cum cu cine? Cu Mircea Sandu. Cînd instanţa dictează grefierei, Avram izbucneşte: "Nu, nu e chiar aşa! Păi, mă consultam cu Gheorghe Constantin, cu cei din CCA!"



"De ce să-mi dea Sorin Ţerbea bani prin recepţioner sau pilot? Cînd am stat la Tîrgu-Mureş doar cu el într-o cameră, am mîncat? Cînd el are casă în Bucureşti? Cînd a fost la nunta fiului meu şi chiar la mine în casă?"



I s-au cerut capetele lui Dragomir şi lui Sandu

Judecătorul primeşte confirmarea că Avram a citit prima pagină a dosarului, în care apar numele celor vizaţi de DNA: Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir. Fostul arbitru relatează brusc ce a fost întrebat la DNA, cînd a venit fără mascaţi şi a plecat liber, în iulie: "Dacă am afaceri cu Mircea Sandu. Sau cu Mitică Dragomir. Dacă ştiu că Mitică a luat bani de la Marian Iancu pentru licenţierea Timişoarei. Dacă ştiu ce bani a luat Mircea Sandu. Dacă am discutat cu Gigi Becali despre cine ia bani". Fireşte, la tot s-a răspuns cu "nu". Sau asta spune Avram.



Soţia lui, rîcîindu-şi continuu obrajii cu unghiile, confirmă cu voce tare spusele. Sau nuanţează. Sau completează. Pînă cînd instanţa îi cere poliţistului să o calmeze, altfel o dă afară din sală. Soţul îşi vede în continuare de pledoaria improvizată, uitînd că e vorba de un recurs de reţinere doar, pînă la urmă. Chiar şi judecătorii par că analizează pe fond.



"Am 57 de ani. Sînt prima oară în faţa unei instanţe, am o familie, sînt respectat în societate şi în colectiv. N-am fost bănuit niciodată. Vreau să repet şi să spun că sînt nevinovat! Cum să fiu pericol public pentru fapte de corupţie, cînd eu le spuneam arbitrilor: «Dacă vin preşedinţi de club să vă spună că sînt prieteni cu mine, să nu-i credeţi! Dacă aţi luat bani de la ei, mergeţi acasă şi da-ţi-le banii înapoi!»"





Procurorii aduc în dosar proba că Avram a semnat pe 26 septembrie, în arest, o hîrtie a CCA, cu delegări, din ianuarie. Adusă de avocatul Penciu. Inculpatul se învineţeşte şi tace. "Nu sînteţi obligaţi să răspundeţi, dar aţi semnat sau nu aşa ceva?" Avram strînge din dinţi. "Aţi înţeles?" "Am înţeles şi nu prea am înţeles". Procurorul repetă. Avram cere să se consulte cu avocatul. Îşi drege glasul şi porneşte resuscitat:



"Eu n-am mai fost arestat. Aşa că, în acele zile, în celulă, am fost distrus, nemîncat, nedormit, nespălat. Cînd eram eu aşa, au intrat la mine cei doi avocaţi. Şi era un birou între noi, vă şi arăt cum... aşa... şi Penciu îmi întinde o hîrtie... şi eu, cum eram, am semnat, fără să ştiu ce e... Imediat însă am strigat: Stop! Stop! Ce-i aici? Dar, chiar atunci a intrat un organ, un lucrător al Poliţiei, a luat hîrtia şi a dus-o la comandant"



Basorelieful devine tablou şi fuge singur de la recepţie

Instanţa acceptă proba. Iar Ţerbea e chemat, pentru că vrea şi el să vorbească. N-are funcţie la FCM, dar e sponsor oficial. Nu are treabă cu fotbalul, doar cu futsalul. Nu s-a interesat de nici un arbitru vreodată. Iar la meciuri, "doar de 2-3 ori, cînd a jucat echipa din Tîrgu-Mureş, mai mult din patriotism local".



Basorelieful e, de fapt, un tablou. "Unul mic". "Cît de mic?" "Foarte mic". "Cît de mic"? "Păi, cam 25 de centimetri pe 25, să zicem". "Preţul?" "Două, trei milioane, lei vechi". Adică mic. Ţerbea n-a văzut tabloul pe care îl dădea cadou. Şi spune că obiectul e de negăsit, a rămas pe la recepţie. Judecătorul citează o convorbire între afacerist şi pilotul elicopterului, în care se aude clar: "L-ai dat?" "Da, e mulţumit". Întrebat ce trebuia dat, Ţerbea spune că tabloul. Împachetat. De la recepţie.

Inculpaţii sînt scoşi cînd unul, cînd altul, din sală, după întrebările instanţei. Se atacă problema vinului pentru nunta lui Marius Avram. Unde, evident, tot ce era mic, devine puţin:



Judecător: "Cît vin v-a dat domnul Ţerbea?"

Avram: "Puţin. Cîteva baxuri. O maşină mică plină."

Judecător: "Alb, roşu?"

Avram: "Şi alb, şi roşu."



Dialogul se repetă cu Ţerbea. Se aud răsuflări uşurate prin sală.



Apărarea punctează aspectele ilogice: chestii de procedură, confuzii ale procurorilor, erori materiale, un vuiet alternativ de critici. Rămîne o frază: "De ce procurorii folosesc în probatoriu declaraţii ale domnilor Dumitru Dragomir şi Mircea Sandu, care nu sînt în cauză?". Tot mai mulţi, spre răul lui Avram.



Cum s-au năruit pînă şi miturile

Unul din cei trei judecători e femeie. Are nişte întrebări pentru Avram: "Poate mă introduceţi în bucătăria fotbalului..." Iar fostul arbitru se îndreaptă de spate şi turuie despre cum se deleagă arbitri, regulamente, tur-retur, promovări, mai are puţin şi explică offside-ul. "La toate meciurile există supervizori, cum aţi fost dumneavoastră la Tîrgu-Mureş?" "Aaa, nu doamna judecător, doar la cele cu risc, FRF decide".



"Am înţeles... Păi, şi în ultima etapă a sezonului trecut, la FCM-U Cluj, nu era nici o miză, nici la retrogradare măcar, nu e nici derby, de ce aţi fost trimis atunci?" Avram se prăbuşeşte păcălit. Judecătorul, femeia, i-a rupt în faţa ochilor legile nescrise: "Nu ştiu, doamnă, FRF ştie..." "Da, dar de ce credeţi că aţi fost trimis?" "Eu ştiu... poate că s-au gîndit că joacă două echipe din Ardeal"



Ultimul cuvînt

Cu ultimele puteri, Avram redevine virulent. Tiradă ceţoasă: "cinste, eu niciodată, copiii mei, n-am luat bani, n-am vrut eu să fac delegările, preşedinţii m-au vrut îndepărtat". Obosit, scapă pe final episodul pe care îl ştiaţi din Gazetă: "Mi-au cerut în iulie, la DNA, să fac ceva ce nu pot. Nu pot să fiu ciuma şi paria societăţii". Afară, soţia o să spună drept că n-a vrut să poarte microfon. Avram continuă: "Preşedinţii de club mi-au spus să ne închidem într-o cameră, să vorbim. N-am vrut, ce, sîntem în junglă?"

Gata. Şi-a pierdut vocea. Cu ochii înlăcrimaţi, se luptă cu nodul din gît, cu tremurul mîinilor. Cu nodul în gît a pierdut. Iar decizia instanţei se anunţă azi.