Arhitectul Şerban Ţigănaş povesteşte meciul pe care echipa sa l-a disputat pentru a construi "Cluj Arena". Urmează votul publicului şi al timpului.
La început sînt cîteva linii pe hîrtie. Apoi tot mai multe, unite, împreună. Aşa s-a născut şi "Cluj Arena". Acolo, clujenii vor fi laolaltă şi nu doar în ziua meciului. "Eu sper ca stadionul să placă. El a fost pentru noi ocazia să încercăm o arhitectură destul decurajoasă şi totuşi raţională". Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România nu joacă rolul tipului ocupat, prins între o şedinţă importantă şi o negociere urgentă. Şerban Ţigănaş e amabil, deschis. Nu i-a fost greu să proiecteze un stadion pe acelaşi calapod: transparent, ce îţi permite să priveşti înăuntru la un antrenament sau, dacă eşti în incintă, să ai impresia căte plimbi pe un balcon uriaş pe malul Someşului. "Cluj Arena" va înlocui cuvîntul "acasă".
- Provocarea a fost mare de la început. Şi noi am simţit presiunea acestei încercări. În România nu exista experienţa precedentă, vreun termen de comparaţie. Dacă vă aduceţi aminte stadionul dinainte, e ca şi cum ai face o comparaţie între o căruţă cu coviltir şi un autoturism performant. Următoarea generaţie va fi o maşină performantă, cu combustibili noi, scaune încălzite, comenzi digitale. Totul se mută pe confortul spectatorului, pe calitatea celor care se ocupă de transmisii, de procesarea evenimentului ce se petrece pe stadion.
- Ce idei au susţinut proiectul?
- Un stadion bun este acela care are sens şi cînd nu sînt evenimente. Ne-am concentrat asupra relaţiei stadionului cu zona imediat învecinată, cu parcul, promenada. Am vrut un stadion care bucură trecătorul şi lucrurile acestea cred că încep să se simtă încă înainte de a fi dat în folosinţă şi înainte de a fi terminate şantierele din jur. Am văzut primul cuplu de tineri căsătoriţi care au vorbit cu portarul şi au fost lăsaţi să se pozeze înăuntru. A fost un semnal că lumea e bucuroasă de semnul acesta nou al Clujului, şi miresele sînt cel mai bun indicator.
De ce nu a vrut gard
- Aţi eliminat gardul care separa arena de comunitate.
- Este cheia acestui proiect. Toate elementele de separaţie şi acces sînt la limita clădirii. Ca trecător, trebuie să-ţi satisfaci o curiozitate. A fost un principiu de design pe care l-am aplicat, să vezi înăuntru, măcar o bucăţică din dreptunghiul verde, să poţi să vezi nişte atleţi la antrenament sau nişte fotbalişti alergînd. Aici încă am discuţii serioase cu cei care-l vor utiliza, care n-au înţeles încă perfect această dorinţă, dar eu şi toată echipa mea o să insistăm.
- Ce v-au cerut să rectificaţi?
- Ei ar dori să se asigure că acest stadion este bine protejat de inevitabila agresiune potenţial vandalizantă a publicului. Stadionul e nou, e lucios, să spun aşa, şi ar vrea să se asigure că nu scrie nimeni pe stîlpi, că nu apar graffiti, că nu se spoliază eforturile de a face o casă foarte civilizată.
- Ar fi dorit un gard?
- Ar fi vrut un gard, o mai netă separare între public şi privat.
"Să nu te simţi claustrat, cel de afară să nu se simtă respins"
- Care este modelul ales pentru stadion?
- Chiar dacă am fi vrut să preluăm un model, particularităţile locului sînt atît de interesante încît n-am fi putut să-l adaptăm. Aici am făcut o serie întreagă de dezvoltări, pornind de la nişte caracteristici foarte precise ale locului. În primul rînd, locul este pe
direcţia Nord-Sud, scurt, strîmt. Pentru ca stadionul să aibă capacitatea de 30.000 de locuri a trebuit să-l extindem la maximum şi să ne apropiem foarte tare şi de aleea parcului şi de Splaiul Independenţei, strada pe care se modernizează liniile de tramvai. Jocul acesta, al calibrării perfecte, a fost foarte dificil, e vorba de puţini metri. Pe de o parte, am încercat să nu interferăm cu aliniamentul copacilor care continuă Aleea Centrală a Parcului, pe partea cealaltă, să lăsăm gabaritul pentru noul tramvai, care e mai mare.
- Şi cum aţi procedat?
- Peluzele sînt mai puţin protuberante şi a trebuit să încărcăm cu locuri tribunele, care au crescut faţă de peluze. De acolo, ca să avem o fluenţă, o configuraţie continuă, a apărut forma aceea cursivă, care este simetrică pe diagonală. Nu o să o mai regăsiţi nicăieri, deoarece această simetrie pe diagonală e dată efectiv de meandra Someşului şi de distanţa pe care o avem, dar şi de o prevedere normativă de orientare a axei principale a terenului cu o deviere maximă recomandată faţă de axa Nord-Sud. La un moment dat, ne-am gîndit să îngropăm cît mai mult stadionul.
- De ce ?
- Pentru ca volumul să fie mai puţin protuberant, să-l camuflăm, să fie la o scară cît mai bună cu vecinătăţile şi pentru a avea această privire înăuntru. Dacă săpam mai mult, dădeam de apa freatică, care în apropierea Someşului e foarte sus, creşteau costurile,
începeau problemele de izolaţie. De pe teren, ca să canalizezi, cînd eşti sub cota apei freatice, înseamnă pompe, înseamnă riscuri foarte mari de a nu face corect managementul apei. Nu vorbesc de fundaţie, ci de cota terenului, de spaţiul dinăuntru. A doua problemă este că în zona respectivă natura straturilor geologice este foarte dificilă, sînt marme. Ele sînt extrem de dure, nu pot fi excavate. E stîncă. Am reglat cotele şi a rezultat acest taluz.
- Cel din dreptul intrării?
- Exact. S-a născut din acest joc al reglajului fin pe verticală.
- Ce problemă a mai apărut?
- A mai fost o problemă care a lăsat nişte amprente în soluţia pe care am găsit-o. Noi ne-am dorit o închidere a stadionului, care are o anumită transparenţă, care este fidelă ideii de asigurare a contactului dintre interior şi exterior, atît într-un sens cît şi în celălalt. Dacă sînteţi în spatele tribunei veţi vedea tot ce e în jur, prin faţadă, care e din tablă perforată.
Există o relaţie vizuală. Dacă mergeţi la peluza dinspre parc, vă veţi simţi ca în coroana copacilor. Prin fîşiile acelea împletite, care din afară par opace şi care reflectă lumina, se vede ca prin jaluzeau asta a mea. Să nu te simţi claustrat, omul de afară să nu se simtă respins.
"Ne-am jucat cu tabla perforată"
- Cum aţi ajuns să folosiţi tabla perforată?
- Cealaltă faţadă am elaborat-o mult mai tîrziu. Găsisem soluţia pentru peluze, dar nu ştiam ce să facem cu faţada principală. Iniţial aveam o soluţie continuă, pe care voiam să o perforăm. Am avut o experienţă la tribuna nouă de la CFR, pe care tot noi am proiectat-o.
De acolo s-a născut ideea de a ne juca cu tabla perforată. În final, a apărut această faţadă care arată ca branhiile unui peşte, ale unui rechin. A fost foarte dificil pînă am găsit soluţia de
modulare şi de realizare a unei împărţiri în panouri care să fie continuă, pe dublă curbură, şi pe forma mare, şi pe forma fiecărei fîşii în sine. Dacă nu eram în epoca modelării 3D şi a computerelor performante, era imposibil de realizat.
- De ce nu s-a terminat la timp?
- Ştiţi vreo clădire, de asemenea dimensiuni, în lumea asta care se termină la timp? E imposibil de calculat acest "la timp". Termenul a fost august, diferenţa de o lună şi jumătate este infimă la o astfel de investiţie. Am atras atenţia Consiliului Judeţean că stadionul nu
poate funcţiona fără amenajările exterioare. Ei îşi aprobau bugetul pentru clădirea însăşi.
Staţi un pic, aici mai sînt alei, mai sînt sisteme de iluminat, mai sînt alte elemente care, dacă nu există, nu poţi să ajungi la stadion sau să pleci de pe el. Ca să poţi să faci amenajările exterioare, constructorul trebuia să se demobilizeze. Aţi văzut că şi-a scos
toate barăcile, nu mai are acces cu macaralele. Aşa s-a născut un decalaj absolut minor.
"Nu e un loc pentru inculti"
- Ce înseamnă un stadion nou pentru Cluj-Napoca? Era o prioritate?
- După părerea mea, lumea nu se împarte în microbişti şi nemicrobişti. Ce înseamnă o prioritate pentru calitatea vieţii? Prioritar este să nu ai priorităţi, să nu fii exclusiv. Dacă tu consideri că toate investiţiile trebuie făcute numai în infrastructură, deci facem numai şosele şi canalizări, introducem lumina electrică la sate, aceasta este o poziţie. Clujul trebuie să-şi dezvolte în paralel partea de locuinţe sociale, de cultură, de spaţiu public, partea de sport, partea de sănătate. Trebuie găsit un echilibru între ele. Niciodată nu poţi să spui că de acum, în zece ani, facem numai şcoli, grădiniţe, universităţi, deci educaţie. E o greşeală mare. Produci decalaje între elemente.
- Sportul influenţează calitatea vieţii.
- Cum să te gîndeşti la un stadion că e un loc pentru inculţi?, îmi pare rău, îmi aduc aminte de greci, de mens sana in corpore sano, de olimpism şi de faptul că aici Universitatea are Parcul Sportiv. Povesteam cu amicul meu, Mircea Cristescu, managerul campioanei "U" Mobitelco, de proiectul său de educaţie prin baschet, de faptul că sportul formează caractere. Să-ţi pui problema că stadonul nu e prioritar, mie mi se pare o discuţie exagerată. Nu trebuie să le pui în balanţă. Toate lucrurile sînt importante, cu condiţia să fie echilibrate.
"Noul pol al Clujului"
- Povestiţi-ne un moment amuzant din timpul construcţiei.
- A fost foarte simpatic. S-a lucrat la pavaje cu o firmă din Petreşti (jud. Alba). Pe salopetele muncitorilor scria "Totul se leagă", era motto-ul firmei. Ne-am distrat copios. Ei se refereau la pavaje, dar noi asta ne dorim de fapt, ca totul să se lege, pentru că sînt multe
lucruri care trebuie să funcţioneze împreună. Mie mi se pare că e un pol nou al Clujului. E o formă de renaştere. La capătul unei promenade prin parc capeţi ceva. Trec zilnic pe acolo, mi-am deviat traseele, noaptea mergem la probe de lumină. Sîmbăta şi duminica îmi iau bicicleta şi fac ture tot pe acolo. Am avut momente cînd anumite probleme pe care nu ştiam cum să le rezolv m-au trezit noaptea din somn.
- Veţi avea emoţii la inaugurare?
- E ca şi cu constructorii podurilor, care stau într-o barcă sub pod în timp ce pe deasupra lor trece o divizie de tancuri. Sigur că am emoţii, e rezultatul muncii a mii de oameni. Sub rezerva că nimic nu e perfect, sper din tot sufletul să fie bine, iar lucrurile care nu
funcţionează foarte bine să le putem corecta. A rezultat datorită înlănţuirii de contribuţii la acest stadion ceva despre care poţi să spui că este "Made in Romania" şi, în mod majoritar, "Made in Cluj". Am încercat să facem un pas înainte faţă de noi înşine, am încercat să facem un pas cît mai mare. Nu-i va putea mulţumi pe toţi. 30.000 de gusturi deodată nu au cum să coincidă.
Galeria s-a mutat
Galeria Universităţii a acceptat să-şi schimbe locul în noul stadion. "Erau obişnuiţi să stea spre Someş. Am pus galeria spre parc, stă mult mai bine acolo, nu va fi cu ochii în soare dacă se va juca pe zi. Au înţeles", a spus Ţigănaş. Suporterii echipei oaspete vor fi
plasaţi "în locul cel mai uşor de apărat": "Spre Someş, unde Jandarmeria îi poate bloca, fiind zona cea mai strîmtă, şi îi poate evacua".
Familie de sportivi
Ţigănaş a fost sportiv de performanţă şi provine dintr-o familie cu tradiţie în acest domeniu. "Am jucat volei mulţi ani, am făcut shi alpin. Am fost la Clubul Sportiv Şcolar. Am fost coleg cu Silviu Pralea, care a ajuns la Steaua şi la lotul naţional. Sora mea, care a
emigrat în Noua Zeelandă, a fost campioană la baschet cu Universitatea în perioada în care Clujul domina campionatul. Părinţii mei au fost sportivi. Mama a fost baschetbalistă tot
la Universitatea, tatăl meu a fost voleibalist. Bunicul meu a fost călăreţ de performanţă", a povestit arhitectul. "Nu sînt microbist, sînt un mare admirator al fotbalului bun. Am fost la Munchen în 1972, la finala Germania-Olanda, şi am ţinut cu Olanda (rîde cu poftă). La ultimul campionat am ţinut cu Germania".
Ce se întîmplă cu lojele
Noile loje vor fi construite la iarnă, în extrasezon, cînd Consiliul Judeţean speră să poată bugeta investiţia. "Am avut foarte multe loje pe un inel superior. Apoi am schimbat soluţia şi s-a aprobat un proiect care presupunea doar tribunele VIP. Ulterior, a apărut
această dorinţă cu lojele. Ele sînt proiectate, dar investitorul a constatat că nu mai poate suplimenta bugetul. Trebuie identificate surse de finanţare şi un moment propice", a explicat Ţigănaş.
DESPRE TURNUL NECONSTRUIT
Mai este o idee specifică acestui stadion, conectarea cu turnul, prevăzut pe partea cu Someşul, care nu a fost încă realizat. E o investiţie care nu e prevăzută pe buget public,
Consiliul Judeţean caută investitori privaţi. Noi am inventat-o, nu a fost cerută. În acel turn pot fi un hotel, magazine, săli de conferinţe. Nu ne va incomoda Sala Polivalentă, care se
ridică deja, există spaţiu între ele, turnul poate fi construit.
PARCĂRI
Un stadion este făcut pentru spectacol şi nu pentru a parca maşini. Normativele referitoare la parcări spun un lucru foarte clar. Un stadion care găzduieşte un eveniment are o rază de doi kilometri pe care cumulează toate parcările disponibile. Mai mult, e absolut dezirabil ca la un eveniment de acest gen să se folosească transportul în comun şi chiar accesul pe jos, pentru că e foarte confortabil fiind central.
ILUMINATUL ARENEI
Spre deosebire de soluţiile de la CFR, din acest stadion nu scapă lumina afară.
Lumina este sub copertină şi se concentrează spre interior. Mă refer la nocturnă aici. La CFR, cu stîlpii din colţuri, poluarea luminoasă se duce la kilometri. Iar lumina exterioară este o lumină ambientală în cantitatea necesară pentru a pune în valoare obiectul, aşa cum e pus în valoare Teatrul Naţional, spre exemplu
EVACUAREA SPECTATORILOR
Ai norme care îţi indică distanţele maxime de la scaun la scară. Există o încărcare şi o descărcare raţională, radială. Noi nu concentrăm în anumite locuri, noi difuzăm.
"Îmi aduc aminte de manifestarea suporterilor de pe Bulevardul Eroilor, «Marşul pentru o idee». Sigur că m-am gîndit la ea cînd am construit stadionul, am ţinut ziarele".
"Stadionul e ca o piatră aruncată în apă care face cercuri concentrice. A fost o anumită dezvoltare a unor teme pe care le-am pregătit pe parcurs şi care ţineau de relaţia interior-exterior. Nişte elemente de amenajare exterioară radială".
"Nu există stadion perfect, aşa cum nu există echipă perfectă, aşa cum nu este om perfect"
"E o construcţie care trebuie descoperită. E un loc pe care nu-l poţi epuiza în cîteva vizite, te poţi întoarce de multe ori pentru că sînt nişte situaţii irepetabile. O să aibă o grămadă de ipostaze în relaţie cu natura, cu lumina, cu anotimpurile, cu evenimentele din
jur"
- 30.335 de scaune are "Cluj Arena"
- 45 de milioane de euro a costat stadionul
{{text}}