Într-o perioadă în care echipa naţională a României nu mai scoate lumea în stradă ca pe vremurile lui Hagi şi a Generaţiei de Aur, iar formaţiile de club alternează rezultate apreciabile cu cele enervant de slabe în competiţiile europene, rămîn amintirile cu oamenii cu adevărat de fotbal care au făcut istorie nu doar cu grupările sale, ci au adus prestigiu şi ţării noastre.
Am ales să vă readucem aminte de 4 antrenori de clasă, născuţi în România, care au făcut istorie fie cu echipe de la noi sau mari grupări de pe continent în cea mai prestigioasă competiţie europeană, Cupa Campionilor Europeni, actuala Champions League. Iată careul de aşi, în ordine cronologică!
Mai puţin cunoscut, sau mai bine zis mediatizat în România, antrenorul născut la Timişoara a cucerit eventul cu Benfica Lisabona în 1965, iar în acelaşi an a jucat finala CCE contra celor de la Internazionale Milano. A fost învins cu 1-0 de celebrul catenaccio al lui Helenio Herrera, deşi, mulţi care au văzut acel meci, consideră că lusitanii au fost învingătorii morali ai partidei. Schwartz (1908-2000) îl avea în echipă pe celebrul Eusebio, iar înaintea finalei eliminase pe Real Madrid, care, la acea vreme, era mai "galactică" decît în contemporaneitate. Cu dublă naţionalitate, română-franceză, Schwartz a antrenat, printre altele, şi "naţionala" Olandei (1957-1964), punînd umărul la naşterea acestei mari puteri. Ca selecţioner al batavilor a luat 7-0 de la Germania (1959), dar a şi învins Franţa şi Brazilia, pe ambele cu 1-0.
2. Ştefan Covaci - Filosofia fotbalului total, de două ori cîştigător al CCE cu Ajax
Născut tot în Timişoara, cu etnicitate română şi maghiară, Covaci (1920-1995) este considerat de specialişti, cu precădere din străinătate, drept unul dintre cei mai de succes antrenori din istoria fotbalului! După ce l-a succedat pe Rinus Michels la conducerea lui Ajax Amsterdam, în 1971, Covaci a continuat şi a dus la rang de cinste filosofia "fotbalului total". A cîştigat, în 1972 şi 1973, Champions League! În primul an chiar a luat Cupa Intercontinentală şi prima ediţie a Supercupei Europei. Era generaţia fantastică a lui Cruyff, iar românul Ştefan Covaci era creierul întregului grup. Este considerat şi unul dintre pionerii succesului francezilor de la Euro 1984, întrucît Covaci a lucrat şi la federaţia din Hexagon, iar tehnicile lui de lucru i-au ajutat pe Platini şi compania să ia titlul european, primul trofeu major al lor la nivel de "naţionale".
3. Emeric Ienei - A încoronat Steaua în 1986, a avut succes la "naţională"
Emeric Ienei, 74 de ani, a cîştigat nenumărate titluri naţionale cu Steaua, însă cel mai important trofeu din palmaresul său este, de departe, cîştigarea CCE, în 1986. Cea mai mare performanţă a fotbalului românesc, acea finală cîştigată la Sevilla, la penalty-uri, 2-0, în dauna Barcelonei. Arădeanul şi-a confirmat clasa şi la echipa naţională a României pe care a calificat-o în 1990, după două decenii, la un nou turneu final al Campionatului Mondial. După alţi 10 ani, în 2000, a condus prima reprezentativă la Euro din Belgia şi din Olanda, ducînd-o în primele 8.
4. Anghel Iordănescu - General cu Steaua şi cu România
La început a fost văzut ca un copil al lui Ienei, mai ales că Iordănescu, 61 de ani, a preluat Steaua după plecarea acestuia, în vara 1986, la echipa naţională. Iordănescu a jucat şi în finala de la Sevilla, a cîştigat apoi Supercupa Europei cu Steaua, în dauna lui Dinamo Kiev, iar în 1989 a bifat o a doua finală a CCE, tot cu roş-albaştrii, în faţa celor de la AC Milan (0-4). Cu un an înainte ajunsese pînă în semifinale, era o obişnuiţă pentru Steaua, dar şi pentru Dinamo, în acei ani, să joace în fazele avansate ale cupelor europene. Iordănescu a capotat în faţa marilor Van Basten şi Gullit, dar, după experienţa de la Steaua, a fost antrenorul Generaţiei de Aur, care, în 1994, a ajuns pînă la poarta semifinalelor Campionatului Mondial din America. Mai mult, "Generalul" a cîştigat şi de două ori Champions League în Asia, cu Al Hilal (2000) şi Al Ittihad (2005).
{{text}}