Calificarea boxerului Bogdan Juratoni la Olimpiada de anul viitor înseamnă mai mult decît o arată.
Istoria creşte cu fiecare zi, mătuşă amabilă a contemporaneităţii şi mamă venerabilă a viitorului. Totul îi trece pe sub ochi şi prin mîini. Se păstrează în hrisoave, jurnale, catastife, statistici, mai nou pe casete, CD-uri şi DVD-uri, memorii din ce în ce mai fidele ale unui prezent încărcat. Istoria asta bogată spune undeva, la o pagină milionară, că România a trimis boxeri la ultimele 15 ediţii ale Jocurilor Olimpice. În total, au fost 16, cu 1936 apărînd primul pe listă. După aceea, au venit Al Doilea Război Mondial şi Londra 1948, la care nu am participat din motive complexe şi evidente. Din 1952 însă, nu am lipsit niciodată.
Au fost şi medalii. Multe, 25 în total. Doar una de aur, cîştigată în 1956 de Nicolae Linca, deget rupt, dureri înfiorătoare, viaţă încheiată la 79 de ani cu ultimele ei secvenţe întunecate de Parkinson şi Alzheimer. Această unică distincţie împinge România atît de jos, pe locul 26, în clasamentul olimpic all-time numai pentru că auriul e principalul criteriu de ierarhizare. Altfel, am fi fost pe 7! Tare, nu? Ca să vedeţi cum stau lucrurile, un singur reper: chiar deasupra noastră se află China, care are două titluri şi amîndouă cucerite în 2008, anul în care ţara gazdă a adunat bănuţi preţioşi, 51 în total, la o grămadă de sporturi, de la trampolină şi haltere pînă la tir cu arcul şi scrimă.
59 de ani la rînd cu mănuşi româneşti la Olimpiade. Firul s-ar fi rupt înainte de 60 dacă un băiat, Bogdan Juratoni pe numele lui, nu ar fi sfidat prezentul pugilismului de la noi. Ultimele luni au însemnat o continuă şi surdă bătălie a deciziilor, apelurilor, hîrtiilor şi răspunsurilor purtată între AIBA şi FRB, cu intervenţia din loc în loc a COSR-ului. Postura încăpăţînată a lui Rudel Obreja, preşedintele federaţiei, era să-i coste pe boxeri prezenţa la Mondialele de la Baku.
Cumva, cumva, lucrurile s-au aranjat pe ultimii metri, băieţii au mers în Azerbaidjan cu steag cu tot şi tînărul Juratoni, 21 de ani, şi-a cîştigat biletul pentru JO de la anul. Mai mult, ieri şi-a asigurat şi o medalie! Biletul lui şi al României. Al nostru şi al pumnilor noştri strînşi din obişnuinţă, din orgoliu mărunt, din puţină furie. Bogdan nici nu bănuieşte, poate, ce a obţinut prin victoriile lui la vicecampionii olimpic, respectiv mondial. A obţinut ca mătuşa istorie să ne mai ţină pe genunchi încă vreo cîţiva ani. Ne-a asigurat prezenţa pe următorul DVD. Lansarea oficială: în a doua zi a Olimpiadei, pe 28 iulie. Vă aşteptăm!
{{text}}