Între Tirana şi comuna Variaş, de lîngă Timişoara, sînt 825 de kilometri, dar marţi seară, la România-Albania, Srgian a simţit mereu căldura familiei care s-a chinuit să vadă meciul strînsă în jurul unui calculator, pentru că meciul n-a fost televiziat
La plecarea spre stadionul "Qemal Stafa", Luchin i-a spus colegului său de camere, Bălgrădean: "Presimt că o să marchez în seara asta. Să mă aştepţi pe bancă, o să vin să te îmbrăţişez!". La casa părintescă din comuna timişoreană Variaş, familia verifica Internetul, singura şansă de a-l vedea pe "copilu'" la treabă, în condiţiile în care meciul nu s-a televizat. Emoţii mari: mama, Delia, tatăl, Dragoslav, şi o mătuşă. La Timişoara, Branca, sora lui Srgian, urmărea şi ea partida pe calculator cu aceleaşi emoţii.
"Pînă am prins legătura pe Internet am mai ascultat la radio. Ne-am chinuit, se bloca des imaginea. Am tocit tasta F5. Cel mai important e că am prins perfect golul copilului"
Delia Luchin, mama lui Srgian
"Se ridică părul pe mine cînd aud imnul"
Echipele intrau pe teren. Atmosferă destul de molcomă. Temuţii tifosi albanezi au rămas acasă, în tribune erau doar vreo 3.000. Începe "Deşteaptă-te române!". Srgian îşi aminteşte: "De cîte ori aud imnul, mi se ridică părul. Nu ştiu de ce, aşa sînt eu". La fel şi la Variaş, pentru că, aşa cum spune Delia Luchin, "noi am fost mereu şi vom fi o echipă. În plus, chiar sîntem fani adevăraţi ai fotbalului românesc".
Mama: "Hai, că nu e Barcelona!"
Prima surpriză. "Mă aşteptam să-l am adversar pe Roshi, dar au schimbat, l-au dus pe el pe dreapta, la Latovlevici, şi eu m-am trezit cu Bakaj, colegul meu de la Dinamo. Ştiam că e mai static, am zis că n-o să fie probleme. Nu mi-a fost teamă deloc", povesteşte Luchin.
Dar Albania a înscris prima: "A fost greşeala mea, la fazele fixe eu trebuia să fiu acolo. Toţi ne-am cam pierdut poziţiile la faza aia". Şi albanezii veneau ca un tăvălug. "Nu ştiu ce a fost. Poate am intrat prea relaxaţi. Îi lăsam să vină peste noi, parcă îi invitam să ne dea gol. Am jucat modest rău". La Variaş, mama îl încuraja: "Mai cu viaţă! Hai, că nu sînt Barcelona sau Brazilia".
Mutu: "Gata, hai pe ei!"
Pauză. Un vestiar trist. Piţi i-a încurajat, "ne-a cerut să urcăm, să nu-i mai lăsăm să vină peste noi". Mutu şi-a bandajat o tăietură urîtă de crampon. Era şi el supărat. S-a ridicat: "Gata! Hai pe ei!". "A doua repriză am fost alţii. Altă atitudine. Dacă jucam de la început aşa, alta era soarta jocului. Şi, pe teren, chiar am simţit că Mutu ne-a tras după el, spre poarta lor. Dacă începeam noi aşa. Ei aproape că nici n-au mai ajuns pe la poarta noastră în repriza a doua". La Vraniaş, "echipa" începea şi ea să spere.
"Eu am crescut în spiritul sîrbesc, ar trebui să arăt mai mult asta pe teren. Am încredere în noua generaţie, în cei mai experimentaţi.Trebuie să jucăm la fel cu orice adversar"
Srgian Luchin
"Sînt mîndru că am înscris"
Torje bate corner. Mingea se scurge prin careul albanez. Dintr-un grup de jucători, Luchin o împinge în poartă din alunecare. Se îmbrăţişează cu colegii. Acasă, "echipa" e în culmea fericirii. "Săream de bucurie prin casă, şi eu, şi tatăl lui, şi mătuşa. Sînt aşa de mîndră că fiul meu a scos România din belea", îşi aminteşte mama. Fundaşul dinamovist: "E primul meu gol la «naţională». Sper să mai vină şi altele. Acolo era locul meu la fazele fixe, să vin la bara a doua. Am înţeles că în spatele meu era Mutu, dar eu eram deja în unghi, nu ştiu dacă el putea să înscrie. Are timp să-l egaleze şi să-l depăşească pe Hagi. Ştiu că o să înscrie goluri mult mai impotante pentru «naţională». O să pun tricoul în ramă. Mama se ocupă de asta. Decupează totul despre mine din ziare, păstrează tricourile". După meci i-a transmis imediat un mesaj.
"Felicitări din inimă pentru un meci mare făcut de un copil mare!"
mesajul Deliei Luchin pentru fiul ei
Primul telefon, acasă
"Nu sînt deloc mulţumit de rezultat, de fapt, nu era nici,unul dintre noi. Eram cu toţii dezamăgiţi. Parcă avem un fel de blocaj. Dar sînt sigur că nea Piţi o să găsească soluţii, iar noi o să redevenim o echipă puternică", spune Luchin. După meci, a sunat prima dată acasă. "Am vorbit cu mama, cu tata, erau şi ei fericiţi pentru mine. Mi-au zis să rămîn cu picioarele pe pămînt. Mai ales tata, care a jucat fotbal în tinereţe şi care, după fiecare meci, e cel mai mare critic al meu. Mă încurajează, dar mă şi ceartă cînd joc prost. Aşa o să fac, nu sînt genul care să şi-o ia în cap" spune internaţionalul care a început fotbalul destul de tîrziu, la 12 ani, la LPS Timişoara, ca mijlocaş dreapta.
Felicitări şi la şcoala din Variaş
Ieri, mama lui Luchin s-a dus ca de obicei la serviciu. Este învăţătoare la şcoala din Variaş: "Toată lumea mă opreşte să mă felicite pentru băiatul meu. Sper să o ţină tot aşa. Mulţi sînt tineri, joacă în echipă cu alţi jucători consacraţi şi poate le este teamă să nu greşească. Dar Mutu i-a ajutat enorm. Eu cred că noua generaţie va duce România la Mondiale şi la Europene. Curaj!".
{{text}}