Pau Gasol, cel mai valoros baschetbalist european şi unul dintre aşii NBA, are două mari pasiuni: cărţile şi medicina
Numai sezonul trecut, pivotul lui LA Lakers şi al "naţionalei" Spaniei a citit douăzeci de cărţi în cantonamente. Şi a cucerit al doilea titlu continental consecutiv!
La 31 de ani, Pau Gasol este, clar, one of the best. Nu de azi, ci din istoria baschetului european. Şi ca joc, şi ca performanţe. Campion mondial în 2006, vicecampion olimpic în 2008, dublu campion continental, în serie, 2009-2011, cu Armada Roja, avînd şi două titluri la rînd în NBA în faimosul tricou galben-violet al lui Los Angeles Lakers. Între el şi ceilalţi jucători, nu e doar o diferenţă de clasă sub panou. "Sînt un intelectual în sport", afirmă pivotul catalan de 2,15 m, pasionat de lectură, dar şi de medicină, pe care a studiat-o şi pe care nu a părăsit-o total nici acum, în ritmul vieţii sale trepidante, mergînd deseori prin spitale pentru a discuta cu chirurgii şi cu pacienţii lor, dar şi pentru a participa activ la cîteva operaţii. O raritate de sportiv apare în interviul deosebit realizat de L'Equipe: Pau Gasol, vorbind despre cărţi, medicină şi analiza specială a baschetului european şi nord-american.
- Antrenorul tău de la LA Lakers, Phil Jackson, obişnuieşte să ofere cărţi jucătorilor săi în funcţie de centrul lor de interes. Kobe Bryant, starul lui Lakers, a primit un studiu despre leadership, iar Dennis Rodman, frumosul nebun al lui Chicago Bulls, o antologie a fotografiilor cu motociclete. Ţie ce ţi-a oferit?
- În trei ani, Jackson mi-a dăruit trei cărţi. Prima, în spaniolă, era Fiesta, scrisă în 1926 de Ernest Hemingway, în care eroul descoperă sărbătoarea taurilor de San Fermin de la Pamplona. A doua îi aparţine chilianului Roberto Bolano, 2666, apărută în 2004. Un roman foarte dens asupra corupţiei şi violenţei din Mexic, care începe cu o serie de asasinate. Foarte instructivă. A treia, o satiră, se numeşte Catch 22, de Joseph Heller. Acţiunea se desfăşoară în Al Doilea Război Mondial şi este povestea unui pilot american, căpitanul Yossarian, care încearcă să-şi salveze pielea simulînd nebunia.
"Ador să citesc"
- Jackson, cel mai valoros antrenor din istoria NBA, cu 11 titluri de campion, şase cu Michael Jordan, trei cu Shaquille O’Neal şi două cu Kobe Bryant, mărturisea că nu a văzut nici un alt jucător în întreaga sa carieră care să citească atît de mult ca tine.
- E adevărat, ador să citesc. Pentru mine, este o cale de a mă îmbogăţi intelectual, dar în acelaşi timp de a mă destinde. Lectura îmi aduce o formă de echilibru care permite ruperea ritmului vieţii mele, pentru a nu trăi fiecare clipă la o sută de kilometri la oră. Aş fi şi mai fericit dacă aş putea citi mai mult în timpul sezonului.
- Cîte cărţi ai citit sezonul trecut?
- Doar douăzeci.
- Unde citeşti?
- În cameră, înainte de siestă, sau seara, înainte să mă culc. În timpul sezonului, mă linişteşte şi mă ajută să adorm mai bine. Altfel, pe vreme frumoasă, îmi place să ies pe terasă, la mine acasă, şi să mă pierd printre paginile cărţii. Însă momentele de calm sînt atît de rare în timpul unui campionat.
"Factorul uman" l-a inspirat pentru titlul mondial
- Sînt cărţi care te-au ajutat să devii mai bun ca baschetbalist?
- Bineînţeles. Ultima oară, a fost o lucrare despre self-management, care îţi arată cum să cîştigi în eficacitate, profitînd la maximum de timpul dat. Nu ne fixăm doar obiective profesionale, ci şi personale, spirituale. Totul se leagă. Am citit şi cărţi filosofice, dar vorbesc acum de cărţi practice. First Thing First, a lui Stephen R. Covey, mi-a ghidat paşii. Be Excellent at Anything, de Tony Schwarz, m-a ajutat să fiu cel mai bun în toate aspectele vieţii. Creînd etape intermediare înainte de a atinge vîrful.
- Aceste cărţi de management chiar îţi aduc ceva?
- Da. Şi pe foarte multe planuri. Stabilirea priorităţilor, organizarea şi echilibrarea vieţii. Cum îţi păstrezi ideile clare, în ciuda unui context care, uneori, te poate "fura"? Aceasta mă provoacă să-mi fac analiza zi de zi, să-mi păstrez o anumită linie de conduită şi să-mi ameliorez relaţiile cu oamenii din jurul meu: familie, prieteni, coechipieri. În fine, mă ajută şi să-mi afirm calităţile de lider. Cum abordezi un Campionat European sau orice challenge? Cum să fi mai uman, dar şi convingător în acelaşi timp? Aceste cărţi sînt foarte utile pentru a-ţi pune obiectivele în ordine, apoi în perspectivă.
- Sînt cărţi pe care le-ai citit şi pe care le-ai putea lega de o competiţie?
- Evident. Pentru fiecare titlu din NBA sau pentru cele cucerite cu "naţionala" Spaniei există o carte. De exemplu, cînd mă gîndesc la Mondialul japonez, din 2006, mă văd citind "Factorul uman", a lui John Carlin, folosită apoi ca scenariu de Clint Eastwood pentru filmul Invictus. Sînt evocate viaţa lui Nelson Mandela, situaţia politică din Africa de Sud şi reuşita lui Mandela de a conduce o ţară într-o situaţie haotică. Acest gen de carte e o sursă de inspiraţie extraordinară, care te mişcă şi care te ajută să păşeşti dincolo de clipele dificile din timpul meciurilor.
"Întîrziam la antrenamente din cauza cursurilor la medicină"
- I-ai oferit, la rîndul tău, o carte lui Phil Jackson?
- Trilogia lui Stieg Larsson, Millennium. Îi plac cărţile cu o bună intrigă.
- Ai reputaţia de a fi un jucător intelectual. Aceasta şi pentru că, la 16 ani, erai la echipa de juniori a Barcelonei şi, în acelaşi timp, începeai Facultatea de Medicină. Cum te descurcai?
- Era dur să împaci ambele pasiuni. Pînă la urmă, a fost imposibil, pentru că medicina îţi acaparează tot timpul. Ar fi trebuit, probabil, să urmez studii mai puţin constrîngătoare. În zilele în care aveam cursuri, întîrziam mereu la antrenamente. La acea vreme, nu ştiam deloc că voi deveni jucător profesionist, în orice caz, nu voiam să fac o alegere între baschet şi medicină. Doar că, la sfîrşitul primului an de juniori, am început să călătoresc cu Barca B, iar clubul mi-a propus în scurt timp un contract Pro.
- Nu ţi-ai împlinit visul din copilărie, acela de a deveni chirurg.
- Aş spune mai degrabă medic, pentru că nu ştiu ce specialitate mi-aş fi ales dacă aş fi continuat medicina. Am fost mereu atras de lumea medicală. Mama era internistă, iar tata infirmier, mă aflam permanent în contact cu spitalul, deja mă gîndisem cum voi ajuta eu oamenii. Mi-ar fi plăcut să-mi închei facultatea, dar visam şi să ajung un mare baschetbalist. Atunci a trebuit să aleg.
- Cum au reacţionat părinţii?
- Ei ar fi preferat să continuu drumul deschis în medicină, dar ştiau că medicina cere o disponibilitate totală, ceea ce era incompatibil cu baschetul.
- Nu mai citeşti cărţi de medicină?
- Nu, dar colaborez mereu cu diferite spitale şi cu UNICEF. Ajut cînd pot, dar mai mult în plan umanitar, decît medical.
"Sînt un jucător cerebral şi pasionat"
- Nu regreţi alegerea?
- Absolut deloc. Am o viaţă minunată, sînt un privilegiat. În fiecare dimineaţă, cînd mă trezesc, îmi spun că am făcut alegerea potrivită.
- Ca baschetbalist, te consideri un jucător cerebral?
- Sînt un jucător foarte cerebral, dar nu disociez acest aspect de pasiune, pentru că fără pasiunea jocului nu aş avea aceeaşi intensitate în timpul meciurilor. Însă, înaintea fiecărei partide, îmi place să-mi studiez adversarul, punctele lui forte, cum să profit de punctele sale slabe şi în ce manieră să-mi impun superioritatea pentru ca, astfel, să-mi susţin colegii pe teren.
- Ai şi puncte slabe?
(Se gîndeşte, trec cîteva secunde...)
"Sînt un învingător"
- N-ai chiar nici un punct slab?
- Toţi avem, normal. Nu sînt nici cel mai puternic, nici cel mai impunător pivot din punct de vedere fizic, chiar dacă la nivel european eu sînt de departe numărul unu. În Statele Unite, unde fizicul primează, nu mai sînt primul. Dar am muncit mult în aceşti zece ani de NBA. Jocul meu aproape de coş s-a ameliorat net, gîndindu-mă că, la început, aveam tendinţa să mă îndepărtez de panou pentru a şuta dintr-o poziţie exterioară, fiind foarte rapid. Astăzi sînt mai lent, de aceea m-am apropiat de inel. Dar, fără nici o îndoială, sînt un jucător complet.
- Nu ţi se reproşează deseori că eşti prea moale sub coş, că îţi lipseşte agresivitatea în dueluri, că eşti prea cerebral?
- În NBA, europenii au fost mereu catalogaţi astfel. Noi sîntem tehnici, cu un joc mai apropiat de fundamentul baschetului, însă mai slabi fizic decît americanii. E drept că am întîlnit aceste critici întreaga mea carieră, mai ales la echipe nu atît de bune ca Lakers, la Memphis, de exemplu. Am lucrat cu mai mulţi preparatori fizici în cei zece ani de NBA şi sînt tare pe picioare. Acum, pot afirma în sfîrşit că sînt un învingător, care a adunat destule trofee în carieră.
- Debarcînd în Statele Unite, nu ţi-a fost dificil să te adaptezi la un joc mult diferit de cel din Spania, purtat mai ales spre dueluri unu contra unu şi spre confruntare fizică?
- Jocul în State este mai individualist, cu jucători care pot face diferenţa, fără a avea nevoie de o tactică genială pentru a puncta. E exact opusul la ceea ce se întîmplă în Spania şi în Europa, unde jocul e bazat pe colectiv, pe pase. A fost un proces îndelung, dar sînt foarte fericit că am ajuns în această situaţie. Am reuşit să mă menţin la un nivel foarte înalt în două stiluri de joc atît de diferite.
"Prefer jocul european înaintea celui din NBA"
- Ce stil de joc preferi?
- Prefer jocul european înaintea celui din NBA, pentru că baschetul e un joc colectiv. Iar cel mai frumos lucru e să priveşti jucătorii pasînd. Dar înţeleg că performanţele individuale transformă baschetul într-un sport mai atractiv.
- Tu ai deschis drumul compatrioţilor spre NBA, devenind primul spaniol care are succes în America...
- E o senzaţie minunată. Am vrut să realizez ceva ce nici un alt spaniol nu a reuşit înaintea mea, ceva ce nici un alt european nu a reuşit înaintea mea. Am făcut-o!
"Ador să citesc. Pentru mine, este o cale de a mă îmbogăţi intelectual, dar în acelaşi timp de a mă destinde. Lectura îmi aduce o formă de echilibru care permite ruperea ritmului vieţii mele, pentru a nu trăi fiecare clipă la o sută de kilometri la oră"
Pau Gasol, baschetbalist spaniol
"Pentru fiecare titlu din NBA sau pentru cele cucerite cu «naţionala» Spaniei există o carte"
Pau Gasol, baschetbalist spaniol
"Am o viaţă minunată, sînt un privilegiat. În fiecare dimineaţă, cînd mă trezesc, îmi spun că am făcut alegerea potrivită"
Pau Gasol, baschetbalist spaniol
"Sînt un jucător foarte cerebral, dar nu disociez acest aspect de pasiune, pentru că fără pasiunea jocului nu aş avea aceeaşi intensitate în timpul meciurilor
Pau Gasol, baschetbalist spaniol
13.733 de puncte a adunat Pau Gasol în NBA pentru două echipe. Memphis Grizzlies şi LA Lakers
31 de ani are pivotul lui Lakers şi al "naţionalei" Spaniei
2,15 m este înălţimea celui mai valoros jucător european
Se antrenează cu Barca. Nu joacă la Barca!
Într-o perioadă în care NBA e încă în lockout, conflictul dintre patronii cluburilor şi angajaţi nefiind nici acum soluţionat, mulţi jucători din campionatul nord-american şi-au găsit pentru o scurtă perioadă echipe în Europa sau Asia. Pau Gasol a refuzat. Se antrenează cu Barcelona, dar nu poartă oficial tricoul blaugrana. "Aş fi putut, însă nu plănuiesc acest lucru. Nu mi se pare corect ca un club să beneficieze de un baschetbalist de calibrul meu, pentru ca apoi, dintr-o dată, cînd se va încheia lockout-ul, să-l piardă", spune pivotul lui Lakers, explicînd: "Cu un om de asemenea dimensiune, Barcelona ar trebui să-şi modifice jocul. Iar plecarea mea în timpul sezonului ar penaliza echipa şi nu mi-ar plăcea. În plus, nu mi se pare o necesitate momentan. Voi vedea peste o lună sau două dacă nu se schimbă nimic în NBA".
DATELE LUI PAU GASOL
1980 – Se naşte la Barcelona, pe 6 iulie (are 31 de ani)
1996 – Joacă la juniorii Barcei şi intră la Facultatea de Medicină
1998 – Devine campion al Europei la juniori cu "ninos de oro", generaţia de aur spaniolă, care îi include printre alţii pe Juan Carlos Navarro şi pe Jose Calderon
2001 – Realizează dubla campionat – cupă în Spania cu Barcelona. Selectat al treilea în draft de către Atlanta Hawks, dar cedat la Memphis Grizzlies
2002 – Ales cel mai bun tînăr jucător din NBA
2006 – Cîştigă Campionatul Mondial în Japonia cu "naţionala" Spaniei, dar nu dispută tocmai finala, din cauza unei fracturi suferite la piciorul drept
2008 – În februarie, e transferat în cursul sezonului la LA Lakers, în schimbul a trei jucători: Kwame Brown, Jarvis Crittenton şi Aaron McKie
2009 – Cucereşte primul din cele două titluri consecutive de campion NBA cu LA Lakers
2011 – Îşi completează palmaresul cu al doilea Campionat European cîştigat în serie cu Spania
{{text}}