Azi se împlineşte o lună de cînd Simona Alexandru şi coechipierele sale au cucerit titlul mondial la spadă » Povestea unui titlu mondial

.





Simona povesteşte ce gînduri a avut, prin ce emoţii au trecut ea şi colegele sale în Italia, cînd i-a fost teamă că o să piardă şi cît de tare a durut-o genunchiul.



30 de zile au trecut de cînd Simona Alexandru era purtată pe braţe de antrenorul Dan Podeanu şi îmbrăţisată de coechipierele sale, Ana Maria Brînză, Anca Măroiu şi Loredana Dinu, pe o planşă în Catania. 30 de zile de la tuşa de aur dată în faţa chinezoaicei Na Li în finala mondială care s-a încheiat cu scorul de 27-26. Sînt momente care rămîn agăţate în trecut. "Mi se pare că e aşa departe", spune Simona. N-au trecut decît treizeci de zile de cînd adrenalina curgea prin venele ei. I-am propus Simonei să privim împreună momentele pe care ea le-a simţit direct, lovituri în genunchi, suferinţa Anei, determinarea Loredanei, rigoarea Ancăi.



Primele secunde

Cadrul se deschide cu întuneric şi cu planşa de la Catania luminată, Cadrul se lărgeşte şi se arată tabela. Steagurile României şi Chinei faţă în faţă. Scorul 0-0. Timp 3:00 de scurs în cîte 9 asalturi.



- Simona, ai văzut finala după ce te-ai întors?

- Nu.



- Aveţi atît de multe succese, cînd vă întoarceţi, vă uitaţi la înregistrări?

- Nu, doar prin cantonamente ne mai uităm la unele momente pentru a ni se explica unde am greşit sau ce am făcut bine. Niciodată de la cap la coadă.



Primele imagini sînt cu chinezoaicele adunate pe planşă."Ce emoţii, parcă n-aş şti cum se termină", spune Simoma şi se trage mai aproape de ecranul calculatorului. Acolo, de partea cealaltă a planşei se zăreşte o siluetă albă. E a Simonei. Fata care acum e îmbrăcată în blugi, cu un tricou pe care rîde o iepuroaică, are părul desfăcut. Altfel decît arată pe planşă. Spadă e lîngă ea. "Nici nu mai ştiu pe unde am costumul". Imaginile întrerup conversaţia. Antrenorii chinezi, Yujie Sun. După 47 de secunde apare din nou Simona în cadru. Cea de lîngă mine priveşte atent. "Ce serioasă sînt! Nu mi se aprindea masca".



Momentul salutului însă n-a apărut pe ecran.



- Eraţi foarte concentrate la salut. Ana le-a îndemnat pe ele să fie primele.

- Da, noi nu vrem să fim primele care salută. E o chestie de-a noastră. Cu chinezoaicele ne e mai uşor, dar cu nemţoaicele e mai greu pentru că nici ele nu vor să fie primele. Dar pînă la urmă tot noi cîştigăm.



"Nu mă recunosc"

La 1:18 începe finala. "Acum nu mă mai durea genunchiul, nu mai aveam nimic. A fost o finală foarte grea, interzisă cardiacilor. Ana era accidentată. Am vorbit înainte de a începe şi am zis că nu contează ce a fost la individual, trebuie să ne luăm revanşa".



Prima tuşă e a Simonei. Se face linişte. Şi dintr-o dată, la scorul de 3-3, Simona spune: "Aici m-am împiedicat. Vai, ce m-am enervat, mă dusesem bine în acţiune!". Pe ecran, Ana Pascu avea o faţă nemulţumită. Asaltul se termină. Simona din ecran scoate masca. "Nici nu mă recunosc. Atunci cînd ţip nu o fac conştient, mă transform cu totul". Ştafetă este predată Ancăi, care se reîntîlnea cu Na Li, cea care o învinsese în semifinale. "Anca n-a reuşit să treacă peste ce s-a întîmplat la individual". În timp ce pregăteau instalaţia, Simona îi spunea că se poate. N-a fost chiar aşa pentru că Anca a pierdut cu 0-2. Apare în imagini şi Dan Podeanu. "Săracul", spune plină de căldură în voce Simona. Înainte de finală le-a instruit ca după fiecare tuşă să se întoarcă pentru a primi indicaţii. "Crezi că am făcut aşa ceva? Desigur că nu. Loredana a fost singura care a respectat acest lucru. Bine, am zis că la început o să fie timp de giugiuleală, aşa cum spune dom' Podeanu, adică de tatonare, o tactică pasivă, da' noi de unde, noi bam-bam".



După ce Anca a coborît de pe planşă, ştiam că va intra Ana. "Ne gîndeam cum să tragă Ana accidentată, să-i lipim spada cu leucoplast de mînă. Ne veneau tot felul de idei, mai ales că pînă la final nu mai putea fi înlocuită".



Realitate diferită

Pe scenă apare şi al patrulea personaj. Loredana. La fel de serioasă. Împotriva lui Luo Xiojuan. "Am emoţii. Lore a fost extraordinară, a şi cîştigat asaltul". Dar n-a fost aşa, ci 2-3. "De ce aveam eu impresia asta?" Pe ecran scrie Dinu. "Nici nu mă obişnuiesc cu noul nume al lui Lore"



- O să faci şi tu schimbarea de nume?

- Da, de la primul concurs din 2012 o să fiu Gherman. În acte e aşa din luna august.



Loredana mai pierde o tuşă. Dan Podeanu îi explică. Pe fundal se vede şi Ana. "Stabilim cine să vorbească. Cînd e Loredana, vorbeşte Ana, cînd e Anca vorbesc eu. Deşi ne trezim că vorbim una peste alta. E haos". Camera e din nou pe tabelă. 9 în dreptul Chinei, 7 în dreptul României. Urcă pe planşă rănita Ana. Pe faţa Simonei se vede îngrijorarea, parcă n-ar şti că Ana va termina finala fără să se accidenteze grav. N-a fost tocmai ce sperau, Ana pierde cu 1-4. "Părerea mea e că Ana a intrat prea încrezătoare pentru că toate ştim cum trage Sun. Ne cunoaştem mult prea bine". Scorul se schimbă, se ajunge la 13-8. "Las-o aşa îi ziceam! Asta face parte şi din maturizarea noastră pentru că înainte voiam fiecare dintre noi să facem totul. Să recuperăm şi să ajungem în avantaj. Acum nu mai e aşa"



- Ţi-a fost frică în vreun moment că o să pierdeţi?

- În momentul ăsta, cînd China ne conducea cu cinci tuşe. Mă gîndeam cum mai recuperăm noi, pentru că ele sînt foarte bune pe apărare.



Genunchiul nărăvaş

Pe ecran, din nou, Simona. "Se vede că mi-era un pic teamă de asalt. Nu-mi vine să cred cît sînt de serioasă. Mă şi gîndeam că pe unde m-a prins Luo m-a şi bătut". Numele de pe tabela mare sînt mai multe roşii, semn că nu mai e mult pînă la final. E a cincea parte.



Prima tuşă în dreptul Simonei. Ţipă şi strînge pumnul. "Nu e conştient, mi-a intrat în reflex" La 13-11, e surprinsă. "Uite, am dat o tuşă cînd eram corp la corp, de obicei nu-mi ies astea, sînt cu vîrfu' prin stele". Pe monitor genunchii se lovesc brutal. Lîngă mine se aude un "au", abia rostit. Simona ştie cu precizie momentul. Faţa îi este transformată, intervine doctorul. "Recunosc că aveam nevoie şi de un moment de respiro. Aveam genunchiul bine asigurat". Dan Podeanu aplaudă şi i se citeşte pe buze, "Hai, Simona!". Mai era un minut din asaltul al cincilea. "Uite, vezi, aici mai aveam timp, dar nu m-am repezit, ţine de maturitate. Oricum, nu mai puteam să îndoi genunchiul". Acest lucru se observă şi în imagini, piciorul drept rămînînd imobil, şi Simona căzînd. O acţiune ratată. Antrenorul cu mustaţă îi explică. Atunci nu-l auzea, dar acum Simona îi dă dreptate. "Da, dom' Podeanu, aşa trebuia să fac".



A şasea parte i-a aparţinut Loredanei. A pornit de la 13-12, cu campioana mondială Na Li. Prima tuşă şi scorul e egal. Toată lumea respiră pentru o secundă uşurată. Anca ţipă şi are un pix în mînă.



- Ce scria Anca în timpul finalei?

- Rezerva trebuie să ţină foaia, ca să nu avem probleme, să nu ni se ia vreo tuşă.



- Vi s-a întîmplat?

- Da.



- Şi Ana parcă scria ceva mai devreme.

- Ana mereu scrie cînd coboară de pe planşă, ce a dat, unde a luat. Pentru că uiţi ce se întîmplă.

Ridurile se adîncesc pe faţa antrenorului. Loredana cîştigă asaltul cu 4-3.



Ţipătul durerii

Urmează Ana cu mîna în piuneze. Înainte ca imaginile să curgă, Simona îşi aduce aminte. "A ţipat o dată aici de durere. Iar a doua zi avea o arsură imensă pe mînă de la spray, dar măcar n-a mai durut-o pe moment. Oricum a făcut raze, i-au făcut o injecţie ca să poată concura". A fost bine pentru România, Ana, deşi a suferit, a luat asaltul cu 4-1. Mai erau 20 de secunde din asaltul Anei, Simona răsuflă uşurată: "Gata. Mai avem puţin". România conducea cu 20-17. Aşa avea să rămînă şi după asaltul Loredanei. "Înainte cu cîteva secunde de a intra pe planşă m-am retras cîteva secunde" Un mic rezumat înainte de a vedea ultimele trei minute. "Pierd repede primele tuşe lăsate moştenire de Ana".



Finalul nebun

Pe monitor Simona se pregăteşte şă-şi pună masca. Simona din prezent îşi muşcă buza de jos, pune mîinile pe faţă. Urmează trei minute intense. "Hai, fată!", îi strigă coechipierele. "Parcă nici nu sînt eu. Am început greu, am lăsat-o pe ea să mă domine, mie îmi place să atac şi în primele minute nu am făcut asta".



- Sînt cele mai grele minute?

- Parcă sînt ore.



Cînd mai erau 77 de secunde scorul devine egal. 23-23. 58 de secunde rămase. 26-25 pentru China, doar 30 de secunde pînă la final. "Nu l-au filmat pe domnu Podeanu?, cred că aici îi căzuse mustaţa"."Multă lume a zis aici că s-a terminat". Dar ea nu. 26-26. "Am avut timp să mă gîndesc. Dacă atac sau merg la prioritate. Am ales prioritatea", spune zîmbind. "Eram sigură că o să dau eu tuşa de aur". Antrenorul şi fizioterapetul României simt nevoia să se sprijine. Ana ţipă după ce ambele becuri se aprind. Simona tace. "Mi-am zis, ori la bal, ori la spital". Şi a fost la bal. Cînd îmbrăţişările umpleau ecranul, Simona de lîngă mine spunea, "Doamne, Doamne!", retrăind clipele de acum o lună. Ecranul e negru. Din 7 decembrie fetele se întorc la treabă.



Alegerile Simonei dacă s-ar face un film după finala din Catania

Titlu: Echipa fantastică

O melodie din coloana sonoră: "S-o facem lată încă o dată!"

Eu-Kristen Stewart

Ana Brînză- Maia Morgenstern

Loredana Dinu-Adela Popescu

Anca Măroiu-Stela Popescu

Dan Podeanu-George Clooney



16 tuşe a dat în finala de la Catania Simona Alexandru

6 tuşe a reuşit Loredana Dinu în ultimul act al CM

5 tuşe a dat Ana Brînză în finala de acum o lună



Simona Alexandru

Născută pe12 aprilie 1985, la Bucureşti

CE: 3 medalii de aur cu echipa de spadă, 2008, 2009, 2010

CM: 2 medalii de aur cu echipa de spadă, 2010, 2011



Finală CM: România-China 27-26

Simona Alexandra-Sun Yujie 5-4(5-4)

Anca Măroiu- Na Li 0-2 (5-6)

Loredana Dinu-Xiaojuan Luo 2-3(7-9)

Ana Brînză-Sun Yujie 1-4 (8-13)

Simona Alexandru-Anqi Xu 4-0 (12-13)

Loredana Dinu-Na Li 4-3 (16-16)

Ana Brînză-Anqi Xu 4-1 (20-17)

Loredana Dinu-Sun Yujie 0-0 (20-17)

Simona Alexandru-Na Li 7-9 (27-26)