Horia Tecău speră să treacă de faza grupelor la Turneul Campionilor: "Visez la semifinale”

Calificat în premieră la Turneul Campionilor, Horia Tecău a luat ieri pulsul uriaşei "The O2 Arena", sala cu 23.000 de locuri din Londra care va găzdui gala laureţilor actualului sezon ATP. Emoţionat, dar şi bucuros, constănţeanul s-a antrenat alături de partenerul său, suedezul Robert Lindstedt, cu gîndul la întîlnirea cu ceilalţi granzi din circuit. Pentru cîteva minute şi-a permis să viseze la o calificare în semifinale, care i-ar aduce un cadou perfect pentru finalul anului, prezenţa în Top 10 al clasamentului la dublu.



- Horia, te afli în faţa celei mai mari provocări a carierei. Ai emoţii?

- Am, mai ales că este prima participare la Turneul Campionilor. În ultimii doi ani am jucat însă meciuri extrem de importante, sub o presiune enormă, am acumulat multă experienţă şi sper să le depăşesc. Trebuie să mă concentrez, pentru că nu am nimic de pierdut.



- Au fost trei înfrîngeri consecutive la ultimele turnee. V-a dat peste cap această calificare?

- Nu ne-a dat peste cap, poate că ne-am relaxat un pic pentru că nu am mai jucat sub presiunea acumulării punctelor. Au fost însă turnee mari, cu adversari dificili şi s-a jucat mai tot timpul pe muchie de cuţit. La Paris, am avut un set avantaj şi 3-1 în setul secund şi nu ar fi trebuit să pierd acel meci. Ne-am pregătit tot timpul cu gîndul la Turneul Campionilor, dar şi cu dorinţa de a obţine rezultate care să ne aducă în primii zece la finalul sezonului, atît pe mine cît şi pe Robert, pentru a intra cu un moral ridicat în următorul an. Nu ne-a ieşit aşa cum am vrut, astfel că trebuie să mergem măcar în semifinale la Londra pentru a încheia în Top 10.



- Ce şanse aveţi să treceţi de faza grupelor?

- Nu există meciuri uşoare la acest nivel, ca să cîştigi trebuie să-i învingi pe cei mai buni din lume. Totul este posibil, nici măcar fraţii Bryan nu sînt de nebătut. Cu atît mai mult, să treci de liderii mondiali chiar la Turneul Campionilor ar reprezenta o experienţă fantastică, care ne-ar da şi mai multă încredere. Îi cunosc foarte bine, pentru că i-am întîlnit de patru ori. În afară de finala din acest sezon, de la Wimbledon, am mai jucat împotriva lor în urmă cu doi ani, la Roland Garros şi US Open, cînd făceam pereche cu Andrei Pavel, dar şi în Cupa Davis. Cu Melzer şi Petzschner am jucat o singură dată în această formulă, anul trecut, în finala de la Wimbledon, şi avem de luat o revanşă. Pe Paes şi Bhupathi nu i-am întîlnit niciodată într-un meci oficial, dar îi ştim foarte bine, pentru că ne-am antrenat de multe ori împreună.



- Este Londra oraşul-talisman pentru tine?

- Mă bucur că mă întorc la Londra, este un oraş special. De fiecare dată îmi vin în minte finalele jucate la Wimbledon, şi la juniori, şi la seniori. Mi-am făcut mulţi prieteni, lumea mă cunoaşte şi mă simt extraordinar. Sper să joc aşa cum am făcut-o pe iarba de la Wimbledon.



- Federer a declarat că se bucură pentru calificarea ta la Londra.

- O laudă venită de la un jucător de asemenea nivel nu poate decît să mă onoreze. Sînt bucuros, mai ales că ne cunoaştem şi a urmărit tot timpul evoluţia mea şi a lui Robert. Federer este alt gen de jucător, implicat în tot ceea ce se întîmplă în circuit, nu doar la turnee. Se interesează de jucătorii tineri, de situaţia fiecăruia în ţările de origine, ştie tot despre colegii din circuit.