În acest sezon la Astra, Ousmane N'Doye s-a specializat în "furturi" de mingi. După 14 etape, internaţionalul senegalez a săvîrşit peste 130 de astfel de "infracţiuni"! Adversarii i-au luat frica: "Ăsta adună toate mingile de parcă ar fi ale lui, ne strică jocul!". :)
Cifrele arată că N'Doye reuşeşte ceva mai mult de zece recuperări pe meci! Cu acest "scor" îi devansează pe stelistul Bourceanu şi pe gorjeanul Pintilii, următorii clasaţi în top. Gazeta i-a făcut o vizită mijlocaşului chiar la el "acasă", în cantonamentul Astrei, să lămurească dacă africanul este vreun "colecţionar".
15 goluri în 104 meciuri în campionat are N'Doye. A mai jucat în ţară pentru Dinamo şi FC Vaslui, debutînd în Liga 1 în tricoul galben-verde în februarie 2008
27 de apariţii are N'Doye pentru echipa naţională a Senegalului, conform Wikipedia, înscriind un gol
"Dintre mijlocaşii defensivi din campionat îmi place Bourceanu. Are fizic bun, e încăpăţînat şi determinat pe teren, ca şi mine"
De cînd am ajuns în România, am sentimentul că mă place toată lumea. Nu ştiu de ce. Poate şi datorită felului meu de a fi, sînt sociabil şi zîmbesc mult"
Ousmane N'Doye, mijlocaş defensiv Astra
INTERVIU // "Eu sînt inima echipei, n-am voie să greşesc!"
Ousmane spune că un fotbalist poate fi eficient la recuperare doar cu determinare şi o viziune excelentă asupra jocului
- Felicitări, Ousmane!
- Pentru ce?!
- Păi, n-ai aflat? Eşti cel mai bun recuperator din Liga 1 în acest moment!
- A, nu vă cred! Mi-a mai spus asta ieri unul dintre antrenori şi că vor veni ziarişti să facă un interviu cu mine şi nu am crezut. (rîde)
- Spune-ne ce îi trebuie unui mijlocaş la închidere ca să reuşească să intercepteze cît mai multe baloane. E ştiinţă sau e super-glue?
- (rîde) Normal că îţi trebuie anumite calităţi. Prima este inteligenţa de joc, cît de bine vizualizezi diferitele situaţii din timpul meciului. Asta îţi conferă un plasament ideal. Apoi, determinarea, cît de dispus eşti să alergi şi să te baţi pentru a recupera posesia. Astea nu sînt însă suficiente dacă nu te ajută şi un fizic pe măsură, rezistent.
- Fratele tău, care joacă la FC Copenhaga, e mult mai ofensiv, el intră să dea goluri. Unde e plăcerea să intri pe teren cu gîndul numai de a strica tot ce creează alţii?
- Fiecare îşi face meseria pe segmentul unde e distribuit. Eu pot să joc orice, n-am un post preferat, însă dacă sînt trimis la închidere, atunci asta fac. Cînd începe meciul, numai asta am în cap: să alerg să le iau mingea adversarilor şi s-o redau cît mai repede coechipierilor. E ca şi cum ai face cadouri, nu e asta ceva plăcut? (rîde)
- Totuşi, nu ţi-ar fi plăcut să ai tehnicitatea lui Ronaldinho, de exemplu?
- Să ştiţi că sînt destul de tehnic, nu sare mingea din mine. Mie îmi place însă să mă adaptez fişei postului. Fotbalul se împarte în trei compartimente. (Se uită în jurul lui şi arată spre cel mai apropiat coechipier) Uite, Budescu, de exemplu, trebuie să ştie să o ia cu el, să o facă p-aia, p-aia, să păcălească fundaşul, că joacă în atac. Mie nu-mi trebuie astea. Cum recuperez mingea, trebuie să scap repede de ea. Eu sînt inima echipei, iar inima nu are voie să dea rateuri. Ar fi fatal.
{{text}}