John Carlos, medaliat cu bronz la JO din 1968 şi faimos pentru pumnul ridicat către văzduh pe podium, în semn de protest, a scris o carte în care povesteşte însemnătatea acelui gest.
Sprinterul american John Carlos a cucerit bronzul în proba de 200 de metri de la Jocurile Olimpice din 1968, de la Mexico City. Este însă mai celebru pentru gestul său de pe podium, unde, alături de compatriotul său Tommie Smith, medaliat cu aur, au lăsat capul în pământ şi au ridicat pumnul înspre cer, într-un protest împotriva rasismului. Cei doi atleţi de culoare au sosit la premiere desculţi, ca semn al sărăciei populaţiei afro-americane. Simbolul "Black Power" a rămas un moment controversat în istoria Olimpiadelor. Carlos a susţinut mereu că nu a fost vorba despre ceva separatist sau superior, ci despre un protest împotriva injustiţiei şi inegalităţii rasiale şi etnice. Salutul acela însă i-a costat însă scump. Au fost daţi afară din satul olimpic şi au primit ameninţări cu moartea mult timp după încheierea Jocurilor Olimpice.
Carlos a mai alergat foarte puţin după acea Olimpiadă, a jucat fotbal american şi a fost antrenor de atletism într-un liceu. Acum are 66 de ani şi tocmai a terminat de scris cartea autobiografică "The John Carlos Story: The Sports Moment That Changed the World."
Popularitate extinsă
Ce l-a determinat să scrie această carte acum? "Am simţit că îmbătrînesc şi că trebuie să las ceva copiilor şi nepoţilor. Circulă foarte multe poveşti despre mine. Am vrut ca oamenii să ştie cine sînt cu adevărat", spune fostul atlet. Americanul de culoare crede că imaginea sa în Statele Unite a fost greşită. "Toată lumea a crezut că sînt un balaur care scuipă foc şi care îi urăşte pe albi, care urăşte America. Nimic mai departe de adevăr. Eram preocupat numai de ceea ce era corect şi ceea ce era incorect", îşi aminteşte Carlos momentele din 1968.
I-a schimbat acel salut de pe podium viaţa? "Cred că mi-a oferit o vizibilitate mai mare în tot ceea ce am făcut. Nu mi-a schimbat existenţa. Dacă acest fapt nu s-ar fi întîmplat, aş fi făcut aceleaşi lucruri cu viaţa mea. Doar că nu aş fi fost remarcat că le-am făcut. Iar faptul că am devenit un simbol - alţii m-au adus la acest rang, nu eu singur", crede fostul sportiv.
John Carlos crede că sportivii din ziua de azi sînt mult mai lipsiţi de curaj. "Nu îşi fac cunoscute ideile". Totuşi, îi admiră pe baschtebalistul Steve Nash, pe jucătorii de fotbal american Charles Woodson şi Michael Strahan. Pe fostul jucător de baschet Kareem Abdul Jabar. Pe totţi cei care au avut momentele lor de protest, de căutare a dreptăţii şi egalităţii.
Care sînt diferenţele între Olimpiadele de acum şi cea din 1968? "Schimbarea esenţială constă în faptul că banii au invadat Olimpiada. S-a permis unor sportivi să primească mulţi bani. Unor copii. Nu ştiu dacă este bine sau rău. Pur şi simplu asta s-a întîmplat. În 1968 ne dădeau 2 dolari diurnă. Cei mai mulţi dintre noi eram căsătoriţi, aveam responsabilităţi. Trebuia să reprezentăm America, dar America nu ne punea nimic la dispoziţie. Nu era o chestie rasială sau etnică. Eram toţi trataţi la fel de prost", spune John Carlos.
Îngrijorat de problemele economice
Carlos a vorbit la multe adunări Occupy Wall Street. "Le-am spus că sînt acolo să-i susţin. După 43 de ani încă mai luptăm pentru egalitate. Pentru ca toată lumea să poată merge la liceu şi să aibă un job decent. Acum nu mai contează dacă eşti negru sau alb, poţi să te ratezi în ambele circumstanţe. Toţi se întreabă dacă vor avea bani, dacă îşi vor păstra slujba, dacă odraslele lor pot merge la liceu".
John Carlos încă mai crede însă în puterea protestului de orice fel. "Consider că toţi cei care se înhamă la o luptă de lungă durată pot determina o schimbare la nivel mondial. Cuvîntul cheie este insistenţa".
Ce înseamnă, de fapt, Black Power?
Ideologia Black Power a înflorit în anii '60 şi '70 la nivel mondial, dar mai ales în rîndurile americanilor de culoare. Black Power punea accentul de mîndria oamenilor de culoare şi propovăduia crearea unor instituţii politice şi culturale care să promoveze interesele colectivităţii afro-americane şi valorile acestei etnii. Black Power exprima un set de ţeluri politice, de la apărarea împtriva oprimării rasiale, pînă la instituirea unor instituţii sociale şi economice cu iz clar separatist.
Smith, şi el autor
Tommie Smith, celălalt protagonist al gestului controversat, a publicat şi el o autobiografie, în 2007, intitulată "Silent Gesture". În august 2008, tot el i-a făcut cadou triplului campion olimpic de la Beijing Usain Bolt unul dintre pantofii cu care a cucerit titlul la 200 de metri în 1968. În 2010, Smith şi-a scos la licitaţie medalia olimpică de aur pentru 250.000 de dolari. Licitaţia s-a încheiat fără nici o ofertă.
{{text}}