Realul creat de portughez a jucat iar timorat. I-au lipsit un stil bine conturat şi personalitatea.
Momentul a făcut vîlvă. "De ce se întîmplă mereu la fel? De ce Barcelona e ajutată de arbitri? De ce?", răbufnea Mourinho pe 27 aprilie 2011, după eşecul cu catalanii, 0-2 în turul semifinalelor Ligii. Aceeaşi întrebare şi-o pune Jose acum. De ce nu o poate anihila pe Barca, deşi a studiat-o foarte atent, o ştie perfect, are o dorinţă de răzbunare enormă, ba porneşte cu avans printr-un gol în secunda 22, cel mai rapid din istoria El Clasico? De ce?
JOC LA DISTRUGERE.
Tiki-Taka a ajuns o sperietoare universală. Ca să-i reziste, Realul lui Mourinho caută în primul rînd să distrugă jocul Barcelonei, să-i anihileze posesia. Această strategie nu reprezintă neapărat un antidot, deoarece suferă construcţia, cea care, susţinută constant, oferă siguranţă, încredere, eficienţă. Tocmai de aceea, madrilenii par în contratimp, suficient pentru dezvoltarea unui veritabil "complex Barca".
CR7 DISPĂRUT.
Nici jucătorul de la care Real aşteaptă salvarea nu izbuteşte mare lucru. Sîmbătă, Ronaldo a dispărut. A apărut doar intermitent, ratînd o ocazie mare şi bătînd aiurea două "directe". La final chiar a fost fluierat.
FĂRĂ IDENTITATE.
Alcătuită din mulţi mercenari, majoritatea aduşi de Jose, Real pare o echipă lipsită de stil, în care primează jocul personal, nu cel colectiv. Din identitate a început să piardă o dată cu plecarea lui Raul. Aşa s-a ajuns ca ultima victorie în campionat a madrilenilor în faţa Barcei să dateze tocmai din mai 2008. Nu întîmplător, un gol i-a aparţinut atunci legendarului număr 7 din "Bernabeu".
P.S. Încă un avertisment pentru Mourinho: tradiţia spune că echipa care cîştigă turul din El Clasico ia şi titlul.
{{text}}