Alan Moore a visat să scrie istorie în fotbalul american, dar a fost nevoit să se înroleze în armată pentru a lupta în Vietnam. La 61 de ani a luat însă o decizia care i-a schimbat viaţa.
"Niciodată, niciodată, dar niciodată să nu renunţaţi la visele voastre. Credeţi în voi pentru că orice este posibil. Asta le spun mereu nepoţilor mei", este fraza impresionantă a lui Alan Moore. Un puşti în anul 1968, Alan juca fotbal pentru colegiul său atunci cînd au început înrolările pentru războiul din Vietnam. Pasiunea pentru sport era uriaşă, dar dragostea pentru ţară a învins. A plecat la război, nu a uitat niciodată fotbalul, dar cînd s-a întors priorităţile sale se schimbaseră. "A trebuit să îmi găsesc un loc de muncă şi am făcut ceea ce făcea toată lumea atunci. Am întemeiat o familie şi fotbalul a rămas pe planul secund", spune cel care a devenit un exemplu pentru americani.
Criza economică l-a îndreptat spre istorie
Culmea! Criza economică a avut un factor decisiv în destinul lui Alan Moore. La 61 de ani, în urmă cu cîteva luni, acesta şi-a pierdut locul de muncă în construcţii. Şi-a analizat rapid opţiunile şi a decis că a venit vremea să se gîndească la el şi la ceea ce şi-a dorit toată viaţa. S-a înscris la Universitatea Faulkner din Alabama, iar în prima zi s-a dus direct la antrenorul echipei de fotbal. "Coach, vreau să le arăt tuturor că nu trebuie să renunţe niciodată la visul lor şi că vîrsta nu este un motiv pentru a nu termina studiile. Este ceva ce vreau să fac şi sînt pregătit să mor încercînd să-mi îndeplinesc dorinţa", a fost discursul cu care l-a cucerit pe antrenorul Gregg Baker.
"Iniţial nu ştii cum să reacţionezi cînd un om de 61 de ani vine şi îţi spune că vrea să se apuce de fotbal. Mi-am dat seama rapid că ceea ce ne poate aduce în afara terenului este mult mai important decît ceea ce poate aduce în teren. Iar el a înţeles asta". Totul s-a schimbat însă în luna octombrie a acestui an, cînd echipa lui Moore juca împotriva colegiului "Ave Maria". Ce ironie nu? Echipa sa era în avantaj şi brusc s-a făcut linişte. Baker a decis să îi dea o şansă celui care aştepta acest moment de peste 40 de ani. Cu aceeaşi gheată veche de peste 4 decenii pe care a scris mesajul "Believe", Alan Moore a înscris un punct intrînd în istorie drept cel mai bătrîn jucător care a marcat în fotbalul american de colegiu
"Pentru noi este tataie"
Alan Moore este un bunic care are cinci nepoţi şi o familie numeroasă. De fapt, el este un bunic şi pentru coechipierii săi. "Îmi spun tataie, bunicuţule, bătrînelule sau old school. Mai sînt unele porecle, dar acelea nu vi le pot spune", explică amuzat kickerul de rezervă al celor de la Faulkner. Chiar şi antrenorul l-a pus în dificultate. "De multe ori vine la mine şi îmi spune «Da domnule, ce trebuie să fac?». Îi explic că aşa ar trebui să mă adresez eu lui", spune Baker. Dar nici vorbă de supărare pentru omul de 61 de ani: "Pentru mine este o onoare întotdeauna cînd intru pe teren alături de aceşti copii. De ce o fac? Pentru că pot pentru că îmi face plăcere şi pentru că mi-am dorit mereu acest lucru. Şi în definitiv, de ce nu?", spune Alan, care în final demonstrează că nu şi-a pierdut simţul umorului. "Ce nu aş mai putea să fac acum? Pai nu cred că aş mai putea să dau testul de rezistenţă. De fapt aş putea, dar cred că pînă mîine reuşesc să îl termin".
"Tot ceea ce îmi doresc acum este să le demonstrez oamenilor că trebuie să încheie ceea ce au început" - Alan Moore, 61 de ani
{{text}}