Atacantul Vasluiului simte şi acum frustrarea pentru titlul ratat în vară în faţa Oţelului. Şi e convins că grupul de acum aflat sub comanda lui Hizo, plus două, trei întăriri, poate realiza în 2012 un spectaculos event pentru moldoveni.
- Wesley, cel mai bun străin din Liga 1 în 2011, cum sună pentru tine acest premiu?
- A fost cel mai bun an din cei trei de cînd sînt la Vaslui. Un campionat încheiat pe locul secund, un nou sezon cu şanse la titlu, sîntem calificaţi şi în sferturile de finală ale Cupei României. Plus o experienţă interesantă în cupele europene. Şi vreau din ce în ce mai mult pentru echipă! Sîntem tot mai puternici şi trebuie să reuşim pînă la urmă să devenim campioni! A fost greu să rezistăm cu un grup mic la un ritm de jocuri din trei în trei zile, cu jucători accidentaţi, fără posibilitatea de a efectua transferuri. Dar dacă domnul Porumboiu ne va ajuta în iarnă cu două, trei achiziţii importante, vom avea motive şi mai multe să visăm la locul întîi!
- Ratarea titlului în vară e probabil marele regret al anului!
- Nu vreau să vorbesc urît despre Oţelul, despre arbitraje, despre ce s-a petrecut în sezonul precedent. Asta e treaba antrenorului, a preşedintelui. Am fost furaţi, toată lumea zice asta şi acum, dar gîndul meu nu se mai duce înapoi. Privesc doar spre viitor şi, din actualul sezon, îmi pare rău de patru momente.
"Am fost supărat după 2-2 cu Lazio"
- Hai să le auzim!
- Am pierdut prea uşor cu Ceahlăul şi cu Sportul. Nu e lipsă de respect faţă de aceste echipe, nu spun că sînt formaţii slabe, dar cred că puteam obţine mai mult în faţa lor. Şase puncte pierdute contează enorm! Apoi, sufăr pentru greşeala pe care am făcut-o cu Sporting Lisabona, cînd am fost eliminat. Am adus prejudicii echipei, am pierdut din cauza mea şi asta m-a afectat foarte mult. În Portugalia, aveam şansa unui rezultat asemănător celui de la Roma, cu Lazio.
- Şi al patrulea?
- Egalul de pe Olimpico! Ştiam că formăm un grup capabil să explodăm cu Lazio şi, chiar dacă eram conduşi la pauză cu 1-0, stătusem mai bine în teren şi simţeam că putem să recuperăm. Am întors la 2-1, dar, din păcate, am scos, pînă la urmă, doar un punct. După meci, am fost foarte supărat cîteva ore, fiindcă trecusem pe lîngă o ocazie excelentă de a învinge. Indiferent de starea mea, să nu uite însă nimeni că echipa a făcut un lucru super la Roma!
"Mă doare tot corpul, dar încă nu s-a rupt nimic"
- Ar fi reuşit Vasluiul mai mult în Champions League decît acest zero din dreptul Oţelului?
- Cînd lumea a văzut grupa noastră de Europa League, aproape toţi au prezis că nu vom fi în stare să facem vreun punct. Şi totuşi, ambiţia şi valoarea noastră au demonstrat că nu există motive să ne facem de ruşine. Am jucat ofensiv, ne-am concentrat la fiecare partidă, am dat tot pe teren şi n-am trecut degeaba prin această competiţie. E treaba Oţelului cum s-a prezentat în Champions League, dar eu spun că Vasluiul a arătat că se poate ridica deasupra oricăror pronosticuri pesimiste în ce priveşte cupele europene.
- Ai ajuns la 44 de goluri în 95 de partide jucate în Liga 1, fiind golgeterul all-time dintre stranierii care au marcat în prima divizie din România. L-ai depăşit pe Demollari. Ce înseamnă acest record pentru tine?
- E un lucru foarte personal, pentru că, atunci cînd îmi voi termina experienţa din România, se va vorbi în continuare despre mine prin prisma acestui top. Mă face mai responsabil, mă obligă să fiu mai bun. Iar eu nu sînt genul de jucător care să stea acum cu nasul pe sus şi să spună: «Gata, mi-am făcut treaba, de-acum pot s-o las mai moale!». Din contră, dorinţa mea e să marchez în continuare, să întăresc acest record, să-mi ajut echipa să cîştige de fiecare dată. Şi mulţumesc lui Dumnezeu că nu mi-a dat nici o accidentare de cînd am venit la Vaslui. E drept că mă cam doare tot corpul, dar încă nu s-a rupt nimic!
- I-ai executat mereu pe cei de la Dinamo, ai cinci goluri contra lor în 5 partide. Pare că meciurile cu "cîinii" te mobilizează la maximum!
- Nici nu mi-am dat seama de acest amănunt, dar e drept că împotriva lui Dinamo am marcat cam mereu. Şi e o senzaţie specială să înscrii împotriva unui adversar dintre "greii" campionatului! Aşa că promit să fac la fel cu Steaua, cu Rapid, cu CFR Cluj.
"Aş juca pentru «naţionala» României, dar n-aş face singur minuni"
- Golul cel mai drag de cînd ai venit în Liga 1?
- Cel din aprilie 2010, cînd am înscris cu capul pentru 2-0 cu Braşovul, în semifinala de Cupă. Pierdusem turul cu 1-0, iar golul meu întorcea calificarea, obţinută pînă la urmă cu un clar 4-0. A urmat prima finală din istoria Vasluiului, pierdută, din păcate, la penalty-uri, cu CFR Cluj.
- Cum ai răspunde unei eventuale propuneri de a fi naturalizat spre a juca pentru "naţionala" României?
- Am 31 de ani, ar fi frumos să pot evolua pentru România, dar cred că aveţi jucători şi un antrenor care formează un grup bun. Au nevoie însă de timp pentru a creşte. Sigur, ar fi simplu să spun «Da!», dacă ar veni cineva şi m-ar invita să joc pentru reprezentativa voastră. Însă lucrurile nu sînt aşa de simple. Depinde ce s-ar aştepta de la Wesley, fiindcă nu sînt un Dumnezeu, să vin la lot şi să cîştig tot de unul singur. Aş putea doar să-i ajut pe ceilalţi să facem împreună lucruri frumoase, să ne respectăm reciproc, să avem aceleaşi planuri de performanţă.
- N-ar fi însă mai puternic decît orice gîndul că ai putea evolua în tricoul României la Mondialul din Brazilia, în 2014, chiar la tine acasă?
- Eeei, mai sînt trei ani pînă atunci şi cred că e mai aproape posibilitatea de a merge atunci cu fiul meu pe stadion, în galerie, şi să-i arăt pe teren: «Uite, cu băieţii aceştia am jucat eu cînd eram la Vaslui!». Fiindcă în campionatul de acum din România sînt destui jucători, colegi sau adversari, care s-ar putea regăsi în "naţională" la Mondialul din Brazilia.
Încîntat de Marius Niculae şi Antal
- Ce fundaşi şi ce atacanţi îţi plac în Liga 1?
- Apărători periculoşi mi-au fost Cadu, Brandan şi Geraldo. Sînt fundaşi cu experienţă, lucrează cu inima pentru clubul lor. Asta îi întăreşte, îi face şi mai redutabili. Iar dintre atacanţi îi admir pe Marius Niculae şi pe Antal. Primul e un marcator adevărat, pur-sînge. Iar gălăţeanul aleargă mult, ajută şi defensiva, apare la finalizare, e extrem de mobil, se face util în permanenţă. Mie-mi plac în general jucătorii concentraţi pe gol, pe obiectiv, nu cei care driblează la infinit, fără rezultat benefic echipei.
- De cînd eşti în România, ai vorbit foarte puţin despre familia ta. Ne povesteşti acum ceva despre viaţa ta de copil în Brazilia?
- Am avut o viaţă grea. Mama lucra la curăţenie, se trezea la 4 dimineaţa şi muncea pînă la 9 seara. Iar tata a fost dat afară din casă de familie. Cînd aveam 19 ani, mama m-a întrebat dacă nu vreau să dau un test la fotbal şi n-am vrut la început. Simţeam nevoia să mă bucur de viaţă. Am acceptat însă pînă la urmă şi am mers la o mică echipă din Sao Paolo. În primul an, nici n-am mai ajuns acasă de Sărbători, fiindcă n-am avut bani pentru autobuz, care face cam 14 ore pînă la ai mei. Dar apoi preşedintele i-a plăcut de mine şi mi-a dat puţini bani, doar cît să mănînc. Dormeam, stăteam în cantonamente, jucam. Dar apoi s-a petrecut o schimbare după primele 4-5 luni, în care trăiam mai la şmecherie, aşa!
"Sînt idol pentru copii, n-am voie să greşesc"
- Anume!
- Am avut o discuţie cu un bătrîn care m-a întrebat: «Puştiule, ce vrei tu de la viaţă? Nu vrei să-ţi faci o familie, să cîştigi bani adevăraţi, nu zece euro pe lună?». Şi mi-am dat seama că omul mi-a deschis ochii. Avea dreptate că trebuie să fac mai mult şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că, din acel moment, drumul meu a mers numai în sus!
- Un mesaj dedicat celor care au votat pentru tine?
- Le mulţumesc şi lor, şi celorlalţi, care au avut alte păreri. Dar tuturor le promit să joc tot mai bine şi să nu fac greşeli, pentru că în România ştiu că sînt mulţi copiii care mă consideră un model, un idol. N-am voie să-i dezamăgesc!
"Nu sînt ipocrit, joc pentru bani"
Wesley despre posibila plecare de la Vaslui: "Dorinţa mea e acum să lupt la actualul club să luăm titlul şi Cupa României. Pe asta sînt concentrat. Dar, în general vorbind, dacă Steaua, Rapid, Dinamo, CFR Cluj, oricine ar fi, îşi doreşte să mă aibă, va trebui să se gîndească dacă mă poate plăti. Muncesc pentru bani, să asigur familiei mele un viitor fără griji, nu sînt ipocrit să spun «Gata, din momentul ăsta intru pe teren doar pentru plăcerea mea!». Nu merge aşa! Eu sînt însă acum mulţumit că Vasluiul a devenit o echipă puternică şi sînt gata să-mi fac onest treaba mai departe aici, aşa cum ştiu mai bine".
"Timpul nu prea îmi permite, din păcate, să stau prea mult cu soţia, cu copilul. Cînd avem liber, mai mergem la Mall în Iaşi, mîncăm şi ne întoarcem. Nu sîntem la Vaslui pentru distracţie!"
"Sînt prieten cu Brandan şi cu Eric, cei care au cîştigat premiul Gazetei înaintea mea. Pablo e un jucător polivalent, de admirat, iar Eric îţi poate rezolva singur un meci. Îi respect şi-i admir!"
"Nu vreau să mai rămîn în fotbal după terminarea carierei. Sînt prea mulţi mafioţi! Eu sînt un tip corect şi nu-mi place asta. Voi prefera să stau cu familia, să urmăresc meciurile la televizor. Dar patru-cinci ani de acum înainte nu se pune problema să mă retrag!"
"Cînd ajung în Brazilia, obişnuiesc să organizez meciuri în beneficiul familiilor sărace, iar soţia mea obişnuieşte să meargă deseori la biserică, să se roage pentru sănătatea noastră" (Wesley, atacant FC Vaslui)
Clasament general
1. WESLEY 25p
2. Adailton 18p
3. M. Antonio 12p
4. Cadu 6p
5-6. Brandan 5p
Weldon 5p
7. Bawab 4p
Click pe imagini pentru a vedea cum au votat redactorii Gazetei, ai GSP TV şi oamenii de fotbal
La început părea mătăhălos. Greoi şi rigid în mişcări. Nimeni nu l-a crezut pe Porumboiu cînd a pariat pe el. Pînă la final însă, şeful Vasluiului n-a greşit. Wesley a început treptat să se impună şi să etaleze fotbalul spectaculos al ţării din care provine. Şi-a transformat masivitatea în cea mai dură armă. Brazilianul de 31 de ani a jucat în Liga 1 95 de meciuri. A marcat pentru vasluieni 44 de goluri şi niciodată, contrar obiceiului, patronul nu l-a certat public aşa cum a făcut-o cu mai mulţi dintre jucătorii pe care-i plăteşte.
Wesley e altfel. A venit clar pentru banii lui Porumboiu, dar, spre deosebire de alţii care au trecut prin Moldova, pare că pune şi suflet. Mărturie stau măcar evoluţiile sale din Liga Europa. Cititorii Gazetei l-au văzut fotbalistul străin al anului şi n-au greşit. Wesley a fost cel mai bun. Dar în toată povestea lui de succes nu trebuie să uite doi oameni: Sînmărtean şi Adailton. Măcar 15 la sută din premiul de care se bucură el azi se datorează şi lor.
{{text}}