Costel Enache se confesează, exprimîndu-şi filosofia ca tehnician, dar îşi dezvăluie şi alte trăsături de caracter, completînd un tablou care îl prezintă ca om şi ca antrenor.
Costel Enache (38 de ani) e una dintre surprizele plăcute ale actualei stagiuni. Antrenor din noul val, moldoveanul a fost mereu cumpătat la vorbă, modest şi a ales să se exprime prin jucătorii săi, care au făcut cîteva partide spectaculoase sau eficiente în toamna revenirii în prima divizie. Fostul mijlocaş a avut sabia demiterii, la un moment dat, deasupra capului, însă lama nu l-a atins, iar Enache a ieşit cuceritor, învingînd Steaua cu 1-0. Nu întîmplător, cu 13 puncte luate în deplasări şi 9 acasă, Ceahlăul e singura nou-promovată care nu are probleme la retrogradare, nemţenii gîndindu-se să termine chiar în top 8. Şi-au pierdut faima de "echipa lui Pinalti", acum sînt trupa lui Enache, o formaţie de provincie de genul "greu de ucis".
- Domnule Enache, cum e Ceahlăul în prezent?
- Nu sîntem nici în zona fierbinte, nici la răcoare, departe de orice griji. E mai mult decît se aşteptau unii în prima parte a campionatului, dar, sincer, nu e super. OK, nu sîntem la retrogradare, asta şi fiindcă n-am trişat fotbalul, n-am sărit cîte două trepte deodată, avem o organizare bună la club, nu doar la echipă. Ne-am propus obiectiv să terminăm pe locurile 8 -12, însă, mai presus de toate, să cristalizăm o idee de joc.
- Se poate spera din nou la meciuri în cupele europene cu Juventus Torino şi Real Mallorca, mai ales că aţi jucat în acele partide?
- Să nu ne grăbim, mai e mult pînă la asemenea gînduri frumoase. Dacă vom confirma în retur parcursul bun din toamnă, ne vom gîndi la aspiraţii mai înalte.
"Nu-s războinic, n-am săbii, sînt băiat paşnic"
- Sînteţi unul dintre cei mai tineri antrenori din divizie. Cum vă spun jucătorii?
- Sîntem mai apropiaţi, că lucrăm de ceva vreme împreună. "Nea Costel" îmi spun, dar respectul prefer să mi-l arate prin exprimarea pe teren. De ce să-mi zică "dom' profesor"? E şi forţat, şi pentru mine, şi pentru fotbal. "Mister"? Sîntem români! În fine, străinii îmi zic "coach", probabil li s-ar împletici limba în gură dacă m-ar striga "nea Costel".
- Ce tip de antrenor tindeţi să deveniţi?
- Nu poţi copia un anume tip. Să zici, uite, ăsta e cel mai bun, ca ăsta vreau să fiu şi eu! Iei de la unul carisma, de la altul limbajul, pui de la tine ceva şi aplici modelul respectiv. De exemplu, n-aş putea fi precum Sorin Cîrţu, coleric. Am luat lucruri de la alţii pe care, cred eu, le pot transmite jucătorilor. Alt exemplu, am făcut nişte cursuri la şcoală cu domnul Chihaia din care am luat multe chestii ce le pot aplica eu, chiar dacă dînsul n-a fost antrenor mulţi ani la Liga 1.
- Ce fel de antrenor sînteţi?
- În filmul românesc "Brigada Diverse" era un episod despre "femeia fără semnalmente". Nici prea tînără, nici prea bătrînă, nici prea frumoasă, nici prea urîtă, nici prea scundă, nici prea înaltă, nici blondă, nici brunetă. Cam aşa sînt şi eu. Nu sînt la extreme.
- Ca jucător, aţi lucrat cu antrenori duri, gen Halagian, Florin Marin, Hizo. V-au influenţat?
- Sînt duri profesional, foloseau o metodă ce a fost de succes pentru ei, dar eu n-aş putea fi astfel. Nu sînt războinic, n-am săbii la mine, sînt un băiat paşnic. De la ei am luat rigurozitatea.
"M-o lăuda lumea, dar nu sînt în primii 5 din ţară. Încă!"
- Sînt oameni în fotbalul românesc care vă plasează în primii 5 antrenori pe 2011. Cum vă simţiţi?
- Chiar îmi zicea un prieten că dacă mă întreabă cineva din media pe cine să trec la categoria "antrenorul anului" să mă pun pe mine, pentru că, spunea el, "dacă tu nu ai încredere în tine, atunci cine să aibă?!". Pe bune acum, nu sînt încă de primii 5. Voi fi! Sînt oameni mari în antrenoratul din România cu multe performanţe, eu îmi ştiu locul, să nu exagerăm!
- O să fiţi acuzat de prea mare modestie.
- Dar aşa e. Uite, trebuie să le mulţumesc secunzilor mei, oamenii-tampon între mine şi jucători, care preiau din nervii mei şi din frustrările jucătorilor. Mai sînt kinetoterapeutul, doctorii, magazinerul, masorii, oameni mai în vîrstă ca mine, dar care sînt alături de mine, de echipă, chiar şi după înfrîngeri, cînd nu e totul roz. Fiindcă important e cînd e omul alături la rău, la bucurie am o mulţime de amici.
- Care este tipul preferat de jucător?
- Cei pe care îi am în lot sînt preferaţii mei. Nici eu nu sînt vreo minune de antrenor, nici ei, dar sîntem muncitori, ei acceptă pregătirile pe care le spun eu, sînt deschişi la dialog, chiar formăm o familie frumoasă.
"Am vise lumeşti"
- Nu vă enervează faptul că dumneavoastră nu sînteţi mediatizat decît cu o zi înainte de un meci cu Steaua, Dinamo sau Rapid şi apoi doar dacă învingeţi?
- Fotbalul e şi business. Ştiu că numele noastre nu vînd decît dacă sînt asociate cu nişte branduri. Da, te simţi frustrat, fiindcă şi noi am vrea să spunem cum am gîndit un meci, de ce aşa şi pe dincolo, şi eu doresc să-mi laud băieţii etc. Dar trebuie să acceptăm realitatea şi să vrem să-i batem mereu pe toţi ca să ne fie bine.
- Sînteţi la primul sezon de prima ligă. La ce nivel aţi vrea să ajungeţi în viitor?
- Visele mele sînt mai lumeşti, nu m-am gîndit niciodată la Real Madrid, Barcelona, nici la echipa naţională. N-am ajuns la nivelul maxim, asta e clar. Încă învăţ cu ce se mănîncă meseria asta.
- Dar la ce echipă mare din Liga 1?
- E prea devreme, cine o să citească o să zică "Ia uite şi pe Enache acum, îi place vorba şi se bagă în seamă!". Mai am multe de arătat la Ceahlăul.
"N-aş duce acum mai mult de 15 minute pe teren"
- Vă e dor de un meci cu "prietenii" de la Gloria Bistriţa?
- Da, acum da! Fiindcă sînt momente cînd mă simt bătrîn şi-aş vrea să joc fotbal. Ştiu eu unde bateţi, dar răspund cum îmi convine mie. Oricum, cu Pandurii, de exemplu, n-aş mai duce meciul din teren.
- Nu aveţi nici 40 de ani, n-aţi avut tentaţia să mai jucaţi fotbal? Dănciulescu, la 35 de ani, de exemplu, e printre cei mai buni din campionat.
- Mai mă bag la antrenamente, n-aş putea zice că mă fac de rîs. Dar atît. N-aş face faţă duelurilor de acum din Liga 1, nu la nivelul de pregătire pe care eu îl cer de la jucătorii mei. Poate aş duce 15-20 de minute, însă sînt dueluri tari, par ele mai uşoare, dar vă zic, se joacă tare.
- Ce vă doriţi de la 2012?
- Confirmarea şi menţinerea lucrurilor frumoase din 2011. Adică sănătate mie, familiei, jucătorilor, conducătorilor de la Ceahlăul. Restul le facem dacă sîntem sănătoşi.
"Eu sînt încă un puştan printre antrenori, un novice. Am avut şi şansă, fiindcă mi s-a dat pe mînă o echipă de liga secundă, apoi de prima ligă. Mulţi foşti fotbalişti n-au această oportunitate. Sînt în creştere" (Costel Enache, antrenor Ceahlăul)
"Cea mai importantă victorie a mea, în toamnă, cu Voinţa Sibiu, a fost un moment psihologic. Cea mai mare, adică mediatizată, a fost cu Steaua" (Costel Enache, antrenor Ceahlăul)
{{text}}