Un fotbalist mitraliat e marcat pe viaţă după tragedia de la ediţia din 2010 » Africa AK 47

Cupa Africii are ceva aparte. Mişcările de felină ale jucătorilor, dansul neîntrerupt acompaniat de tobele asurzitoare din tribune. Plus culorile vii ale echipamentelor, care contrastează cu pielea de abanos a Continentului Negru. Dar ultima ediţie a competiţiei, desfăşurată în 2010 în Angola, nu s-a putut elibera de drama care a lovit în primele zile ale anului.



Pe 8 ianuarie 2010, "naţionala" togoleză s-a îmbarcat în două autocare şi a părăsit Pointe-Noire, din Congo, unde făcuse pregătirea. Destinaţia: Cabinda, o enclavă aparţinînd de Angola. Aici trebuia să joace meciurile din grupă. Numai că regiunea era înţesată de grupări teroriste. Şi de ce le-a fost frică n-au scăpat! Poliţiştii înarmaţi pînă-n dinţi care încadrau convoiul nu i-au intimidat pe atacatori.

Mitraliaţi cu AK47. 3 morţi, 2 răniţi grav.



"De obicei, călătoriile noastre sînt foarte vesele, cîntăm şi batem la tamburine. Însă atunci, nimeni nu scotea un sunet", îşi aminteşte fundaşul Alaixys Romao. Portarul Kodjovi Obilale filma cu telefonul mobil. "Aveam impresia că plecăm la război, nu la fotbal". La un sfert de oră după trecerea frontierei, a început războiul. Tirurile de AK47 au transformat autocarele în strecurătoare într-un asalt de 20 minute. Vedeta, Emmanuel Adebayor, a scăpat. Unul dintre şoferi, ofiţerul de presă şi antrenorul secund au fost ucişi. Alţi 9 membri ai delegaţiei erau răniţi. Doi, mai grav: Serge Akakpo (FOTO JOS) şi Obilale. Primul, care atunci avea contract la FC Vaslui, a fost atins de două gloanţe la rinichi, dar a continuat să joace. Acum, e în Slovenia, la Celje. Pentru Kodjovi, a fost sfîrşitul. Sfîrşitul carierei, sfîrşitul unei vieţi normale. Faptul că Togo s-a retras de la turneul final nu-l mai interesa.



Glonţul care i-a terminat cariera

Goalkeeperul în vîrstă de 27 de ani retrăieşte acele momente de groază. "A fost ca în infern. Rafalele de mitralieră m-au nimerit la rinichi şi abdomen, însă un glonţ s-a oprit în coloană. N-am murit, simţeam că nu mi-a venit ceasul încă, deşi afară se zvonea că sînt mort. Dar acel glonţ care mi-a afectat o vertebră m-a terminat". A fost operat în Africa de Sud, apoi, după două luni, transferat în Franţa, la o clinică din Lorient. Înaintea întrecerii, portarul care fusese în lot şi la CM 2006 juca la Pontivy, liga a 5-a franceză. Încă mai spera la Ligue 1. Tragedia din Cabinda a fost şi finalul acelui vis.



"Nu sînt nebun"

Recuperarea a fost dificilă şi n-a avut rezultate. Din cauza acelui glonţ, piciorul drept e inert şi acum. Kodjovi se deplasează cu căruciorul sau în cîrje. Nu îi este uşor deloc. "La început, a fost extrem de dureros. Suferea enorm, iar trauma psihologică a lăsat urme adînci. Noaptea, se trezea în lacrimi, urlînd", povesteşte o infirmieră care a avut grijă de el. "Nici acum nu mi-e bine. Am dureri mari în fiecare zi. Şi noaptea, ca să dorm, iau somnifere". N-a fost convins să accepte ajutorul psihologic: "Nu sînt nebun, n-am nevoie de psihiatru. Mi-e frică să nu mă umple de medicamente şi să umblu toată ziua ca un zombie".



Nu mai are bani. Cine-l ajută?

A descoperit însă "valoarea vieţii. Am stat alături de oameni care sufereau mult mai mult decît mine, cu picioarele amputate, tetraplegici... Eu pot să mă ridic din scaun, pot să conduc maşina, în timp ce ei nu se vor putea mişca niciodată din scaun". Dar altceva îl afectează. Nu mai are bani. FIFA i-a plătit 78.500 de euro. Guvernul togolez l-a mai ajutat cu 53.000. Federaţia franceză, cu încă 10.000. Totuşi, aceşti 141.500 de euro s-au dus rapid pe operaţii şi tratament. Beneficiază de o pensie de invaliditate de 700 de euro, care nu îi ajunge. Guvernul de la Lome i-a promis o rentă anuală. În 2011, togolezii au uitat de ea. Doar Adebayor îl mai susţine financiar, din cînd în cînd.



Ce să facă? Îşi termină studiile, urmează şi un curs de contabilitate şi încearcă să se angajeze. Vrea să se integreze în societate. "La fotbal nu mă mai gîndesc. Mi-ar plăcea să am o viaţă stabilă cu familia mea, să am un loc de muncă, salariu, să fiu liniştit. Trebuie să trăiesc!".



"După acel accident, prietenii pe care îi aveam atunci m-au părăsit. Cînd cobori din tren, păstrezi cîteva contacte, dar nu mai e la fel"

Kodjovi Obilale, fost portar al "naţionalei" Togo



"Nu mai fac parte din lumea fotbalului. Este ca în viaţă. Fotbaliştii cu fotbaliştii, masonii cu masonii şi şomerii cu şomerii"

Kodjovi Obilale, fost portar al "naţionalei" Togo



"Fiul meu de 3 ani are viteză şi nu pot ţine ritmul cu el în cîrje. Cînd văd alţi părinţi jucîndu-se cu copiii lor, mă doare. Eu nu pot să mă joc cu copilaşii mei"

Kodjovi Obilale, fost portar al "naţionalei" Togo



"Lipsa de respect mă enervează, pe toţi îi doare-n cot de mine, celor de la federaţia togoleză nu le pasă deloc. Trebuie să cer eu ajutor ca să mă bage-n seamă"

Kodjovi Obilale, fost portar al "naţionalei" Togo



22 de zile durează Cupa Africii: între 21 ianuarie şi 12 februarie



Europa, fără 184 de africani

O dată cu startul CAN 2012, continentul european va fi privat de 184 de fotbalişti africani. Însă numărul lor a scăzut mult faţă de ediţia precedentă, din Angola, cînd erau 212, maximum în istoria Cupei Africii. De ce sînt acum mai puţini: şase "naţionale" importante, Egipt, Camerun, Nigeria, Africa de Sud, Togo şi Algeria, au ratat calificarea la turneul final. Şi mulţi jucători ai acestor selecţionate au rămas la echipele lor de club.



Doar doi din Liga 1

Campionatul nostru nu are decît doi reprezentanţi la CAN. Cel mai cunoscut, Djakaridja Kone (FOTO JOS), de la Dinamo, care joacă pentru Burkina Faso. Al doilea este Jean Habib Balde (Universitatea Cluj), mijlocaşul "naţionalei" din Guineea. Alt fotbalist de origine africană care a evoluat în România este angolezul Carlos, fost portar al Stelei, singurul care participă la CAN fără a avea contract cu un club.



Top 5 Europa

1. Franţa 64 jucători

2. Spania 17 jucători

3-4. Anglia 14 jucători

Germania 14 jucători

5. Turcia 13 jucători



ŢĂRI ŞI ORAŞE

Guineea Ecuatorială

1. Malabo

Stadion Nuevo Estadio de Malabo

Capacitate 30.000 locuri

2. Bata

Stadion Estadio La Libertad

Capacitate 40.000 locuri



Gabon

3. Libreville

Stadion Stade d’Angondje

Capacitate 40.000 locuri

4. Franceville

Stadion Stade de Franceville

Capacitate 30.000 locuri





Ghana, favorită. Drogba speră

Cum Egiptul, cîştigătoarea ultimelor trei competiţii, nu participă la turneul final, la fel ca alte echipe importante, marea favorită la trofeul Cupei Africii 2012 a devenit Ghana. Care a jucat extraordinar la ultimul Mondial, fiind foarte aproape de calificarea în semifinale. Şi care este foarte motivată la această ediţie: nu a mai cucerit titlul continental din 1982. Au trecut exact 30 de ani. După Ghana, e Cote d’Ivoire, dirijată pe gazon de Drogba. "Elefanţii" se pregătesc să fie numărul 1 în Africa de 20 de ani.



De sîmbătă, pe Eurosport

Întregul turneu final al Cupei Africii 2012 va fi transmis în direct pe Eurosport şi pe Eurosport 2. Primul meci este programat sîmbătă, 21 ianuarie: Guineea Ecuatorială - Libia, programat în oraşul Bata, de la 20:30, pe Eurosport.



TURNEU

Faza grupelor (21 ianuarie – 1 februarie)

Sferturi de finală (4-5 februarie)

Semifinale (8 februarie)

Finală (12 februarie, Libreville)



Grupa A

Guineea Ecuat.

Libia

Senegal

Zambia



Grupa B

Cote d’Ivoire

Sudan

Burkina Faso

Angola



Grupa C

Gabon

Niger

Maroc

Tunisia



Grupa D

Ghana

Botswana

Mali

Guineea