Gazeta Sporturilor de astăzi costă tot 2 lei, dar primeşti, gratis, şi un DVD "Hagi-Cluburile", cu trei ore de fotbal jucat cu măiestrie de Gică Hagi. Nu rata golurile marcate de Rege, multe dintre ele nevăzute la televiziuni în ultimii 20 de ani.
Doctorul face o comparaţie elocventă între Generaţia de Aur şi cea de acum: "Înainte, stăteam liniştit pe bancă, inclusiv la meciurile decisive, fiind convins că ne putem bate cu oricine. Acum, nu mai am acelaşi sentiment pe margine".
- Domnule doctor, ce simţiţi cînd aveţi pe mînă, meci de meci, cantonament de cantonament, soarta medicală a jucătorilor echipei naţionale?
- O uriaşă responsabilitate! Te confrunţi cu probleme mai puţin comune, ajungînd uneori pînă la cele care pun viaţa în pericol. Tratată incorect, o viroză, spre exemplu, poate afecta miocardul şi endocardul, ajungîndu-se la risc vital. Nu e de glumă! Intervenţiile trebuie făcute astfel încît să conservi funcţiile sportive şi vitale. Să nu ajungi să ţii un sportiv pe margine o săptămînă în plus, perturbîndu-i pregătirea şi tonusul de competiţie, dar nici să-i dai drumul la treabă înainte de a fi refăcut integral. E o barieră foarte fină!
CM '98: "Regele" a avut o criză de sciatică înainte de Croaţia
- Ne daţi un exemplu?
- Domne', fiecare jucător e un cîmp de bătălie! Vă dau exemplul lui Hagi înainte de partida cu Irlanda din toamna lui '97, la Dublin, decisivă pentru calificarea la Mondialele din '98. Nu era total restabilit. Avea o viroză, cu febră. Cu toate astea, a intrat pe teren şi a plesnit o lovitură liberă de pe la 35 de metri, deschizînd scorul. S-a terminat 1-1 pînă la urmă. În general însă, te izbeşti deseori de dorinţa jucătorului de a fi pe gazon, chiar şi cînd nu e complet refăcut. Nu te poţi pune de-a curmezişul, pentru că altfel nu mai are încredere în tine.
- Îmi închipui că Hagi avea o dorinţă nebună de a juca, indiferent de starea lui de sănătate!
- Să vă mai spun una cu Gică! Chiar cu o zi înainte de partida cu Croaţia de la Mondialele din '98 i s-a declanşat o sciatică puternică, cu miospasm la coapsa posterioară, riscul de a nu juca era iminent. A ieşit imediat din antrenament şi chiar din acea clipă am pornit refacerea lui. Un jucător nu se poate recupera însă urmînd paşii normali sau mai rapizi dacă nu e convins de acest lucru. Ei, Gică m-a ajutat mereu enorm sub aspectul ăsta!
"Popescu a venit la mine la control de la Londra"
- Cu Gică Popescu era la fel?
- Ambiţios în draci! Şi a avut destule probleme în carieră. Cînd era la Tottenham, s-a urcat odată în avion şi a venit special la tratament la mine pentru o leziune la ligamentul colateral la genunchi. Nu concepea să piardă nici un meci. Şi nu e uşor să stai prin avioane trei ore dus, alte trei ore întors. Dar la mijloc era şi încrederea între noi, fiindcă am coabitat atîţia ani, ne ştim foarte bine caracterele.
- Care era cel mai fragil jucător al Generaţiei de Aur?
- Răducioiu! Nici nu avea un psihic foarte puternic, precum Popescu, Hagi, Lupescu, Dorinel. Avea dese probleme de musculatură, o sensibilitate specială care l-a şi forţat probabil să renunţe la carieră prea devreme. La fel cum a procedat şi Ilie Dumitrescu. Personal, nu i-am înţeles!
"Puiu era mort! Mort!"
- Vă amintiţi vreun meci la care v-aţi confruntat cu o situaţie medicală la limita disperării?
- Cu Belgia, domne', la Bucureşti, în octombrie '93, am bătut 2-1. Dacă nu era acea victorie, nu se mai deschidea momentul Cardiff. Am avut cinci probleme majore. Hagi - ruptură musculară la stîngul, incomplet refăcut. Prunea - leziune cu pareză la ligamentul colateral extern drept, nu putea degaja, se împiedica. Răducioiu - musculatura gambei nevindecată. Popescu - aductorii. Sabău - nu mai ştiu exact ce avea. Vă daţi seama ce era acolo? Se instalase aşa, o panică mută, o apăsare fantastică, nimeni nu scotea o vorbă.
- Selecţionerul era terminat, probabil!
- M-a luat Puiu să ne plimbăm noaptea pe aleile de la Săftica, braţ la braţ, după ce s-au culcat băieţii. Am discutat fiecare caz în parte. Era mort! Mort! Finalul a fost însă fericit. I-am recuperat pe toţi, au jucat şi a ieşit bine. Cu băieţii ăştia, mă aşezam atunci liniştit pe bancă. Aveam sufletul împăcat că putem bate pe oricine, inclusiv în meciurile de care pe care. Domne', cu generaţia asta de acum nu mai pot trăi sentimentul ăsta!
Plimbare amuzantă cu Mickey Mouse
- Ştiu că sînteţi un mare colecţionar de tricouri.
- Le am pe cele originale de la toţi din Generaţia de Aur. Ştiind asta, Ilie Dumitrescu m-a întrebat odată dacă nu pot să-i dau tricoul de la Tottenham, că avea nu ştiu ce obligaţie de rezolvat. I-am zis la revedere şi i-am transmis că făcea bine dacă-mi dădea două, ca să am şi eu de unde să împart!
- O năzbîtie de pe la echipa naţională?
- Eram la Disneyland, în SUA, cu Popescu, Petrescu şi Ilie. Ne urcaserăm într-un car din ăla alegoric, cu Mickey Mouse şi alţi eroi de desene animate. Iar băieţii s-au amuzat de minune trăgînd de coadă acele personaje tot timpul cît a durat plimbarea.
"Chivu a simţit că nu mai poate da totul «naţionalei»"
Pompi îi dă dreptate lui Chivu în decizia de a renunţa la echipa naţională: "A devenit mai sensibil la accidentări doar în ultimii ani. Iar accidentul din 2010 a însemnat o cumpănă de viaţă. Noroc că a scăpat viu şi mai joacă şi fotbal! Programul lui încărcat l-a suprasolicitat şi, nemaiputînd da totul, din suflet, pentru echipa naţională, a hotărît să renunţe. A procedat corect".
"Dan Petrescu era o mare figură, un tip foarte cooperant medical. Din perioada Generaţiei de Aur nu-i tăcea gura deloc! Îl ştiu de copil, de cînd Ilie Stan îi dădea mingea printre picioare la Steaua" (Pompiliu Popescu, medic echipa naţională)
"Mutu a fost înşelat amarnic cu episodul dopajului din Italia. El e şi prea credul uneori. Nu luase pastila de slăbit pentru performanţe sportive. Dacă întreba un medic, scăpa de necaz. Din păcate, Adrian nu şi-a fructificat cariera aşa cum ar fi meritat" (Pompiliu Popescu, medic echipa naţională)
{{text}}