Fratele mult mai celebrului Bruno Alves a acceptat să dezvăluie tot ce a învăţat, a trăit şi a văzut în fotbal, fără să fie nevoit să răspundă sau să comenteze despre patronul său.
"Ce am învăţat din fotbal şi din viaţă". Acesta e titlul unei rubrici care nu lipseşte din nici un număr al revistei Champions, dedicată echipelor care participă în Liga Campionilor. Rînd pe rînd nume mari din fotbal, de la Albertini la Zidane şi de la Prosinescki la Del Piero, au acceptat să-şi dezvăluie cariera şi viaţa fanilor.
Ieri, GSP i-a propus acelaşi lucru lui Geraldo, deci ideea nu e originală. Am adăugat însă ceva aparte, şi anume că nu e nevoit să-l amintească deloc pe Gigi Becali. Ce a ieşit? Are cuvîntul Geraldo Alves:
» Am învăţat din fotbal semnificaţia sacrificiului, a colectivului, să lupţi tu individual ca să faci bine grupului. Victoria comună, a echipei, e mult mai bună decît cea individuală. Asta mi-a dat fotbalul. Să ştii să pierzi ca o echipă şi să ştii să cîştigi ca o echipă.
» N-am devenit fotbalist pentru a ajunge un star, o celebritate. Nici nu cred că ştiam semnificaţia celebrităţii cînd eram mic, ulterior am învăţat. Eu am vrut să ajung fotbalist ca să joc fotbal, asta a fost plăcerea şi pasiunea mea. Atunci cînd am făcut trecerea la profesionism am vrut să mă las de fotbal deoarece am văzut nişte lucruri care nu erau pe placul meu, mizerii, învîrteli, lucruri urîte. Tatăl meu m-a oprit şi m-a susţinut, mi-a zis că dacă iubesc fotbalul să trebuie să renunţ, pentru că dacă faci ceva din inimă atunci învingi tot ce e greu şi nedrept. A avut dreptate, îmi pare bine că n-am renunţat la fotbal.
» Am învăţat că recunoştinţa oamenilor e cel mai de preţ lucru cu care rămîi în viaţă. Vreau ca lumea să-şi aducă aminte de mine ca de un fotbalist de mare caracter şi că am fost un profesionist atît cît am putut eu. Aş vrea să fac chestii spectaculoase, dar ca fundaş e greu, însă sînt pe final de carieră şi vreau să o închei în aşa fel încît copiii să aibă un exemplu în mine.
» Cel mai mîndru de mine am fost cînd am realizat cît de apreciat sînt în România. Ştiu, acum probabil gîndeşti că zic asta fiindcă vorbesc cu un ziarist român, însă sînt sincer. Să vin la atîţia kilometri depărtare de casă şi oamenii să mă iubească şi să mă susţină în momentele dificile, asta e onorant. Am învăţat că dacă îţi cîştigi prieteni care te susţin cînd îţi e greu, aşa cum a fost în cazul meu, atunci eşti împlinit.
» Cariera mea ar fi fost altfel dacă Mourinho ar fi rămas la Benfica în 2000. Îmi dăduse încredere, începuse să mă bage să joc, tocmai făcusem pasul spre profesionalism, simţeam că am un viitor mare cu Jose, însă el a plecat şi a venit alt antrenor. Mourinho a crezut în mine, cel care l-a înlocuit nu mi-a dat şanse, mi-a zis că sînt prea tînăr. A fost poate momentul decisiv al carierei mele.
» Am învăţat că unul dintre lucrurile cele mai grave în fotbal e să nu fii profesionist. Dacă fotbalul îţi dă atît de multe lucruri, tu nu ai voie să-l păcăleşti şi să nu-l tratezi la fel.
» Am învăţat că viaţa înseamnă bucurie, iar pentru mine bucurie înseamnă fotbal, care mi-a dat totul pînă acum.
» Am învăţat cele mai multe lucruri de la tatăl meu. A fost mentorul meu în toate.
» Nu mi-am imaginat o lume fără fotbal. Eu, fratele meu, tatăl meu, toţi sîntem conectaţi la fotbal. Şi cînd o să fiu bătrîn, tot în fotbal o să fiu. Am învăţat că nu există substituit pentru fotbal. Dacă s-ar termina mîine fotbalul, n-am avea cu ce să-l înlocuim, aşa gîndesc eu, care trăiesc din şi pentru fotbal.
» Nu-mi place rasismul, nu-mi place violenţa şi nu-mi plac oamenii care nu fac parte din fenomen, dar vorbesc atît de mult. Nu-mi plac oamenii care încearcă să profite de pe urma fotbalului, deşi ei nu fac parte din fenomen. Şi în România sînt anumiţi manageri care au norocul să fie în fotbal şi îşi creează avantaje din treaba asta, iar atenţia publicului ar trebui să fie îndreptată spre jucători, nu spre astfel de oameni.
» Am învăţat să nu-mi pese niciodată de oamenii care nu sînt în fotbal şi care toată ziua nu ştiu altceva decît să dea din gură.
Am învăţat că niciodată nu trebuie să mint, să trişez sau să ascund ceva în fotbal. Lucrurile în viaţă sînt uşoare dacă spui mereu adevărul, dacă nu fentezi fotbalul şi dacă îl respecţi.
CE A ÎNVĂŢAT ÎN ŞI DESPRE BUCUREŞTI
» Locuiesc în Băneasa şi merg cu maşina la antrenament. Merg împreună cu Tatu la stadion, traficul nu e problemă, în Atena era mult mai rău.
» Herăstrăul e locul favorit.
» Timpul liber mi-l petrec cu Pablo Brandan, cînd nu are familia la Bucureşti, şi, mai nou, cu Tatu şi Gardoş.
» Mă întîlnesc cu suporterii pe stradă, tata m-a învăţat că fanii sînt totul şi că de fiecare dată trebuie să stai cu ei, să-i asculţi, să faci poze, pentru că fanii trebuie cîştigaţi, nu alungaţi.
» Dacă ar fi să-i fac o recomandare unui străin care vine în România unde anume să meargă, n-aş sta pe gînduri, aş zice imediat cluburile din Bucureşti. Sînt fantastice, chiar super, cînd mai mergem cu echipa îmi place mult. Muzica e de bună calitate, oamenii sînt OK, ştiu să se distreze, femeile sînt frumoase, totul e civilizat. Şi parcurile sînt frumoase.
» Nu-mi plac cîinii de pe stradă. Nu ştiu ce s-ar putea face în privinţa acestei probleme, însă ar trebui rezolvată într-un mod anume. Nici drumurile nu sînt OK, probabil se vor rezolva, mai ales că România e în Uniunea Europeană, nu în afara ei.
» Cumpăr haine din Bucureşti, da. Găsesc multe magazine bune, în special pe calea Victoriei, cu preţuri OK şi haine de calitate. Nu merg prea des, cumpăr mai mult de pe Internet.
» Dacă oamenii din Bucureşti ar avea un pic mai multă grijă de oraşul lor, atunci el ar rivaliza cu cele occidentale. Uite, un exemplu, cînd am venit eu, zona din centrul vechi era un dezastru, acum arată superb. Dacă s-ar face aşa peste tot, atunci... În plus, oraşul mai are nevoie de un pic de culoare, mi se pare că totul e doar alb şi negru, poate şi puţin gri. Trăim într-o eră modernă şi oamenilor le-ar plăcea să vadă mai multă culoare. La lucruri pozitive trec faptul că poţi merge într-un restaurant bun, unde mănînci foarte bine la preţuri ieftine.
» Apreciez Bucureştiul pentru că am văzut multe parcuri, ceea ce în alte oraşe nu există. Aveţi grijă de ele, asta înseamnă că oraşul are mai mulţi plămîni.
Finalul dialogului cu Geraldo
- Eşti surprins că nu te-am întrebat nimic despre Gigi Becali?
- Ştiu că toată lumea vrea să vorbească despre Becali, dar pentru mine e normal să nu vorbesc despre preşedinte sau patron. Ştiu că toţi îi dau importanţă, dar chiar şi pentru voi e rău dacă nu încercaţi să-l eliminaţi un pic din discuţiile despre fotbal. De ce? Pentru că lăsaţi prea puţin spaţiu fotbalului. OK, el e patron, are dreptul să vorbească, însă cred că v-ar fi mai bine şi mai uşor şi vouă, jurnaliştilor, dacă i-aţi acorda mai puţină atenţie. Nu vă dau sfaturi cum să vă faceţi meseria, e doar părerea mea.
{{text}}