Actualul antrenor al portarilor de la Galatasaray a venit la interviul pentru GSP îmbrăcat în tricoul Stelei.
A apărat de 101 ori poarta naţionalei Braziliei, între '88 şi '98. Inclusiv la titlul mondial din SUA 1994, inclusiv patru ani mai tîrziu în finala pierdută contra lui Zidane pe "Stade de France". În cantonamentul de la "Florya" al lui Galatasaray, Claudio Andre Mergen Taffarel, nume lung ca al oricărui brazilian, umblă îmbrăcat în tricoul Stelei.
E la fel de zîmbitor ca atunci cînd cîştiga Cupa UEFA cu Galata în 2000, cea mai mare performanţă a fotbalului din Turcia. Se aşază pe o canapea de piele roşiatică, întinde mîna şi se recomandă: "Taffarelescu!". Asta după ce s-a tachinat cu Gică Popescu, prezent la un amical al Chindiei Tîrgovişte cu Galatasaray, toată ziua.
- De ce spui "Taffarelescu"?
- Păi, pe voi, românii, vă cheamă cu "escu" la sfîrşit. Popescu, Lucescu... Hagi cred că era o raritate, cum a fost şi ca fotbalist.
- Te-ai înţeles bine cu Hagi şi Gică Popescu?
- Perfect! Doi tipi extraordinari, şi ca fotbalişti, şi ca prieteni. Am jucat cu ei timp de 3 ani, cei mai frumoşi din cariera mea de club şi, oricum, cei mai frumoşi ai clubului Galatasaray. Hagi şi Gică au însemnat mult pentru echipă. Am şi citit odată într-un ziar din Turcia că Hagi i-a învăţat fotbal pe turci.
"Hagi concentrat, Popescu mobilizator"
- Cum erau la meciuri?
- Hagi era foarte concentrat înaintea partidelor. Intra în febra meciului şi nu se mai gîndea decît la adversar. Începea să vorbească, aşa, ca un om bătrîn. Cu multe exemple, cu multă filosofie. Popescu era altfel. El mai glumea, ne şi mobiliza de multe ori... Apoi, după meciuri, mergeam împreună cu familiile.
- Ai cucerit cîte un trofeu european cu Parma şi cu Galatasaray. Unde te-ai simţit mai bine?
- Aici, la Istanbul. Şi la Parma a fost frumos, dar în cel de-al treilea an am avut o problemă: era regula aceea cu 3 străini în teren, iar la echipă erau în acel moment 3 jucători de cîmp indispensabili pentru antrenor: Asprilla, Grun şi Brolin. Aşa că portar titular a fost Balotta.
"Am sărbătorit în toată Brazilia"
- Ai cucerit Cupa Mondială, visul suprem al oricărui fotbalist. Ce diferenţă este între titlul mondial şi o cupă europeană?
- Cupa europeană este foarte importantă pentru un club sau cel mult pentru o parte a unei ţări. Titlul mondial este al unei tări întregi, al unui continent chiar... Nu degeaba se vorbeşte de duelul dintre America de Sud şi Europa. Despre un campionat mondial se discută în toată lumea luni în şir. Dar bucuria, la urma-urmei, e aceeaşi. Chiar dacă, uite, după Cupa UEFA cu Galata am sărbătorit în tot Istanbulul, iar după Cupa Mondială am sărbătorit în toată Brazilia.
- Unde aţi sărbătorit?
- A, e o poveste interesantă aici. Noi am avut atunci, în preliminarii, un parcurs ezitant. Am cîştigat grupa cu doar un punct în faţa Boliviei. Fanii şi, normal, ziariştii nu ne-au iertat. Dar am făcut un meci foarte bun la Recife chiar contra Boliviei, pe care am spulberat-o: 6-0 le-am dat! Şi am promis atunci că dacă vom cîştiga Cupa Mondială o vom aduce la Recife. Ne-am ţinut de cuvînt. Am luat Cupa şi am venit toţi la Recife. Tot împreună am fost şi în capitală, la Brasilia, unde a fost o ceremonie oficială cu preşedintele ţării.
- Cîţi oameni au fost atunci pe străzi?
- Imposibil de spus. Sute de mii, un milion... Greu de precizat. Cîţi la Recife, cîţi la Brasilia. Şi stai, că nu am terminat. Fiecare am sărbătorit şi în oraşele unde ne-am născut. Eu şi Dunga la Porto Alegre, Romario, Bebeto la Rio şi aşa mai departe. Cu zeci de mii de oameni pe străzi.
"Ha-ha, s-a apucat şi Hagi de glume?"
- În semifinală aţi fi putut juca împotriva României.
- Da, dar v-a eliminat Suedia la penalty-uri. Penalty-urile sînt ca la ruletă. Acolo roşu sau negru, la fotbal noroc sau ghinion.
- Ce jucători îţi aminteşti din acea echipă a României?
- În afară de Hagi şi de Gică, nu? Păi, atacantul acela blond care a şi marcat contra Suediei...
- Răducioiu.
- Aşa, da. Mi-l amintesc pe Dumitrescu, care a eliminat Argentina, marea noastră rivală. Mamă, ce meci aţi făcut atunci! Mi-i amintesc pe Dan Petrescu, pe cei doi portari, acela masiv, şi celălalt care a jucat şi în Turcia.
- Stelea şi Prunea. Hagi a spus că dacă am fi eliminat Suedia, am fi fost noi campioni mondiali!
- Ha-ha! Aşa a spus Hagi? Uite la el, s-a apucat şi Hagi de glume! Tocmai ce am spus că el era mai serios. Dar, în fotbal, ştii cum e, se poate întîmpla orice, hai să nu-l supăr! Eram o echipă foarte valoroasă şi foarte unită.
- În urma acelui turneu final, la care România a ocupat locul 5, echipei i s-a spus "Generaţia de Aur".
- Frumos nume, dar pentru noi, locul 5 ar fi fost o dramă.
- Te-ai retras în 2003 de la Parma. Ce ai făcut după?
- Am fost impresar.
- Ca fraţii Becali.
- Nuuu, mult mai mic. Becali e sus de tot, eu am fost mititel. Dar pînă la urmă tot lîngă teren e viaţa mea. Afacerile nu-mi plac. Unora, Dumnezeu le dă fler şi noroc la bani. Mi-e mi-a dat şansa să cuceresc titlul mondial pentru ţara mea şi Cupa UEFA cu Galatasaray în două finale decise la penalty-uri. Îi mulţumesc.
Maradona, Maradona, Maradona
- Messi sau Maradona?
- Maradona.
- Maradona sau Pele?
- Maradona.
- Care e cel mai valoros fotbalist împotriva căruia ai jucat?
- Maradona.
- Un brazilian îl venerează pe Maradona!
- Da, poate şi pentru că pe Pele nu l-am urmărit, nu l-am văzut jucînd decît în înregistrări video. Dar contra lui Diego am jucat. Era foarte greu să te uiţi la el, dar să mai şi joci contra lui! În 1990, în Italia, eram favoriţi. Dar am întîlnit în "optimi" Argentina şi a fost de ajuns o singură fază în care Maradona a driblat vreo 4-5 dintre ai noştri, i-a pasat lui Canniggia singur cu mine şi a fost 1-0 pentru ei!
- Şi cel mai valoros alături de care ai jucat?
- Aici e mai greu. Romario, Ronaldo, Rivaldo... Şi Hagi a fost foarte valoros!
De unde are tricoul Stelei
Cînd Taffarel îşi dă jos bluza neagră cu emblema Galatei, surpriză! În ochi îţi răsare un tricou roşu cu emblema Stelei. "Îl am de la Bogdan Stancu, pe care l-am prins aici înainte să plece la Orduspor. Am locuit chiar în acelaşi cartier", explică actualul antrenor al portarilor de la Galatasaray. "Port cu plăcere acest tricou, Steaua a fost o echipă mare, a cîştigat Champions League. Demult, dar o are acolo, în palmares", adaugă el.
Romario sau Ronaldo?
Claudio Taffarel a evoluat alături de doi dintre cei mai mari fotbalişti ai Braziliei şi ai lumii: Romario şi Ronaldo. Între cei doi, "Taffa" pare să înclice către primul: "Romario era mai complet, gîndea mai mult în teren, Ronaldo avea o plecare de pe loc incredibilă. Era o explozie în joc. Spre deosebire de Romario, el a beneficiat de o imagine mai puternică, a prins anii în care televiziunea şi marketingul s-au dezvoltat foarte mult. Poate sînt şi un pic subiectiv, fiindcă am jucat cu Romario de prin 1984, am fost colegi şi la naţionala U-21 a Braziliei".
10 este locul ocupat de Taffarel în topul celor mai buni portari ai ultimilor 25 de ani, conform IFFHS. Înaintea lui s-au clasat Buffon, Casillas, van der Sar, Schmeichel, Kahn, Cech, Chilavert, Zenga şi Zubizarreta. Cel mai bine clasat român este Stelea, pe locul 105
14 trofee a cîştigat Taffarel în cariera sa la Parma, Galatasaray, Atletico Mineiro şi "naţionala" Braziliei
{{text}}