De cînd a cucerit titlul la dublu mixt de la Australian Open, în ianuarie, Horia Tecău ar avea nevoie de zile cu cîte 36 de ore. Tot timpul are cîte ceva de făcut, dar minutele nu sînt niciodată suficiente.
Lunea trecută s-a întors de la Rotterdam, unde, împreună cu Robert Lindstedt, a disputat finala, cei doi pierzînd la limită, 14-16, în supertie-break-ul decisiv. A stat, în total, trei zile în Bucureşti, iar joi a plecat spre Dubai, turneu care începe azi şi unde el şi Robert sînt favoriţi 2. După Emirate mai vine o zi acasă, apoi urmează turneele din America de Nord, Indian Wells şi Miami.
Nu prea e loc pentru amintiri, prezentul clocoteşte, totuşi Horia a acceptat un sejur printre primele experienţe din tenis şi din viaţă. Nici cele mai recente nu sînt nebăgate în seamă. Haideţi să descoperim împreună cînd a cîştigat primii bani, cîte rachete a distrus în copilărie, dar şi cît succes a avut cu ultimul pariu pus chiar cu Robert.
PRIMA OARĂ...
- Cînd ai pus mîna pe o rachetă?
- La şase ani, era o rachetă de lemn Pluto, mult prea mare şi grea pentru vîrsta aceea. În acea perioadă te mulţumeai cu ce aveai. Era în 1991, apăruseră cele din fibră de carbon, dar la noi nu se găseau, cînd mai puneam mîna pe o una era mare sărbătoare.
- Cînd ai intrat pe un teren de tenis? Cum era?
- La Şcoala Sportivă numărul 2 din Constanţa, era mai mult un teren de pămînt, însă au trecut cîteva ore pînă să schimb cîteva mingi peste fileu, la început am făcut doar cîteva jonglerii cu mingea.
- Cînd ai pierdut sau ai cîştigat un meci de tenis?
- La opt ani am fost la un turneu la Galaţi şi am pierdut în faţa unui băiat roşcat din Bacău cu 5-6, 5-6. Aşa se juca la copii, cu tie-break după 5-5. Am fost supărat destul de mult după aceea.
- Totuşi, cînd s-a întîmplat să cîştigi un turneu?
- Un an mai tîrziu, am cîştigat trofeul "Ilie Năstase", în Herăstrău, cînd l-am învins pe roşcat. Nu am cum să uit acel meci, îmi aduc aminte cinci partide din toată cariera, dar pe astea două nu am cum să le uit.
- Cînd ai cîştigat bani din tenis?
- În 2002, după ce eu şi Florin ne-am întors de la Wimbledon, am primit un wild-card la un turneu de 10.000, la Bucureşti. Era la o săptămînă de cînd cîştigasem trofeul, am trecut un tur şi am luat 160 de dolari.
- Cînd ai spart o rachetă?
- Am fost un copil teribil pînă pe la 13 ani, eram peste media de spart rachete. Culmea, atunci cînd le cumpăram eu, le tot dădeam de pămînt, iar acum, cînd le primesc, nici nu mai ştiu de cînd nu am aruncat o rachetă! Îmi aduc aminte că la un moment dat tata m-a pus să joc cu una ruptă, să văd dacă-mi mai arde să le stric. După ce m-am dus în America, m-am mai cuminţit.
- Cînd ai plecat într-o ţară străină?
- La zece ani, am mers la un turneu în Franţa, în apropierea Parisului. Am fost încîntat, totul era nou. Îmi aduc aminte că la simplu am pierdut repede, dar la dublu am ajuns pînă în semifinale şi am primit o geantă cu rachete. De acolo cred că mi-am găsit motivaţia, gîndindu-mă că o să primesc şi alte lucruri.
- Cînd ai dat un autograf?
- Cred că pe la 14 ani, la turneele de copii. Veneau la mine, semnam şi apoi mă întrebau cine sînt. Eu nu am fost genul care să umblu după autografe. Cînd eram mic, veneam la turneul din Bucureşti cu trenul, stăteam cîte o zi, mă uitam la meciuri, la Moyá, la Corretja, dar nu ceream autografe, eram prea timid, nu aveam curaj atunci.
- Cînd ai fost la un turneu de Mare Şlem?
- La juniori, în 2001, la US Open, cu Florin, în calificări. La seniori a fost o experienţă interesantă, în 2008, la Roland Garros, împreună cu Florin, eram a şaptea echipă pe lista de aşteptare, nici nu ne gîndeam că o să jucăm, eu eram la Constanţa, Florin la Bucureşti. Apoi am primit un telefon şi am fost anunţaţi că am ajuns pe locul al treilea şi că avem şanse să intrăm pe tablou. Am luat bilete în aceeaşi zi. Pînă la urmă, s-au tot retras echipe şi am intrat pe tablou. I-am întîlnit pe Grosjean şi Kuerten. Ultimul meci al lui Guga, noi l-am retras din tenis (rîde).
- Cînd ţi-a oferit tenisul o lecţie de viaţă?
- Am învăţat de la o vîrstă fragedă să fiu disciplinat. De la opt-nouă ani ştiam că am două antrenamente, că trebuie să-mi fac geanta, aveam program. De mic am mers la turnee, trebuia să am grijă de lucruri, de bani, de acte.
- Cînd ţi-ai cumpărat ceva de valoare cu banii cîştigaţi din tenis?
- Primul lucru pe care mi l-am luat a fost un laptop.
- Cînd ai dat un interviu?
- Pe la 14 ani, după ce am cîştigat Campionatul European de la San Remo, unui ziarist din Constanţa.
- Cînd ai jucat dublu mixt?
- La Wimbledon, în 2010, cu Monica Niculescu.
- Cînd ai băut alcool?
- (se gîndeşte) Pe la 15 ani, dar sub supravegherea părinţilor.
- Cînd ai văzut-o pe Penélope Cruz într-un film?
- (rîde cu gura pînă la urechi) Blow e primul film pe care l-am văzut cu ea.
- Cînd te-ai urcat pe o placă de surf?
- La 15 ani, în Florida. La început era mare distracţie, făceam mai mult body-surf pentru că nu erau valuri prea mari. Nu prea ştiam eu ce să fac.
- Cînd ai petrecut Sărbătorile departe de familie?
- Aveam 16 ani şi eram la Academia Bollettieri. Urma să plec în ianuarie la Australian Open şi nu am mai mers acasă pentru Sărbători. La ei, toată lumea se reîntîlnea cu familia de Crăciun, iar la Bradenton nu rămîneau decît copiii pe care îi voiau părinţii departe de casă, în tabere de tenis. Din sute de sportivi, mai eram eu şi alţi 12. (rîde)
- Cînd ai zburat cu avionul?
- Am mers în Corsica la 11 ani, la un turneu.
- Cînd te-ai întîlnit cu Robert Linstedt?
- La Helsinborg, în 2009, cînd am jucat cu Suedia în Cupa Davis.
ULTIMA OARĂ....
- Cînd te-ai enervat pe terenul de tenis?
- (zîmbeşte) Recent, într-un meci la Rotterdam. Finala, mai exact. Cel mai tare m-a deranjat returul în fileu pe care l-am dat pe un serviciu al doilea, eram la a patra minge de meci. Mai avusesem şi un voleu de rever, dar acolo fusese o fază mai rapidă. Oricum, chiar dacă mă enervez, nu sînt genul extrovertit. Ţin totul în mine.
- Cînd ai dat un autograf?
- Tot la Rotterdam. Am avut o sesiune foarte interesantă. Întîi am defilat pe un soi de podium în echipamentul de meci, o dată într-un sens, o dată în celălalt, apoi au venit diverse persoane să ne ceară aurografe. O doamnă nu era deloc pregătită şi a început să scotocească prin geantă după o bucată de hîrtie. Pînă la urmă, a găsit o listă de cumpărături. (rîde) A fost foarte amuzant, scria acolo "lapte", "carne"...
- Cînd ai plătit pentru un teren de tenis?
- A trecut ceva vreme de atunci. Cred că se întîmpla acum vreo patru ani. Eram la Miami şi ne antrenam pe terenurile de la Key Biscayne, unde se dispută turneele WTA şi ATP. Dădeam însă o sumă modică, cam 2 dolari pe oră de persoană.
- Cînd ai pierdut un zbor?
- N-am pierdut niciodată un zbor la care să depindă de mine ajungerea la aeroport. Sînt dintre cei care preferă să stea o jumătate de oră în plus în sala de aşteptare în loc să fie cu sufletul la gură. Am pierdut însă legături din cauza întîrzierilor.
- Cînd ai zburat la business class?
- Anul acesta, în Australia. A fost o ofertă, am luat două bilete la preţ de unul.
- Cînd ai mers ultima dată cu trenul?
- În ianuarie, după Australian Open, cînd am fost la Constanţa. Iar înainte de asta, cam acum 4 ani, pe cînd încă jucam dublu cu Yves Allegro. Am avut atunci o serie de turnee în Franţa şi ne-am deplasat cu trenul dintr-un loc în altul.
- Cînd te-a recunoscut cineva şi acest lucru te-a ajutat?
- Se întîmplă destul de des, mai ales la parcări sau la rezervări la restaurante.
- Cînd ai împărţit camera cu un alt jucător?
- La Melbourne, cu Victor Hănescu. Am închiriat împreună un apartament.
- Cînd ai vizitat o ţară în premieră?
- (se gîndeşte cîteva secunde bune) Trebuie să fi fost Noua Zeelandă, în 2010. Atunci am cîştigat la Auckland primul meu turneu. Chiar am vorbit recent cu partenerul meu de atunci, Marcus Daniell. A avut nişte probleme cu spatele, a stat cîteva luni pe margine, acum încearcă să revină. Aceea a fost însă săptămîna lui de vis, n-a mai reuşit să repete rezultatul nici măcar în turnee futures.
- Cînd ai jucat un alt sport?
- A fost acum, în Australia. Am jucat fotbal-tenis cu Mirnîi şi Nestor.
- Cînd te-ai întîlnit cu un idol din copilărie?
- L-am văzut anul acesta, la Brisbane, pentru prima dată pe Ivan Lendl, care-l antrenează pe Murray. Şi m-a surprins cît de glumeţ este!
- Cînd ai făcut cuiva o farsă în vestiar? Sau ţi s-a făcut?
- Anul trecut, la Shanghai, cînd mi-a făcut Michael Llodra masaj în vestiar. A durat vreo jumătate de oră! La început nu mi-am dat seama că era el pentru că făcea foarte bine. Cred că după atîţia ani de cînd suportă masaje, deja se pricepe! Aşa că i-am zis: "OK, dacă vrei să munceşti, n-ai decît!".
- Cînd ai pierdut ceva important?
- Tot la la Rotterdam, cînd mi s-a stricat telefonul. Am pierdut toată agenda.
- Cînd ai avut o experienţă neplăcută la un hotel?
- Atunci cînd am fost în Uzbekistan, la un turneu în Buhara, în 2007. Camera era un coşmar. Cearşafuri murdare, n-aveam apă caldă, iar cînd aveam nu se scurgea din cadă!
- Cînd ai stat la coadă pentru bilete?
- Cînd am fost la Cirque du Soleil, la începutul lui februarie, am stat la coadă să-mi iau ceva de băut.
- Cînd te-ai îmbrăcat elegant pentru un eveniment?
- Anul trecut la Londra, la Turneul Campionilor, pentru cina oficială.
- Cînd ai pierdut un pariu?
- (rîde) Tot la Rotterdam. După primul set în semifinala Federer cu Davîdenko, eu am zis că se termină în două, iar Robert a spus că sigur se fac trei şi o să jucăm semifinala noastră foarte tîrziu. El a avut dreptate, iar miza a fost cina din seara aceea. Oricum, am mîncat resturile de la bucătărie, că era vreo 12 şi jumătate noaptea. Am mai găsit nişte paste la restaurantul jucătorilor, nu ne-a costat nimic, dar a trebuit să i-o aduc eu la masă.
- Cînd te-ai abătut de la programul tău de antrenament, dietă?
- După finala de la Rotterdam n-am mai ţinut cont de nimic. Am mîncat hamburgeri la hotel, asta după o săptămînă de paste şi salată.
- Cînd ai făcut un cadou?
- Marţea trecută am oferit un buchet de flori.
{{text}}