TÎNĂRUL SĂPTĂMÎNII Cenuşăreasa » Larisa Iordache este una dintre speranţele României la Jocurile Olimpice de la Londra

Copil sau adolescentă? Ea spune că e un copil, iar la 18 ani va deveni domnişoară. În actele gimnasticii din acest an e însă senioară şi poate participa în concursuri, pentru că pe 19 iunie Larisa Iordache împlineşte 16 ani. Fata înaltă de 1,41 de m este una dintre surprizele pe care le ascund la Izvorani, printre aparate, Mariana Bitang şi Octavian Belu.



Şi pentru că linia dintre copilărie şi seniorat este una subţire, i-am propus să ne jucăm un pic. Am ales "Piticot". Printre pioni de culori diferite, zaruri şi avansări printre numere, povestea Larisei se dezvăluie. În multe culori.



Pe solul din sala de la Izvorani, încercăm să asamblăm jocul.



- Cred că astea vin aici, spune Larisa, preluînd controlul. În cîteva secunde totul e pregătit. Ea dă prima cu zarul. Trei. Pune mîna pe pionul alb şi îl mută pe harta albastră. E un Piticot upgradat. Cam aşa începe jocul, cu aruncarea unor zaruri. Aşa s-ar putea spune şi despre începutul Larisei în gimnastică. Era în parc, se dădea cu rolele, avea cinci ani jumătate, iar antrenoarea a văzut-o. În prima zi nu a vrut să intre în sală, dar pînă la urmă bunica sa a reuşit s-o convingă. Continuăm să dăm cu zarul. Ne jucăm, dar la un moment dat, Larisa a înţeles că gimnastica nu e o joacă. "La opt ani am înţeles acest lucru, atunci am făcut elemente mai complicate, atunci mi-am dat seama că nu e o joacă"



- Atunci ce este gimnastica?

Cîteva secunde de pauză, marcate de o rotire a ochilor.

- Nu este nici un chin, pentru că vin cu plăcere în sală, dacă nu intri cu plăcere e clar că nu iese nimic. În fiecare zi înveţi ceva nou, un element mereu înveţi să-l faci cît mai bine.



În timp ce cuvintele se leagă unele de altele, Larisa e prima pe tabla de Piticot. Şi în gimnastică a sărit peste etape, la lotul olimpic de junioare a fost cooptată devreme, la cel de senioare de asemenea. "Antrenorii au vrut să mă aducă la un nivel ridicat din timp, probabil de aceea m-au luat atît de devreme", spune ea fără să aducă vorba despre talent.



Emoţii de gimnastă

Deşi s-a născut la douăzeci de ani după momentul Montréal, Larisa o identifică drept idol pe Nadia. "Mama mi-a făcut rost de casete, de reviste, de cărţi, ca să ştiu tot despre ea". Cînd idolul a intrat în sală, s-a bucurat. "Nu i-am adresat nici o întrebare pentru că eram cea mai mică de aici", spune Larisa, care nu se poate obişnui să vorbească fără prenumele de politeţe. "Cînd eşti în lumea gimnasticii, înveţi anumite lucruri, nu poţi să i te adresezi unei persoane care intră în sală cu tu", explică ea. A crescut văzîndu-le la televizor pe Sandra Izbaşa şi pe Cătălina Ponor, iar acum e în sală alături de ele. "Mă înţeleg foarte bine cu ele, sîntem o echipă, iar eu muncesc ca să le depăşesc, prezenţa lor îmi dă ambiţie şi putere de muncă".



- Ai ajuns în vîrf?, o întreabă Mariana Bitang, care o priveşte de la distanţă.

- Încă nu, spune Larisa zîmbind şi imediat aruncînd zarul. 6 şi pionul ei fuge. Şi gîndurile fug spre Jocurile Olimpice. Unde simte Larisa că stă cel mai bine? "La sol şi la bîrnă, dar trebuie să fiu bună la toate. Am mai crescut şi dificultatea exerciţiilor, dar mai am de corectat anumite lucruri, ca să fiu cît mai sigură la concurs. Mai am ceva de muncă la paralele şi la sărituri".



Mai multe nu vrea să dezvăluie pentru că vrea să fie o surpriză pentru toată lumea. Fără nici un concurs cu presiune atît de mare, ea se va arunca în braţele Jocurile Olimpice. "Emoţii sînt mereu, dar trebuie să le faci să fie constructive, să fiu concentrată să fac totul cît mai bine". Înainte de JO însă sînt Campionatele Europene, o încălzire pentru ce va urma la Londra. "Sper să fiu în echipă, eu muncesc din toate puterile, mai sînt şi alte concursuri, o iau pas cu pas. Principalul gînd e despre Jocurile Olimpice. Ce fel de gimnastă aş fi dacă nu aş cîştiga o medalie olimpică? Îmi doresc în primul rînd la individual compus, la bîrnă, la sol. Vreau să reprezint România cu onoare şi să fiu cea mai bună. Nu visez la altceva, asta e viaţa mea", spune fără să răsufle Larisa. Am uitat de joc printre atîtea cuvinte frumoase rostite de o fată care are 15 ani. Mai dă o dată cu zarul şi nefericitul o duce cu foarte multe căsuţe în urmă. Nu se supără, doar zîmbeşte. Încercăm să o luăm din nou un pic înapoi.



- Aveai o poveste preferată, atunci cînd erai mică, pentru că după standardele gimnasticii eşti deja mare?

- Bunica îmi spunea poveşti. Cenuşăreasa e preferat mea, îmi plăcea că dintr-o fată săracă devenea una bogată.



- Ţi-ar plăcea să fii Cenuşăreasa României la Jocurile Olimpice?

- Da, normal.



De la persoanele dragi, cel mai bun sfat pe care-l ţine aproape de suflet este acesta. "Tu eşti cea mai bună şi poţi să faci tot ce-ţi pui în minte". Probabil aşa i-a sopţit bunica atunci cînd i-a dat drumul la mîna şi a lăsat-o în sală la cinci ani şi jumătate.



Suferă în tăcere

Zilele s-au adunat şi la şase ani a venit primul concurs la care a participat, primele culori pe pleoape şi în obraji. "Antrenoarea mea m-a băgat în afara concursului ca să fiu pregătită. După ce am coborît de pe bîrnă m-a întrebat dacă am avut emoţii, iar eu am spus nu". I-a plăcut senzaţia şi apoi întreba mai mereu cînd mai intră în concurs sau cînd o va mai machia. Acum face singură acest lucru, dar nerăbdarea de a intra în concurs a rămas aceeaşi.



Nu totul are culori aprinse, s-a întîmplat să mai rateze, să mai aibă accidentări. "Mi-aduc aminte că odată, la şcolare, am căzut de trei ori de pe bîrnă. Anul trecut n-am ratat în nici un concurs şi sper să rămînă aşa. E cel mai groaznic moment, să te duci la un concurs, să speri că urci pe podium şi apoi să ratezi". Despre probleme medicale nu-i place să vorbească. "Nu-mi place să fiu dată la o parte de la aparate. Am un stil de a nu spune dacă mă doare ceva. Nu-mi place prea mult să lucrez fizic sau artistic, la aparate e altceva". Lucru confirmat şi de Mariana Bitang.



"La FOTE a concurat într-un picior". A venit în ţară cu 5 medalii. Ambiţioasa Larisa a vrut vreodată să lase gimnastica în urmă? "A fost un moment la 13 ani. Mă gîndeam cum e să fiu un copil normal, şi noi sîntem normale, dar n-am putut pentru că îmi place prea mult gimnastica", spune Larisa cu gesturi ample. După minute bune de discuţii, Larisa a ajuns prima în vîrf, se vede că îi place să cîştige. Pentru ea timpul rămas pînă la Jocurile Olimpice nu se măsoară în zile, ci în antrenamente.





"Nu există gimnastă căreia să nu-i placă dulciurile"

Interviu. Pentru Larisa, deocamdatră exista doar sportul pe care-l practică de la cinci ani, ea dezvăluind şi micile plăceri pe care şi le permite



- Ce fel de cadouri îţi place să primeşti?

- Am primit multe cadouri, dar cel mai mult mă bucur pentru costumele de gimnastică. Trebuie să fie simplu, dar să aibă ceva special. Îmi plac toate culorile.



- Ce este timpul pentru tine?

- Timpul meu acum înseamnă muncă, odihnă şi cîteva ore de relaxare.



- Ce faci în orele de relaxare?

- Stau pe Ipad.



- Pe Facebook?

- Am cont, dar nu prea stau online. Mai mult mă joc. Îmi place foarte mult Angry Birds. Mai merg la bazin, la mall, ne jucăm Wii.

- Colecţionezi ceva?

- Da. Insigne. Am în jur de 80.

- Ce obiecte de aur ai?

- Am lănţişoare, cercei, brăţări, dar nu-mi place să port prea multe.

- Unde ai medaliile pe care le-ai adunat?

- Sînt acasă. Prin bibliotecă, agăţate de perete.

- Îţi plac şi alte sporturi?

- Patinajul artistic şi baletul.

- Doamna Bitang spunea că-ţi plac vişinele în ciocolată?

- Nu există gimnastă căreia să nu-i placă dulciurile.





"Larisa este genul de sportiv pe care-l întîlneşti mai rar în zilele noastre. Are calităţi, vrea şi poate să ajungă pe cea mai înaltă treaptă a podiumului"



"Larisa îşi doreşte atît de mult să acumuleze tot ce se poate din gimnastică încît ascunde şi cînd o doare ceva. Zilele trecute, kinetoterapeuta mi-a spus după şedinţa de masaj că bănuie la Larisa o contractură musculară la spate. Am întrebat-o dacă e adevărat, iar Larisa a recunoscut într-un final, explicîndu-mi că i-a fost frică că nu o mai las la antrenament"



Mariana Bitang, antrenor lot olimpic



Larisa Iordache

Născută pe 19 iunie 1996 la Bucureşti

FOTE

aur la individual compus, bîrnă, sol

argint la sărituri şi paralele

Campionatele Europene de Juniori

aur la sol

argint la bîrnă

bronz la individual compus



Pe urmele Nadiei

Larisa Iordache va participa în acest week-end la Cupa Americii, unul dintre primele sale concursuri ca senioară. Ea va merge peste Ocean alături de Diana Chelaru. În 1976, Nadia s-a impus la această competiţie, iar apoi a uimit lumea cu perfecţiunea sa. Întrecerea se desfăşoară la New York în celebra Madison Square Garden.