Cel mai mare ciclist din toate timpurile putea muri oricînd, din cauza unei afecţiuni similare cu a lui Muamba

E considerat cel mai mare ciclist din toate timpurile, însă o nouă carte publicată astăzi dezvăluie cum Eddy Merckx a fost pe marginea prăpastiei în orice moment al carierei. "Canibalul" belgian, care a adunat de-a lungul carierei nu mai puţin de 445 de victorii, a suferit de o afecţiune inrudită cu cea care l-a făcut zilele trecute pe Fabrice Muamba, jucătorul lui Bolton Wanderers, să se prăbuşească pe teren



Eddy Merckx: Canibalul este titlul cărţii în care jurnalistul britanic Daniel Friebe investighează un incident bizar din cariera legendarului ciclist belgian. În timpul Turului Italiei 1968, doctorul echipei Faema, din care făcea parte Eddy Merckx, l-a invitat pe cel mai bun medic cardiolog din Italia, Giancarlo Lavezzaro, pentru a conduce nişte teste ce îl împlicau pe rutierul belgian şi pe coechipierul Vittorio Adorni, imediat după etapa a III-a a competiţiei. Testele cuprindeau şi o electrocardiogramă, pe atunci o metodă revoluţionară de a stabili condiţia inimii pacientului.



Lavezzaro, şef al Institutului de Cardiologie din Torino, a fost şocat de rezultatele testelor. Merckx părea să fie în mijlocul unui atac de cord, în ciuda faptului că părea sănătos tun şi nu arăta decît ceva semne de oboseală, fireşti după o etapă destul de grea. Lavezzaro l-a rugat pe Merckx să repete testul a doua zi, dimineaţă. Rezultatele au returnat acelaşi diagnostic clar: cardiomiopatie hipertrofică non-obstructivă.



Echipa lui Merckx şi Lavezzaro şi-au pus imediat întrebarea: "îl retragem din curs pe Merckx, în ciuda faptului că arată sănătos şi în condiţie optimă, sau nu îi spunem nimic?" Decizia a favorizat cariera rutierului belgian. Merckx a continuat Turul Italiei, a pus mîna pe primul trofeu de Mare Tur din carieră, după care a devenit "canibalul" de neoprit pe care îl consemnează istoria ciclismului: 5 Tururi ale Franţei şi 5 ale Italiei, un Tur al Spaniei şi toate "monumentele" ciclismul cîştigate.



Lavezzaro s-a întors acasă, în Torino, şi a aşteptat oricînd veşti că Merckx, pe atunci în vîrstă de 23 de ani, s-a prăbuşit pe şosea. Veştile nu au venit, desigur, iar Lavezzaro s-a decis să le scrie medicilor belgieni care îl supravegheau pe rutier, să le semnaleze problema. "Mi s-a spus că nu e nimic de făcut, fiindcă Merckx continuă să se simtă bine pe bicicletă şi să cîştige curse", mărturiseşte italianul în cartea lui Friebe.



"În ziua de astăzi, nimeni nu l-ar mai lăsa pe Merckx să concureze cu o asemenea problemă. Electrocardiograma ar sesiza problema la testele pe care cicliştii sînt obligaţi să le facă înainte de a-şi primi licenţa şi, în cazul unui asemenea diagnostic, ar fi nevoiţi să lase bicicleta în pace. Nu există simptome, dar există RISCUL MORŢII SUBITE" :O.



Mai mult de atît, Lavezzaro aduce aminte de cazul unui fotbalist italian, numit Renato Curi, care, în 1977, a căzut mort în mijlocul unui meci de fotbal. "Nu există niciun avantaj într-o asemenea condiţie medicală. Exista doar sabia lui Damocles deasupra capului, de fiecare dată cînd un sportiv face efort".